5,149 matches
-
ori prin cele la care colaborau, ...fără rușine, se dăduseră de partea inamicului”. Concluzia poetului este că: “Comunismul românesc a fost un exercițiu oligarhic al Evului Mediu, experimentat în lumea modernă a vecului XX. A fost o replică a holocaustului nazist. Diferența este că, în timp ce primul a fost condamnat public de întreaga omenire, cel de-al doilea este și azi neatins. De ce?”. Securitatea a continuat (și poate urmașa ei SRI- ul mai continuă și acum ????) să se intereseze de foștii deținuți
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Nobel pentru literatură în 1999. El a recunoscut, la aproape 80 de ani, că s-a înscris în trupele SS și a mărturisit că, pe când avea doar 17 ani, a fost membru al unei unități de elită create de regimul nazist. La început, Grass a susținut că a făcut parte doar din apărarea antiaeriană. Multe persoane marcante din opinia publică internațională i-au cerut să dea Premiul Nobel înapoi. Poporul german s-a constituit în apărătorul, dar și în acuzatorul său
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
bătălia politică. Atracția comunismului și umbra fascismului conduc la mobilizarea ideologică a unor savanți, dar, prin chiar acest fapt, și la o divizare a comunității științifice. Regimurile totalitare acaparează știința de la bun început și, în fața amenințărilor ce apasă din partea Germaniei naziste și a Italiei fasciste, sînt duse campanii în favoarea sprijinului pentru cercetarea științifică drept investiție națională pentru apărarea democrațiilor. "Viziunea socialistă a rolulului social al științei o reia pe cea a secolului Luminilor, conform căreia știința și puterea trebuie să contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține anumite efecte". Un tip de intelectual (român) "de efecte" și de impresionisme
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din prezentul lor!) în parteneriat și în diferență cu regimurile politice ale societăților lor. De ce, mă rog, fizicienii de la Los Alamos nu au făcut, prin fizica lor, mai abil și mai eficient un fel de politică decât establishmentele american și nazist? Bomba atomică este produsul acestei "politici" a fizicienilor. Fără gândirea lor, doar printr-o simplă decizie politică, omenirea nu ar fi ajuns într-o nouă fază a istoriei. Fără ca ei să creadă că este posibilă o armă ce ar putea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
oraș în câteva secunde, că ar face să dispară o lume cu toate microuniversurile ei, fără crezul în dispariția însăși a civilizației și, mai ales, fără ca aceste minți luminate să fie mobilizate ideologic pe motiv că un stat precum Germania nazistă, prin fizicienii ei, ar putea obține o asemenea armă, altfel s-ar fi scris istoria... Fizica lor este la intersecția dintre credință sau ideologie aplicată pe tehnologie. O formulă, într-adevăr, fără precedent pentru omenire. Credința, ideologia și tehnologia formează
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui Foucault și, totodată, formularea unei întrebări esențiale: cum este posibilă o elită, dincolo de relațiile corupte și coruptibile ce sunt dezvoltate între intelectuali și politicieni? Onoare excepțiilor... Ar fi de regândit o întreagă tehnologie instituțională a puterii, dincolo de un mod nazist de a fi în politică și în societate. Acest mod nazist al puterii proclamă principiul concurențial și distructiv al "celui mai puternic", în esență, a "celui mai bun" (Platon). Cei mai puternici nu pot fi cei mai subiectivi și arbitrari
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o elită, dincolo de relațiile corupte și coruptibile ce sunt dezvoltate între intelectuali și politicieni? Onoare excepțiilor... Ar fi de regândit o întreagă tehnologie instituțională a puterii, dincolo de un mod nazist de a fi în politică și în societate. Acest mod nazist al puterii proclamă principiul concurențial și distructiv al "celui mai puternic", în esență, a "celui mai bun" (Platon). Cei mai puternici nu pot fi cei mai subiectivi și arbitrari în modul lor de a fi și de a acționa; nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să o anihileze, mai ales atunci când se opune proiectelor sale, iar toate luptele purtate de către factorul politic împotriva cunoașterii au fost pierdute înainte de a fi inițiate. Câte lupte nu s-au dat de către Inchiziție pentru arderea cărților eretice, de către regimul nazist pentru distrugerea unor idei/cunoașteri contrare politicii NSDAP, iar acele idei s-au menținut din simplu motiv că nu poți lupta cu forța brută împotriva unui "dușman ideatic și/sau ideologic". La ora actuală regimurile politice, în speță cele cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sinistre efecte ale ideii de elită din secolul XX sunt Holocaustul și crimele regimurilor comuniste postbelice. De exemplu, Heidegger, pe lângă filosoful existențialist de reputație mondială, reprezintă și un simbol al elitei ticăloase, fiind un membru marcant al aparatului de propagandă nazist, pe care l-a susținut prin discursuri și scrieri. Nu întâmplător K.R. Popper spunea: "Eu sunt un adversar al tuturor elitelor și al mitului elitelor"141. De fapt, Popper a fost un adversar al nazismului și al fascismului din structura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
