2,506 matches
-
GARDIANUL: Zău, Grubi, mi-e milă de tine... ARTUR: Și mie... CĂLĂUL (Înviorat.): Precis? (Către ARTUR.) Chiar vă e milă de mine? ARTUR: Da. CĂLĂUL: Atunci... atunci ați putea face ceva pentru mine? ARTUR: Ce? CĂLĂUL: Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut și în regulament... ARTUR: Altă mârșăvie, nu? CĂLĂUL: Nu, nu... Vă gândiți numai la lucruri rele, macabre... Nu e bine... Osânditul e stăpân pe viața sa, și regulamentul spune asta... până în clipa morții osânditul e stăpânul unic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
piese în germana, e căsătorit cu o frumoasă actriță germană și cunoaște o mulțime de granguri naziști cărora le place să se învârtească printre oamenii de teatru. Și a început să turuie la nume de naziști, mai importanți sau mai neînsemnați - pe care eu și Helga îi cunoșteam destul de bine. Nu că Helga și cu mine ne dădeam în vânt după naziști. Pe de altă parte, nici nu pot spune că îi uram. Formau un grup mare și entuziast printre spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din Crimeea și rușii au luat înapoi Crimeea. Helga mea a fost considerată moartă. După război mi-am dat o mare parte din bani unei agenții de detectivi particulari din Berlinul de Vest pentru a afla vreo știre, oricât de neînsemnată, despre ea. Rezultat: zero. Oferta fermă făcută de mine agenției, nereclamată, a fost un premiu de zece mii de dolari în schimbul unei dovezi clare că Helga era fie în viață, fie moartă. Hei ho! Helga mea credea că eram convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
războiul, nimeni nu s-a deranjat să ne spună și nouă. Tragedia noastră era veșnică. Nicăieri nu se ținea evidența noastră. Ne-am târât picioarele printre ruinele satelor fără vreo țintă anume. Oricine avea de făcut vreo treabă cât de neînsemnată și umilă n-avea decât să ne facă un semn cu mâna și i-o făceam noi. Helga s-a desprins de lângă mine ca să-și depene povestea cu gesturi mai largi. M-am dus agale spre fereastra de la stradă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
așa târziu, de ce medicina nu a progresat și tot chior am rămas, ba acum, cu vârsta mea înaintată, de ce vederea mi-a slăbit și mai mult, de ce coloniile se extind într-un ritm atât de încet, aducându-ne un profit neînsemnat față de investițiile inițiale. Îmi voi aminti de soția și prietenii morți, de succese și insuccese, de Bucureștiul de altădată. Cred că voi rămâne treaz toată noaptea, frământându-mă din pricina fiului meu și a orei la care va veni acasă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ansamblul de colibe ale unui trib sălbatic, a cărui singură ambiție era aceea de a continua să trăiască în același colț pierdut sub aripa unui avion. Cât de mărunt părea totul privit de la trei mii de metri altitudine! Cât de neînsemnată era problema lor față de problemele lumii către care se îndrepta! Înțelese deodată ridicolul acțiunii sale, stupiditatea efortului său și simți dorința de a-i striga pilotului să se întoarcă, să-l lase din nou pe pământ, pentru că era în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse lui Rossi: — Du fotografia la spital și vezi dacă-l recunoaște. Poate vorbi milanezul? — O, da, domnule. E-n ordine. Vreo două vânătăi, un ochi Învinețit, dar e-n ordine. Clădirea e complet asigurată. De ce părea oare Întotdeauna mai neînsemnată crima dacă era asigurată clădirea? — Dacă-l identifică pozitiv pe Ruffolo, dă-mi de știre și voi merge acasă la mama lui să vadă dacă nu știe unde este. Rossi pufni. — Știu, știu. L-ar minți și pe Papa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
