2,398 matches
-
este milă de dânsul, văzându-l așa mic și neputincios; am sărit peste el de mai multe ori, ca să mă pot lăuda și eu acasă că am pășit Rhonul cu piciorul, precum aveau să se laude și nemții, dar cu nedrept, că au văzut doi mauri la izvorul lui. Fiecare cu lauda lui. De pe Furca ne-am scoborât apoi tot în diligență pe șoseaua cea șerpuitoare pănă la Hospenthal în valea râului Reuss, am trecut Le Pont du Diable și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
orice. Așa se explică interesul său pentru munca silnică, pentru oamenii care trăiesc în condiții de nelibertate. în povestirile care au fost scrise după această călătorie, vorbește despre oamenii care tânjesc în lanțurile vieții, care se chinuie și suferă pe nedrept. Un loc al suferinței era și Siberia, iar nedreptatea domnea și aici: în „Insula Sahalin” viața este ca o închisoare în care oamenii sunt condamnați la suferință. Diferitele grupuri care trăiesc acolo sunt o adunătură întâmplătoare din care fac parte
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
mei peste șaizeci și cinci de ani de astăzi, am putut lega câteva prietenii noi, mari și frumoase, cu bărbați pe care nu-i cunoscusem până aci; am putut relua câteva din dragostele mele de odinioară cu femei Încă suportabile și pe nedrept uitate, năpăstuite și nemângâiate; m-am putut Înflă căra, ca un licean, după alte câteva din cale-afară de tinere, de drăgălașe și de inteligente; Încumetându-mă, peste astea toate, să scriu această carte de debut și de lăsare de cortină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu atât mai valoroasă, fiind una simbolică, deci eroică. Printre ei și în fruntea lor, comandând celebrul Grup 6 Vânătoare, s-a aflat Dan Vizanty. Un nume binecunoscut și respectat de camarazii săi din aviație, dar, din păcate și pe nedrept, mai puțin cunoscut în zilele noastre. Un nume care a rămas însă în istorie. Născut la Botoșani, în 9 februarie 1910, într-o veche familie moldovenească, Dan Vizanty (forma "Vizanti" a numelui său este de asemenea corectă nu și "Vizante
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
-se de patetisme ieftine, istoria deportării lui. I-a vorbit și despre soția lui Vera, și despre cei doi fii ai săi care se află în viață, și despre mezinul Veniamin, adică despre mine, care sfârșise atât de tragic, de nedrept, i-a vorbit și despre orașul Serenite, de pe malul Dunării, în care trăise el până de curând și care acum parcă face parte dintr-o altă viață, dintr-un univers complet pierdut, i-a vorbit și despre meseria lui dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să fie despărțiți de soartă, ne-am adunat la mormântul părinților șTEFAN șI NATALIA ILAȘCU pentru a comemora un an de zile de la trecerea în neființă a măiciței NATALIA, mama strălucitului patriot ILIE ILAȘCU, care continuă să fie întemnițat pe nedrept într-una din temnițile Transnistriei. Cu acest prilej, ne îngăduim să privim plini de speranțe către viitor, cu gândul la Țară și la fii ei, fără a-i uita pe antemergătorii noștri. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ îN PACE șI SĂ
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rar, care a stârnit o mare senzație atunci. Profesorul Vasile Tiganescu a lucrat între 1966 și 1967 și la un Ghid turistic al fostului raion Ridauti, fără a i se recunoaște contribuția, calitatea de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om deosebit de harnic chiar și după pensionare, când de fapt alții își văd liniștit de odihnă binemeritata după anii de muncă și truda, profesorul Vasile Tiganescu nu-și poate ogoi zbuciumul vieții, decat continuând să scrie și să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
științifică de profundă originalitate. Puțini oameni de știință de pe glob se pot mîndri cu faptul că au fost propuși de două ori să primească Premiul Nobel: printre acești rari între rari se numără și fizicianul român Ștefan Procopiu, care, pe nedrept, a fost frustrat de acest premiu, ce i se cuvenea din plin pentru importantele sale descoperiri în fizică. Pentru meritele științifice incontestabile, a fost ales membru titular al Academiei Române, în anul 1955. Totodată a fost membru al altor societăți științifice
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Eugen Ghiuzan și Iosif Iacob nu am reușit să găsim vreun text scris de ei în Arhivă. Nu am modificat limbajul, ci am preferat să prezentăm cititorului, o carte deschisă despre sufletul și gândirea fraților noștri ce au suferit pe nedrept în închisorile regimului comunist și spre veșnica pomenire a lor. Sperăm să fie și spre edificarea noastră sufletească, și spre lauda lui Dumnezeu. De aceea, nu avem intenția să polemizăm, să acuzăm sau să aducem daune vreunei persoane. Nu a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cincizeci de ani de mare încercare a creștinilor de dincoace de cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari sacrificii. Această carte este rodul muncii fratelui nostru Iosif
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
