2,055 matches
-
lui Săilă Boarul și a lui BuzăRuptă. Opțiunea eroului este determinată nu de frică, ci de conștiința faptului că Lică are stăpâni puternici care îl protejează. După proces, relația dintre prota gonist și antagonist se modifică, Ghiță intrând în mecanismul necruțător al afacerilor necinstite ale lui Lică. Voința și forța lăuntrică a lui Ghiță se năruie treptat, sub ispita năval nică de a vedea banii grămadă înaintea sa. Sub complicitatea acceptată tacit, însă, între cei doi bărbați are loc o confruntare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compoziție ale textului narativ semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Principalul plan narativ are în centru cuplul Ion-Ana, prin intermediul căruia este concretizată tema existenței țărănești în Transilvania începutului de veac XX. Ape lând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu construiește o lume ficțională pusă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Conflictele care dinamizează planurile narative sunt de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
-se în aceleași date esențiale indiferent de coordonatele spațio-temporale în care se încadrează. Cum omul este neschimbat atunci și acum, și arta care îl reflectă rămâne neschimbată în ceea ce privește mecanismele sale de bază. Prin soliditatea operelor lor care au rezistat scurgerii necruțătoare a timpului, anticii au dovedit justețea ideologiei lor estetice. Ca urmare, pentru a putea crea în aceleași linii ale valorii supreme, este necesară o reactualizare a acestui model viabil, reactualizare care se produce prin revalorificarea regulilor Antichității. " Totul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
București avea deja acest gând și, în buzunar, decretul de alipire a țării noastre la imperiul rusesc. De aceea greva domnitorului Carol I la Calafat. Acest colaboraționism și cameleonism perfid, care l-au îmbogățit pe Maiorescu, este înfierat de gazetarul necruțător Eminescu, în câteva articole, în care, fără să-i divulge numele, înglobându-l sub genericul acelor "avocați buni", dar la fel de venali și de corupți." 135 Cele mai scandaloase, în acest sens, au fost cazurile Mihălescu și Warszawski. Simeon Mihălescu ("gratulat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
justiției, inclusiv pe avocatul Titu Maiorescu, om al grupului Horowitz Warszawski Rubinstein Hessen Hagianoff, cum el însuși o recunoaște în jurnal. Bătălia se poartă în Timpul, preluată în Binele public, România liberă și în alte publicații. Articolele eminesciene sunt numeroase și necruțătoare, dezvăluirile prelungindu-se în 1879. Poetul își motivează astfel tonul aspru: Daca tonul foii noastre e uneori de-o estraordinară asprime, cititorii desigur că nu vor fi uitând ce cumplită e starea de lucruri în care se află țara noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Acum procesul patriotului d. Mihălescu d-abia se instruiește și, tot în privința faimoaselor rechiziții, încep a străbate la lumina publică alte nouă isprăvi ale d-lor de la putere, de un fel cu totul deosibit."139 În două articole, Eminescu este necruțător și cu Maiorescu, pe care nu-l numește direct, trimiterea fiind însă străvezie. Mai mult, poetul îl așază în rândul "patrioților" de felul lui Mihălescu, "venali" și "corupți", pentru care câștigul primează: "Abuzul și mita iată izvoarele nesecate de unde curg
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
războiul mondial pentru a crea baza globalizării revoluției, prin extindere în toată Europa. Troțki, flecar și superficial în materie de gândire politică, l-a acuzat pe Stalin că a trădat "revoluția mondială". Nici vorbă de așa ceva: Stalin era pragmatic și necruțător față de cei care dădeau semne de slăbiciune în raport cu ideea mondializării revoluției. Iată de ce a pregătit răbdător Germania lui Hitler 241 pentru a deveni "spărgător de gheață", ajutând-o să ajungă să se înarmeze în pofida tratatelor internaționale, pentru ca, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
continuă a acestei teme în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Bertrand Russell. Totul îl recomandă pe Russell. Una dintre personalitățile intelectuale și filozofice dominante ale secolului trecut, Russell a fost mentorul, protectorul și prietenul tânărului Wittgenstein atunci când acesta s-a apropiat de filozofie. Russell și-a supus apoi ideile criticii necruțătoare a lui Wittgenstein și a fost principalul partener de discuție al autorului Tractatus-ului. El a contribuit în mod hotărâtor la publicarea cărții și la stimularea interesului pentru studiul ei în lumea de limbă engleză. Chiar și după ce au încetat să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care stau în calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât de greu este de convins Russell că indivizii care au o înzestrare aparte ar trebui să-și consacre resursele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la gură între Dunăre și Carpați. Izolarea a dictat ritmul evoluției societății românești, marcând durabil caracterul nostru excepțional. Solitudinea a însemnat nu doar tristețe, ci și bucurie. Suntem niște supraviețuitori miraculoși în vremurile tulburi care au curs ca un torent necruțător pe aceste meleaguri. Sub greutatea izolării s-au prăbușit cumplite silnicii și împărății odioase. g. Roza vânturilor După cum observăm, imperiile care au râvnit la pământurile noastre, le-au vrut doar pentru a-și satisface diverse interese strategice aflate permanent într-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ce împinge la crimă. O nebunie strâns legată de vânătoarea sălbatică din păduri și din munți. O Lussa care, precum cea a lui Heracles, este o gravă maladie. Ea culminează cu delirul lui Agave, delir al unei vânători de oameni necruțătoare și sângeroase, când omul este luat drept vânat, când trupul fiului ei, Pentheu, e sfâșiat în bucăți ca acela al unei fiare sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în actul al doilea, Marcius se întoarce la Roma rănit, cuvintele mamei sale, Volumnia, îl