e-o situația În care oamenii sunt neputincioși. Cine sunt „oamenii“ ăștia? Întrebă Brunetti. — Cei care știu despre guvern și ce face acesta, dar nu fac parte din el, nu În vreun sens activ. Mai e de asemenea faptul deloc neînsemnat că nu doar guvernul nostru este implicat, dar și cel american. — Ca să nu mai pomenim de domnii din Sud? A, da, mafia, zise contele cu un suspin ostenit. Pare că asta ar fi o plasă țesută de toți trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu prietenii, jucăriile primite de la Moș Crăciun, de la părinți sau confecționate de noi, poveștile și poeziile citite sau făurite de copiii înșiși și multe altele ce fac copilăria o nemărginită bucurie. Multe dintre momentele fericite ale copiilor sunt din lucruri neînsemnate, dar contează fiecare clipă de bucurie când ești o ființa așa de gingașă și de inocentă, chiar dacă mai intervin și mici probleme. Într-o zi am mers în parc și am vrut să fac un om de zăpadă. Atunci ningea
În hainele de aur ale copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
mintea lui după ceva care a murit în el... ! -Tot ce face Dumnezeu mai frumos pe lumea asta, mai bun, le face pentru El Lmurmura Iorgu înnăbușit A luat-o și pe ea, curățită de păcate prin suferință...Cât de neînsemnate sunt toate, toate... pe lângă acest crud adevăr, singurul adevăr, moartea !... își zise el înfricoșat. Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor suferințe, atâtor dorințe, de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se sfârșesc toate ?... Ce știm noi desore
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plecat!... S-a dus în necunoscut, îngropată în pământ străin, departe de mama și tatăl ei. Ce destin... ce destin!... Biata Fată...o străină în această lume...!”. Simțea cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. ”-Cât de neînsemnate sunt toate...pe lângă acest mare adevar, singurul adevăr...moartea !...Ce știm despre moarte...și despre viață ?!... Nimic !” Își zise el prin minte trecându-i cuvintele lui Avicena : ”... Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul se clatină, judecata nu e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de tare îl durea sufletul... cât de tare!... Doar un geamăt scurt îi ieși din gât, ecoul lui înnăbușindu-se în fundul pieptului. - Fata, Fata mea dragă!... atât mai putu articula, nu știa mai mult, nici nu putea mai mult. Cât de neînsemnate sunt toate, pe lângă acest adevăr... singurul adevăr... moartea!... murmură el încremenit pe marginea mormântului. Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor suferințe, atâtor dorințe... de prețul atâtor zbateri... de vreme ce aici se sfârșesc toate?!... Ce știm despre moarte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din acest motiv, o bună parte din producție era, de obicei, distrusă, de drumeți, el, Vasile, folosindu-se de acest motiv, Își Încropise, chiar pe fostele sale două hectare, mai Întâi, o colibă, iar, mai apoi, din asta, crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fost consacrate pregătirilor programului respectiv. Repetiții după repetiții; reluarea unor segmente; repetări, când ale Începutului, când ale sfârșitului, când ale unor numere mai de pe la mijloc. Examenele au Început, examenele au trecut; marile bucurii au venit, marile bucurii au trecut; și, neînsemnatele motive de tristețe, au venit, după cum, și neînsemnatele motive de tristețe, au trecut. Așa-i la fiecare final de an școlar, În fiecare școală, fie, ea, mare, dintre cele mari de pe lume, fie, numai, acolo, o gâgâlice, cât un puiuț
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
reluarea unor segmente; repetări, când ale Începutului, când ale sfârșitului, când ale unor numere mai de pe la mijloc. Examenele au Început, examenele au trecut; marile bucurii au venit, marile bucurii au trecut; și, neînsemnatele motive de tristețe, au venit, după cum, și neînsemnatele motive de tristețe, au trecut. Așa-i la fiecare final de an școlar, În fiecare școală, fie, ea, mare, dintre cele mari de pe lume, fie, numai, acolo, o gâgâlice, cât un puiuț de porumbel, dintr-un colț Îndepărtat și aproape
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ia, el, aproape, sintagma din gură; nici o grijă, repetă, În timp ce-i caligrafie autograful, fără să fie atent la ce se Întâmplă Împrejur. Dar, se Întâmpla, oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
