2,274 matches
-
haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit găndul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecție în viitorul neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata frumusețe, cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
Se naște în libertatea chemării. Simt forfotul mării. Mi s-au reflectat mai mereu torentele sinelui în ochi, în zvâcnirea brațelor, în călătoriile spre val, spre țărm, în cuvintele încremenite de uimire, de dor sau descătușate din legături știute și neștiute. Mă-ndrept spre centrul vieții. Vreau să mă răsfrâng în sărutul soarelui, în stabilitatea stâncilor, în râsul florilor, în profunzimea adâncimilor albastre. Le simt deja mângâierea prelingându-mi-se pe fiecare unduire de suflet. Mă las înghițită de sorbirea amiezii
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
Uneori, deschizându-i, Să mă gândesc la tine, Altfel părându-mi-se clipă, Surâzând parfumului tău, Adus parcă de vântul toamnei, Scăldat de stropi veniți din Univers, Fotografiindu-i, cântând pe streșini Plini de rugina, colorând chipul vieții, În nuanțe neștiute de mine, Luminate de lampadare vechi, Pe străzi înguste și puștii, Coborând pe trepte lunecoase, Mirate și ele, de gândurile mele, Vrând, parcă, să mă oprească, Să te vadă prin mine, Să-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
un spirit frânt de resemnare, precum o frunză-n vânt, mă răzvrătesc... Ție-ți pot spune ce-am greșit, căci mă iubesti și nu mă judeci, mari remușcări am pentru ce-a fost ieri în sufletul ce mi-am disprețuit; neștiut era-n trecut prețul libertății lui și cristica sa jertfă. Moartea mi-am urmat și-o naștere din nou, prin vers eu am aflat taborică lumină, gustând sângele Tău. Mă iartă, Domnul meu! Or, dă-mi canon pe viață să
SPOVEDANIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371786_a_373115]
-
în eternitate. Timpul se face bun, îngăduitor, crește și cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile și poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul în care orice muritor, care bate la vămile nevăzutului și neștiutului, poate să intre, doar purtând pe cap o coroniță galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană. Sărbătoarea este una cu totul specială, ținând o noapte și o zi. Iar noaptea de Sânziene este una cu adevărat magică. Este
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > ÎN GÂNDUL TĂU Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În gândul tău În gândul tău, mă porți prin locuri neștiute, Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer. Pe frunte-mi pui cununi de sentimente mute Și-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite, Pe-a
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016. astăzi va urăsc bărbați astăzi va urăsc bărbați pentru nopțile nedormite și pentru diminețile de iarnă trezite în așternuturile reci ale așteptării pentru toate amantele știute și neștiute pentru iubirile voastre ascunse și vorbele frumoase rostite ca niște minciuni necesare pentru săruturile sfâșietoare de pe coapsă timpului vă urăsc pentru că aveți nevoie de noi pentru că sunteți râul necesar existenței noastre fiindcă ne striviți cu aparentă indiferență în universul mic
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. astăzi va urăsc bărbați astăzi va urăsc bărbați pentru nopțile nedormite și pentru diminețile de iarnă trezite în așternuturile reci ale așteptării pentru toate amantele știute și neștiute pentru iubirile voastre ascunse și vorbele frumoase rostite ca niște minciuni necesare pentru săruturile sfâșietoare de pe coapsă timpului vă urăsc pentru că aveți nevoie de noi pentru că sunteți râul necesar existenței noastre fiindcă ne striviți cu aparentă indiferență în universul mic
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
BĂRBAȚI, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. astăzi va urăsc bărbați astăzi va urăsc bărbați pentru nopțile nedormite și pentru diminețile de iarnă din așternuturile reci ale așteptării pentru toate amantele știute și neștiute pentru iubirile voastre ascunse și vorbele frumoase rostite ca niște minciuni necesare pentru săruturile sfâșietoare de pe coapsă timpului vă urăsc pentru că aveți nevoie de noi pentru că sunteți râul necesar existenței noastre fiindcă ne striviți cu aparentă indiferență în universul mic
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIN LUME LIPSEȘTE...IUBIREA! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Undeva...pe-al istoriei drum S-a pierdut, neștiută...iubirea... Acolo, ascuns într-un colț Îi strigă ecou-amintirea... Uneori se ridică un suflet Și-ncepe s-o caute, timid Dar inima-i rece, opacă Și dorul din suflet...arid! În jur e-ntuneric și ceață Și umbre ce-și
DIN LUME LIPSEŞTE...IUBIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379192_a_380521]
-
poala Ta după absență. Îngăduie-mi să mă închin, când recunosc Că fără Tine -n lume, Doamne nu am rost Îngăduie să te slujesc cu adorare și Iubire Izvorul lor cel tainic, este Slăvitule în Tine! Mă conții, Te conțin neștiut în miez Că păcătuiesc, mă rog sau meditez Tu esti cu mine, oriunde merg și orice fac, Doamne! Ajută-mă să -Ți fiu pe plac! Referință Bibliografică: Numele ascuns în mine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987
NUMELE ASCUNS ÎN MINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379212_a_380541]
-