descriu ca pe un învingător ce-și răpune necruțător vrăjmașii, un erou întâmpinat cu urale, dar care lasă în urma lui doar lacrimi: În brațu-i musculos stă nimicirea, Și de-l ridică, oameni mor în juru-i2. De-a lungul întregii piese, imaginea unui Coriolan nimicitor, călcând neîndurător în picioare vieți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic al „ochiului pentru ochi, al dintelui pentru dinte”. O istorie crudă, nemiloasă. În acest carusel înspăimântător al unei istorii necruțătoare răsar, ici și colo, câteva personaje ce speră zadarnic să pună capăt lanțului de răzbunări. Henric al V-lea, bunăoară, erou al unei piese plasate de la bun început sub semnul invocării bravilor strămoși și al continuării tradițiilor de curaj și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se închid ca niște porți de comunicare cu moartea”, scrie Michel Serres. La Maeterlinck, porțile se deschid întotdeauna înspre tenebre, porți de-a dreptul înfricoșătoare: poarta de fier de sub bolțile întunecate din Moartea lui Tintagiles, de pildă, poartă rece și necruțătoare ce-l desparte pe Tintagiles de Ygraine, poartă imposibil de clintit, de care se sparge lampa lui Ygraine și prin care se aude zgomotul prăbușirii trupului lui Tintagiles; porțile din Pasărea albastră, la fel ca și cele din Ariane și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Nu asta înseamnă să fii mort”, în sensul că semnul morții nu este cadavrul inert, ci existența fantomatică, viața-fantomă. În finalul piesei, urcușul spre vârful muntelui și moartea celor doi - surprinși de un viscol puternic și înghițiți de o avalanșă necruțătoare - nu evocă oare dispariția unor fantome? O recunoaște chiar Rubek, într-o clipă de exaltare: „Să ne trăim o singură dată viața până la capăt, așa morți cum suntem, înainte de a ne întoarce în mormintele noastre”. Asemenea acelor fantome ce revin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și acea nostalgie pe care am păstrat-o în noi, ca pe o conștiință a eșecului nostru.” Acea nostalgie din care și-a tras seva tragedia greacă și care rămâne și astăzi, crede Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
performanței: „să înalți un cavou care nu va exista niciodată, nu va fi existat vreodată, nu va închide nimic în el. Și totuși să nu renunți să-l construiești, la început în taină, iar mai apoi în modul cel mai necruțător și totodată cel mai ceremonios cu putință, să dezvălui pretextul care a stat la baza construcției: un cadavru”. În acest punct al textului, Genet simte nevoia să adauge o notă esențială, pe care o „agață” realmente de un cuvânt-cheie pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
contracției valorii bursiere a acțiunilor.<footnote Levitt A., „The Numbers Game”, remarks to New York University Center for Law and Business, 28 septembrie 1998, p. 6. footnote> Când o firmă nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor, piețele financiare sunt necruțătoare. Referindu-se la managementul rezultatelor, Mulford și Comiskey (2002) sintetizează, în cadrul lucrării The Financial Numbers Game, o listă de condiții și stimulente care determină firmele să-și cosmetizeze rezultatele. Condițiile favorabile managementului rezultatelor sunt diferite de circumstanțele favorabile unei raportări
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai, isprăvește-ți azi, huzurul, rege, Îndură-a nevoiașilor durere, Și vei afla ce n-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
susținea că războaiele dintre regi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au fost urmate de războaie între națiuni, apoi de războaie între ideologii, iar în secolul XXI războaiele vor fi între civilizații. Față de criticii care au forfecat necruțător premisele și concluziile lui Huntington, acesta a venit cu o ripostă masivă, o carte de 367 de pagini consacrată acestei „ipoteze scandaloase” (outrageous hypothesis) cerută în acea vreme de publicul american. Pentru a respecta o condiție prealabilă fixată de Voltaire
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
burgheze și, deopotrivă, ale limbajului: aici totul este direct, brutal. Totul încearcă să rănească, în numele unui refuz al simulării, dar și al oricărei protecții înșelătoare. Nici că se putea imagina un cadru mai potrivit pentru această distrugere reciprocă, violentă și necruțătoare, decât spațiul închis al unui interior fără guri de aerisire și fără ieșire în caz de pericol. Locatarii se sfâșie între ei pentru că se sufocă. Creditorii, piesă rar jucată, nu se abate de la acest principiu, numai că, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al Împăratului Valentinian. Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42. În 443, majoritatea maniheenilor din Italia par să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
patru Lungani Își găsesc un adăpost vremelnic la Constantinopol, pe lîngă Ioan Chrysostomul, altă victimă a intrigilor. CÎt despre Evagrie, murise Între timp, tocmai cu puțin Înainte de Bobotează („Epifania”...) anului 399. Protagonistul intelectual al bătăliei Împotriva adepților lui Origen este necruțătorul și nestatornicul Ieronim, stabilit din 386 la Bethleem, Într-o mănăstire Întemeiată de Paula. Origenist convins la Început, Ieronim trecuse de partea lui Epifaniu În 393, rupînd relațiile cu distinsul său prieten de o viață, Rufin din Aquileia, și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
locului echivalent cu a fi „exploatator”, „dușman de clasă”, „element dușmănos”. La Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 privind transformarea socialistă a agriculturii, Gheorghiu-Dej recomanda „politica de Îngrădire a chiaburimii” și educarea țăranilor săraci asfel Încât să lupte „necruțător Împotriva chiaburilor, acești exploatatori odioși ai țărănimii muncitoare”23. Implicat direct În „identificarea și urmărirea elementelor chiaburești”, Teohari Georgescu, În calitate de ministru de Interne, declara Într-o cuvântare din 28 februarie 1950: „Dacă este chiabur care folosește mâna de lucru, să
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]