1,466 matches
-
nebunie colectivă" pe comportamentele bizare sau excesive ale unei mulțimi înfierbîntaților care urmăresc un meci de fotbal, panicii provocate de o catastrofă, mișcărilor dezordonate ale unei mase închise într-un spațiu prea îngust etc. Eticheta poate fi înșelătoare, iar comportamentul - neînțeles. Ceea ce scrie George Lefébvre despre adunările revoluționare este valabil în toate cazurile: "E o perspectivă prea sumară, cunoscuta atribuire a exceselor "nebuniei colective", "mulțimii criminale". Într-un atare caz, adunarea revoluționară nu este inconștientă și nu se consideră vinovată; dimpotrivă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
motricități reduse. Dacă punctajul rezultat este mic, atunci putem afirma că explicațiile din timpul antrenamentelor nu au fost suficient de bine înțelese și astfel nu se va putea trece mai departe în pregătire până nu sunt clarificate aspectele confuze sau neînțelese. Aceste verificări înlătură în mare măsură subiectivismul, atât al antrenorului tentat uneori să vadă numai ceea ce-i place, cât și al elevilor, tentați de a-l păcăli pe antrenor în dorința de a scăpa mai repede de antrenamente sau de
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
de reguli, note de completare sau explicare, baze de date, înregistrări audio sau video, raportarea la educații cu rezultate bune, grile de observare sau matrice criteriale, chestionare, fișe de autoevaluare sau de autoestimare, exerciții de verificare parțială, liste cu elemente neînțelese, analize individuale sau în grup ale diferitelor sarcini rezolvate. • Instrumentele utilizate se bazează pe corelare și alternanță (grile de evaluare, matrice, liste de verificare, efectuarea de sarcini variate, lucrări aplicative, chestionare, autoevaluări, schematizări, inventarea unui dialog, reformularea de probleme, explicații
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții sunt făcute la timp nepotrivit sau În raport cu oameni nepotriviți, ele devin periculoase: poți ajunge, de exemplu, să te consideri un om submediocru sau, dimpotrivă, un geniu neînțeles. De aceea, unii nu se compară cu nimeni, ci doar cu trecutul lor, mai apropiat sau mai Îndepărtat, ori cu unele posibilități de viitor. Μ Chiar și situațiile de viață dramatice prin natura lor, cum sunt războaiele, calamitățile naturale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moment al unei realități exterioare fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care fiecare secvență stă sub semnul misterului, al neînțelesului, al spiritualului. Din nou, fragmentarismul, ruptura, trecerea de la o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din nou poetei, chiar dacă ele sunt simple în aparență: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reasamblarea în sine devine din ce în ce mai grea, dacă nu chiar imposibilă, deși autoarea tânjește spre o reîntoarcere. Copilăria edenică de atunci devine copilăra neînțeleasă de acum, deși poeta e de accord că "inocența devine calea întoarcerii spre esențe, spre Adevăr"107: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ileana Mălăncioiu devine, însă, prizoniera propriei realități interioare, iar tragicul, transpus printr-o lirică a gravului, pe care aceasta o adoptă în cea mai mare parte a creațiilor sale, e constituit tocmai din căderea între cele două lumi, simțindu-se neînțeleasă total, în niciuna. Lipsa cuvintelor potrivite intervine, la Ileana Mălăncioiu, mai ales, în disperarea acesteia de "a comunica, întotdeauna, ceva, prin intermediul versurilor. Ceva important și urgent, din punct de vedere existențial. Cuvintele, de care, teoretic, în literatură, depinde totul, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Morus, Chaucer. V. Nicolescu este un poet trecut prin marea poezie, de la romantici și până la moderni, de aici și versul cizelat, voit mascat de ornamente. Așa se explică această strofă, din Max Jacob: "Trece uneori Dumnezeu prevestit/ de forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau, mai bine zis, sunt dezvoltate, cultivate, imaginile în sensul exprimării neliniștii în fața neînțelesului ce curge și-i îmbracă schelele/ ca-ntr-o pojghiță topită, de argint?/ recunoaște în scările de-acum/ treptele care lipsiseră-n legendă?" "Balada țăranului tânăr" începe voit naiv, într-o atmosferă de basm în care împăratul cel tânăr primise