urgență pentru mișcarea muncitorească. Sub multiple forme, această problemă nu va înceta să se pună pînă în 1940; ea nu va fi niciodată rezolvată de către ISM care, în acest domeniu, se dovedește a fi incapabilă de a se opune ofensivei naziste, divizîndu-se asupra strategiei pe care o impun evenimentele, din această cauză va sfîrși prin a dispărea. Ascensiunea fascismului în Europa datează deja de mai mulți ani: această tendință generală s-a conturat încă de la terminarea Primului Război mondial 22, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
va atinge și Franța, iar consecințele sale economice și sociale se vor face simțite. Pe de altă parte, Hitler se află la putere de cîteva săptămîni, iar dacă socialiștii, cu Léon Blum în frunte, ezită să pună un diagnostic regimului nazist, ei iau totuși act de importanța și de gravitatea acestui eveniment. Mai mult ca niciodată, Déat și prietenii săi politici estimează că între fascism și socialism s-a angajat "o cursă de viteză". Dar, contrar stîngii din SFIO și din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
că printr-o politică de concesii pot menține în viață organizația, sub un regim sever chiar și într-un cadru fascist: în martie 1933, Otto Wells a demisionat din Birou și din Executivul ISM pentru a evita să dea regimului nazist vreun pretext pentru represiuni. Această politică de conciliere s-a soldat însă cu un eșec total. Problema s-a pus, cu toate că de o manieră diferită, și în țările democratice. Mai multe partide socialiste au dorit să lupte împotriva fascismului, privilegiind
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în apărătorul anumitor valori ale Frontului Popular (este vorba, în special, despre concediile plătite)... pînă în 1942, în "Le Rouge et le bleu", ceea ce diferă destul de mult de tentativele eșuate de înființare a unui partid unic, vizibil influențate de modelul nazist, întreprinse de Marcel Déat. Poate mai mult decît altcineva, în mijlocul acestor contradicții se află un militant: fostul comunist italian Angelo Tasca, devenit la sfîrșitul anilor '30 redactorul-șef al paginii politice străine a ziarului "Le Populaire", trăiește pe toată perioada
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o bună parte din acestea, istoria încă se mai scrie. Este sigur însă că, într-o mare măsură, numeroși socialiști au dus o politică de expectativă, dacă nu de colaborare și de complezență față de Statul francez și chiar de ocupantul nazist. Toți vor plăti scump, o dată cu Eliberarea. Dacă ar fi, într-adevăr, inutil să minimalizăm criza trăită în acești tragici ani de socialismul francez, ar fi, de asemenea, greșit dacă am vedea în această tendință colaboraționistă sau numai de expectativă doar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de la președintele ISM5. Această voință de control a întregii activități socialiste internaționale exprimată de Laburiști, această imposibilitate de menținere a unui internaționalism minimal apare la fel de clar cu ocazia unui alt episod. La inițiativa austriacului Braunthal este publicat în momentul invaziei naziste în U.R.S.S. de la sfîrșitul lui iunie 1941 un buletin de informații internaționale: "International socialist forum". Micul grup reunit în jurul lui Braunthal este incontestabil animat de un spirit mai internaționalist decît cel al lui Gillies sau chiar al lui Huysmans
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
A propos d'un livre de Z. Sternhell, in "XXe siècle" nr. 2, aprilie 1984, p. 85. În acest articol, S. Berstein respinge determinismul lui Z. Sternhell pentru care Manifestul din iunie 1940, redactat de către de Man, salutînd noua Ordine, nazistă, se situează de partea gîndirii sale încă din 1933. 42 Despre M. Déat, cf. biografia și bibliografia care îi aparțin, redactate de A. Bergounioux in op. cit., tome 24, pp. 134-140. Cf. și Z. Sternhell, op. cit. 43 M. Déat, Perspectives socialistes