îndurerată, totodată. Pașii m-au dus în grabă spre locul unde mă aștepta mama. Sunt doar trei luni de când ne-a părăsit. Firul gândurilor mi-a fost întrerupt de vecina, Reta, care se îndrepta spre capelă, împreună cu o altă femeie, neștiută de mine. Era îmbrăcată în negru. Mi s-a părut omenesc să mă opresc și s-o întreb ce s-a întâmplat. - A murit fratele meu. Este depus la capelă. Mâine îl înmormântăm. Dumnezeu să-l ierte! Am îngânat, cu
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
îl lăudă cât este de vesel, de binevoitor cu ea, cu familia ei, cum îl ajută la matematică pe puturosul de fiu-său ș.c.l. Deci asta era! Făcea pe meditatorul? I se urâse cu studiul! Ce? Avea obligații neștiute față de gazdă?! Și câte întrebări n-azvârlise retoric atunci! Altădată, era de-acum student teolog, fusese mai-mai să-l pocnească peste față, fiindcă i se păruse că Artemie zăbovise exagerat în beci unde îl trimisese chiar el să ia rachiu
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Ne-am plimbat amețiți de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a străpuns bariera Timpului
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
În zori... E timpul să-mi revăd iubita, E vremea să mă-ntorc din nou în munți, Să bat cu pasul drumuri neumblate, Să redeschid ale vieții punți. M-așteaptă munții codrilor sihaștri, M-așteaptă pușca atârnată-n cui, Cabana neștiută a iuibirii, În prag? Iubita mea și-a nimănui... Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade, Lud, iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă, Să repetăm
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > GÂNDURI NESPUSE Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1384 din 15 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului GÂNDURI NESPUSE Sunt multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
important este existența anotimpurilor! Nu pentru a nu ne plictisi ni s-au dat anotimpurile! Fiecare astfel de perioadă din an aduce schimbare! Natura, temperatura, percepția, simțurile, puterea de zâmbet, adevărul despre tot ce înseamnă viață și multe altele încă neștiute de noi, trăiesc aceste schimbări! Dar ceea ce noi numim „schimbare” reprezintă, de fapt o perpetuă desăvârșire. Natura nu se schimbă, ci doar își desăvârșește gena prefacerii în cârdășie cu personalitatea anotimpului „de servici”. Și atitudinea noastră față de ceea ce există în
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
adâncuri,de pământ și ape e glas șoptit din noapte,celor vii... eternitatea-i zbuciumul de-aproape! Cărările de bărci pierdute-n zări istorii vii din vremi, ce par pierdute iubiri sacrificate în nisipuri și trădări... apele albastre au taine ,neștiute! Asculta la amiază,cum vuiește în soare o lume dilatata de pură ei știință exploatează clipă cu simplă lor teroare... e un control al lumii cu bună cunoștință! Pe-ntinse continente,aer contaminat albul zăpezii s-a transformat în gri
ASCULTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378712_a_380041]
-
Acasa > Poezie > Credinta > UNEȘTE-NE SUB TRICOLOR ȘI CRUCE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greu Să pribegesc prin țări cu drumuri neștiute, Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu, Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute. Am obosit să număr doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
sârmana ta agoniseală În fiecare zi se va mici... Tu zbori mereu din floare în floare Albina unui stup vândut Trântorii au stupii în depărtare Mierea ta e pusă de vânzare pe fiecare drum sau pe cărare se plimbă trântorul neștiut ce face legea peste clipe, mintea ta și multele consense nu dau splendorii unui gest final, tu zbori mereu ,din floare în floare dai vieții noastre multe sensuri dar toate au ...sfârșit banal! Autor:Lucian Tătar 04 sep 2016 21
ALBINA de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378714_a_380043]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > VOI VENI... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt lângă tine, preț de o clipă, și fac, de ploi, atâta risipă... Pe neștiute, mă rătăcesc prin vise, cutreierând poteci în amintiri nestinse... Doar cheama-ma, de vrei să-ți fiu, pe-o margine de zi, crampei din câmpia pârjolita de soarele verii, si mângâiata de-adierea primăverii... pictata-n ruginiu cu flăcări, de
VOI VENI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378782_a_380111]
-
Atenei se-ntorc din alte trupuri, sacrificiul are sufletul pietrei, umbră cioplita a morții acoperă sentimentele umane, zâmbetul Giocondei va rămâne un tablou, vom alerga spre visuri ,fără rost Trinitatea va fi deasupra noastră Dreptatea și Adevărul într-o zi neștiuta ,vă triumfă! Lucian Tătar Referință Bibliografica: SACRIFICIUL ARE SUFLETUL PIETREI / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SACRIFICIUL ARE SUFLETUL PIETREI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378785_a_380114]
-
privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! POARTA PRIN CARE TRECEM Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici și frați de ce să
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
te schingiuiască! Pe oameni simpli și bravi că ține s-a sprijinit forță celor din munți,a celor din închisori, a căror suflete au fost transformate în stea și a caror trupuri, lovite și mutilate, au fost aruncate în gropi neștiute! În anii aceia grei, pe aceste meleaguri nu au căzut stele, ci s-au ridicat stele, așa cum Isus s-a ridicat la cer.... Îți mulțumesc pentru că ai înțeles și ai dus în lume mesajul supremei iertări, rostit de o minte
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]