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De piatra și de altceva necunoscut;/ Cum s-a putut, o, cum de s-a putut păstra uscata lor eternitate." Pentru Adrian Păunescu jocul lor este un joc al pierderii. Și pierderea treptată înseamnă coborârea spre moarte. Aceasta este legea neînțeleasă, dirijată parca într-un vast program: "Joacă în pierdere pământul, soarele nu câștigă/ și nu câștigă vidul, nici alfa, nici plantele/ cine, atunci, câștigă, cine trăiește pulsul ce uriaș echilibrează întreaga noastră pierdere". Modul de existență preferat este singurătatea, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se află sus,/ cine e posesorul lor,/ pe crucea trudei voastre,/ frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării, cuvintele sunt pline de noroi, porcii poartă nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scris încerc să dau un sens renunțărilor mele; și nereușitelor, în același timp. (Să fie o realizare a sintagmei: "Cei ce nu pot face ceva dau lecții despre cum trebuie făcut"?) * Orgoliul oricărei suferințe este de a fi unică și neînțeleasă, (o adevărată qualia, în limbajul filosofiei minții), ceea ce riscă să potențeze durerea. Uitați-vă, spre exemplu, la patosul discuției dintre două persoane care au în comun aceeași boală! Semn că există o formă de solidaritate în fața aceluiași gen de suferință
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
constituie posibilitatea contemplării altor minți. Cred că de aici începe sensul tare al comuniunii. Dacă n-am avea posibilitatea înțelegerii celorlalți ca minți, ei fiindu-ne accesibili doar ca obiecte, am trăi sentimentul singurătății absolute. Faptul de a te simți neînțeles constituie o mică fisură în cadrul acestei comuniuni, fiind însoțit de un sentiment de izolare. Poate că gândurile ne sunt făcute posibile de conștiința existenței unei "lumi de gânduri". * A avea o teorie despre modul în care funcționează ceva (a avea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ales că nutrește convingerea integrării prin moarte în circuitul universal etern. Găsind aceste explicații atitudinii ciobanului moldovean în fața morții, reacția lui ni se. pare firească, nu mai este surprinzătoare, ci constituie doar "o soluție viguroasă și originală dată brutalității de neînțeles a acestui destin tragic". (Mircea El iade) 4. Pe lângă minunata alegorie a morții, pe lângă unicitatea atitudinii ciobanului moldovean, o altă dovadă a frumuseții baladei "Miorița" este și realizarea celor două portrete, al măicuței bătrâne și al baciului moldovean. Chiar dacă "nici
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
atenția asupra abaterilor de la legea morală și, În mod paradoxal Întoarce lumea la ordinea spiritului, la valorile morale. Vom Încerca să explicăm acestuia. Nebunia nu poate fi negată. Ea poate fi cel mult ignorată și, ceea ce este mult mai grav, neînțeleasă sau interpretată greșit. Dar ignorarea nebuniei va favoriza proliferarea ei. Psihozele colective sunt, de exemplu, o explozie a nebuniei dincolo de orice formă de cenzură morală sau lege socială, o acceptare a Răului, considerat ca formă de eliberare cu aparență de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
continuare pe agenda mai multor conducători locali, îndeosebi a prefectului Petru JurjeaNegrilești, care înnoiește, în 1931, „ținuta” Palatului Administrativ și a primarului Mihail Văgăunescu. Pentru acesta, „palatul” reprezenta proiectul edilitar nr. 1. El visa la ceva măreț, „complex”6) lucru neînțeles și adesea ironizat de unii dintre concitadini, pentru care o idee grandioasă echivala cu un scandal. Pînă la urmă, singurul „palat” ridicat în această perioadă (cu sprijinul lui Mircea Cancicov) a fost Palatul Administrației Financiare, terminat spre sfîrșitul anului 1939
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vin după Macedonski și Vlahuță, cuvîntul sună ademenitor, întrucît îl asociază cu misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui poem dedicat nopții: „ De ce, neînțeleasă noapte,/ Ți-ai stîns luminile din cer,/ De unde ai mai multe șoapte/ Ș-un mai nepriceput mister?...// De ce tresai înfiorată/ Cînd pe deasupra noastră zbori,/ De ce ești mai întunecată/ Acuma ca de alteori?...// Simt un fior care mă fură:/- Pe semne-acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
insularitate garantează, de fapt asigură, echilibrul social și, în același timp, armonia sufletească. E vorba de o construcție în spațiu și de o fixare în timp. Restrîngerea spațiului social îi protejează pe cei ce se pun la adăpost de necunoscutul neînțeles al unei lumi exterioare, domeniu nelimitat al tuturor spaimelor și transgresiunilor. Dar îi protejează și de spaima provocată de zilele care trec repede, de regretul după ce nu va mai fi, de amenințările imprevizibilului. Locuitorii din Clarens se temeau de mișcare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai niciodată nu au știut să vorbească țăranului limba înțeleasă de dânsul, nici să-i capete încrederea. Prea adeseori sfaturile cele folositoare au fost înfășurate în formule abstracte sau au păcătuit prin câte o parte nepractică, care ori le făceau neînțelese ori ducea la nesuccese. În fine, prea adeseori țăranul a avut ocazia a se convinge că multe dintre profesările de prietenie ce i se făceau nu erau dezinteresate. A cui e vina, dar, dacă este așa de neîncrezător și se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]