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Reuniunea Executivului ISM la Paris. Respingerea definitivă a oricărei forme de unitate de acțiune cu comuniștii Septembrie 1935: Constituirea Biroului de la Londra, locul de regrupare a socialismului european de stînga Octombrie 1929: Începutul crizei economice mondiale August 1930: Începutul progresiei naziste Ianuarie 1933: Venirea lui Hitler la putere Februarie 1934: Zilele de la Viena. Distrugerea proletariatului austriac. Începutul dinamicii unitare în Franța Septembrie 1935: Începutul războiului din Etiopia 28 iulie 1936: Executivul ISM se pronunță pentru neintervenția în Spania Septembrie 1938: "Pactul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a condus la moartea a 300 000 de evrei români"!!??), Bujor Nedelcovici, clasifică oportunismul românesc în trei categorii: "explicabil: 1950 - 1964", "naiv:1 964 - 1971" și "al rușini: 1971 - 1989", se întreabă: "De ce este mai vinovat un scriitor cu simpatii naziste și mai puțin vinovat un scriitor cu simpatii comuniste?". Lucid partizan al valorilor viitorului tip europenizare și mondializare, Bujor Nedelcovici se consideră un scriitor de origine română trăitor la Paris și totodată un cetățean al lumii, fără însă a renunța
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie asumată de toți membrii societății noastre, la modul serios, în intimitatea inaccesibilă a fiecăruia. Acolo ar trebui să se producă adevărata decizie a primenirii, acolo penibila interogație trebuie să rodească în adevăr. Chemat a se rosti, după căderea dictaturii naziste, Heidegger a găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune, aproximativ, că am ajuns atât de săraci tocmai pentru a ne putea spori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1932 "Die Internationale". Astfel sînt spulberate șansele oferite de către rezultatele alegerilor din 1930, care i-au adus KPD-ului 13,1%, SPD-ului 24,6%, sau 37,7% pentru stînga, 13 milioane de voturi, suficiente pentru a face față afirmării naziste ce totaliza 18,3%, sau 6 milioane de alegători. Aceste cifre sînt confirmate în 1932, dar NSDAP devine de data aceasta primul partid al Reich-ului cu 37,2%. În ciuda relativului eșec suferit de Hitler la sfîrșitul anului 1932 (un recul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a nu mai fi decît o structură a exilului, PCI suferă atunci din plin epurările staliniste, care-l vor costa aproape două sute de militanți refugiați în URSS. KPD-ul a trăit și el pînă în 1935 în speranța că regimul nazist avea să se prăbușească. Acest partid, de acum înainte emigrat și împrăștiat în mai multe baze externe, se raliase cu greutate politicii celui de al VII-lea Congres, avînd și garanția Congresului de la Bruxelles, în realitate ținut la Moscova, în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în zilele de 2 și 3 octombrie, fostul Secretar și unicul membru al Parlamentului, William Gallacher, apără în zadar ideea că Pactele (se aflase între timp de semnarea celui de al doilea acord, cel din 28 septembrie) au întărit agresorul nazist și că este de neconceput să fie puse pe picior de egalitate nazismul și democrațiile burgheze. Pollitt își continuă critica exprimînd ideea că politica sovietică este călăuzită doar de interesul său de stat. Mai mulți dintre opozanții lor sînt intelectuali
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
aparente cu PCB, și care și-a menținut apariția pînă în februarie 194115. Pretutindeni presa comunistă a fost interzisă de către ocupant, dacă nu chiar partidul însuși, fapt ce nu a împiedicat o politică dublă: supraveghere strictă a militanților de către poliția nazistă sau de colaborare, sechestrări de bunuri și localuri, dar libertate efemeră acordată aleșilor locali de a participa la sesiunile consiliilor municipale (în Belgia și în Olanda în special). Denunțînd din ce în ce mai mult războiul celor două imperialisme, partidele comuniste caută salvarea într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
organizațiile de colaborare. Primele texte acuză atît guvernele invinse în solda imperialismului britanic (de Gaulle le este asimilat), cît și structurile instalate cu acordul ocupantului, Vichy sau Secretarii generali în Belgia și în Olanda. Ele nu spun nimic despre responsabilitățile naziste. Este evidentă totuși ura purtată mișcărilor fasciste, continuatoarele sau distrugătoarele noilor formațiuni ale perioadei antebelice. Există aici un prim element de recunoștință. A doua axă de acțiune: în situația haotică ce generează mizeria, în climatul de revanșă socială ce se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]