puțin cîteva intimități urmau să fie distruse. Destule, poate. Thomas devenea un delincvent, știa. Încă se putea opri, dar, Într-o lume mereu la marginea ilegalității, găsea că vina lui nu putea fi prea mare, ba ar fi fost chiar neînsemnată, de vreme ce acuzațiile și concluziile celor puși, la o adică, să-l judece nu aveau nici ele un suport moral infailibil. Cine mai deosebea, cu adevărat, binele de rău? Cele două categorii etice aproape că se contopeau. În cursurile ținute de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe fiu să intre. Iar acesta să nu treacă mai departe; dacă Thomas, acum, ar fi răspuns Îndemnului, fiul, mai apoi, s-ar fi culcat cu aceeași femeie. După porcăria de la Amsterdam, nu mai era loc de alta, fie și neînsemnată, cum ar fi putut fi socotită, prin comparație, tăvălirea fiului cu o femeie pe care o avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vanitate: Eu sînt părintele vostru! Eu! Chiar dacă, Întîlnindu-i, nu ar fi rostit aceste cuvinte În fața lor, le-ar fi strigat din răsputeri În gînd, privindu-i; le-ar fi repetat În minte ori de cîte ori s-ar fi simțit neînsemnat, inutil, sfîrșit; retrăind momentele, s-ar fi revigorat, fie și trecător; cu vremea, amintirile deveneau un bun tot mai de preț; se apropia, repede, ziua de pe urmă. MÎine. Pe un ceasornic al existenței, Thomas trecuse de ora prînzului, ornicul se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
A doua trăsătură a scrierii unui debutant este absența controlului adjectivelor aplicate persoanelor, situațiilor și obiectelor descrise. Sînt posibile diverse modalități, în raport cu voință debutantului de a caracteriza ceea ce el a observat și de a evita ceea ce el consideră că fiiind neînsemnat în observație. Citam aici generalizarea grăbita și fără nici o explicație, adică aplicarea categoriilor foarte generale fără nici o justificare. Astfel, persoanele observate sînt considerate membrii unei clase sociale sau a alteia pe baza percepției unei trăsături neexprimate în notițe. Observatorul induce
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion și Aurica, lingușindu-i și sîcîindu-i. Stănică pretinse că nu poate înțelege un cămin fără un document cât de neînsemnat că era ginerele unui artist așa de mare ca Simion. Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi le aruncă în pod, cerând însă cele trebuitoare mobilării unei săli vrednice de aceste comori. Aglae le dădu tot ce putu. Soții Rațiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căută să iasă din încurcătură cu un: - Să vedem! Să ne mai gândim. Nu e nici un zor! Ostilitatea Aglaei se îndreptă încet, dar sigur și în direcția lui Felix, așa cum prevăzuse Otilia. Tânărul o constată în mici lucruri, în aparență neînsemnate. Întâi nu mai fu rugat să pregătească pe Titi pentru corigență, fiind înlocuit cu Stănică, a cărui pedagogie gălăgioasă, plină de invective împotriva școlii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi văzu că Aglae avea un chip special de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic. Era încredințat de puritatea Otiliei și pătruns de fericire la ideea unui devotament inocent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar inocentă în toate vorbele ei, de o bruschețe de soră. Dacă ar fi avut-o din nou alături, ar fi îngenuncheat, și-ar fi pus capul în poalele ei, s-ar fi ferit să-i spună și cel mai neînsemnat cuvânt dubios. Otilia era de o ștrengărie atât de castă, că îndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El însuși observă acest lucru ciudat. În loc ca întîmplarea cu Georgeta să-i fi deșteptat cinismul viril, să-l fi făcut mai pozitiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era frate, părinte, consilier pentru oricine, înduioșîndu-se de propriile lui improvizații sentimentale. Felix îl surprindea adesea privind pe fereastră în odaia lui moș Costache sau cotrobăind prin casă. Totdeauna întorcea astfel vorba, încît indiscreția lui părea un lucru firesc și neînsemnat. Felix îl găsi într-o zi chiar în odaia lui. Îl văzuse bine cum scotocește prin cameră, dar, când intră, Stănică ședea pe un scaun lângă masă și contempla atent o pagină dintr-un tratat. - E foarte interesantă chestia asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]