A TRUPULUI MISTIC”. Cu toate că Biserica Greco-catolică a plătit cel mai mare tribut ateismului comunist, nici după 1989 situația nu s-a schimbat prea mult în bine. Au fost restituite prea puține biserici și case parohiale din totalul celor primite pe nedrept, iar acolo unde se obțin prin sentințe judecătorești, clerul ortodox refuză pur și simplu aplicarea acestor sentințe definitive sfidând cu nerușinare până și justiția. Gestul IPSS N. Corneanu, arhiepiscop de Timișoara, care imediat după Revoluție a înțeles să restituie greco-catolicilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca să ne asigure "pâinea cea de toate zilele"? Câte mame și-au sacrificat tinerețea și sănătatea dăruindu-și viața creșterii, îngrijirii și educării copiilor așa cum a făcut-o mama noastră? Singură, lipsită de ajutorul tatălui nostru care fusese arestat pe nedrept și suporta nevinovat fiind! chinurile și torturile la care era supus în temnițele comuniste, mama era în același timp și mama și tatăl nostru. Cina a luat sfârșit. Ne-am ridicat și conform ritualului am spus rugăciunea de mulțumire. "Bogații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
circuitul lingvistic, trecând-o într-un șomaj sine die. Dar pentru a nu-i supune unui supliciu inutil pe eventualii mei cititori, voi corecta pronunția sus-numitei doamne, printr-o hotărâre arbitrară și unilaterală, redându-i nefericitei litere "R", surghiunite pe nedrept, locul ce i se cuvine în mod firesc și natural în alfabetul limbii române, ca și în rostirea curentă. Bine-ați venit la noi, doamnă Condor, zise mama înclinându-se decent în fața ei. Ei, dar ce emoționați sunteți, copii, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe-un covor aștern, Văd c-am trecut odată și eu acest infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef plângând de mila noastră, clătinându-se ca un om grav bolnav, preluând cu sine necazurile unor copii chinuiți pe nedrept. Cei de pe verandă continuau să se uite cu interes și afecțiune la grupul de copii îmbrățișați într-o profundă și indestructibilă solidaritate frățească... Apoi, Mircea rupea bucăți din pâinea proaspătă și caldă, iar noi o treceam pe sub chicuș ungând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron, acesta considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram pretențioși sau mofturoși. Nu ceream mai mult; prin urmare, de ce ne-am fi așteptat la o schimbare? Cu toate acestea, ea s-a produs brusc, dureros, pe nedrept, având consecințe incalculabile pentru familia noastră. Tata era la muncă; nici nu se punea problema să se deplaseze acasă pentru masa de prânz. Momentul când ne întâlneam cu toții era masa de seară. Întotdeauna bine dispus, atent, afectuos, avea pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jumătate teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lui dovedește - cel puțin pentru mine - că vechii egipteni nu puteau să treacă Atlanticul în bărci de papirus. E un eșec bun, necesar și progresist - așa cum ar fi fost și victoria sa. Fascinați de ideea că totul se poate, disprețuim nedrept și conformist demonstrațiile - fie ele și indirecte - în jurul a ceea ce nu se poate. Dar, în istoria omenirii, ceea ce nu se poate e, implicit, la fel de important ca și ceea ce se poate. Cu ce drept ignorăm ceea ce nu se poate? Mai ales
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel, dar care tocmai prin asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o națiune: au realizat dezrobirea celor de un sânge cu ei și acum sunt pe punctul de a închega politicește unitatea lor națională într-o Bulgarie nouă și mare. Și în fața acestui lucru, îmi pare așa de crud și de nedrept să cădem deodată peste oamenii aceștia, pentru care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
justiție pare ceva străin și inutil, generația de azi nu poate înțelege faptele și împrejurările aceste; ea nu poate acorda nici un senz logic faptului ca cineva să se pasioneze pentru cauza unui om judecat și condemnat aiurea, departe, chiar pe nedrept -; după cum nu-și poate explica tulburarea și dezordinea pe care o asemenea judecată a putut-o provoca în sânul unei societăți atât de senzibilă, sub raportul prestigiului ei, ca cea franceză și nu numai în sânul acestei societăți, al acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi omenești care au văzut și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
făcuse să frângă cele mai sfinte hotare, iar viciul pătrunse prin spărturile zidului comun, care trebuia păzit cu sfințenie. În ziua aceea trecuse prin multe emoții, iar noaptea o așteptau altele. Era ca o persoană sechestrată, privată de libertate pe nedrept. Își freca mâinile întorcându-le când pe o parte, când pe alta, de parcă ar fi fost niște adăugiri stranii la brațele ei care refuzau să mai facă mișcări sigure. O mână îi tremura. Cu mișcări nesigure, ca ale boxerilor care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aminti de ziua când Valentin rămase într-un restaurant mai mult decât ar fi fost normal pentru un familist. Cineva îl urmărise, iar la colțul blocului fusese tâlhărit și deposedat de toate bijuteriile și toate valorile. Ea fusese învinută pe nedrept de către Valentin, acuzândo că pusese la calea această faptă. Lăsă lucrurile să treacă de la sine pentru bruma de liniște de care avea nevoie. Nu era nevoie decât de o scânteie ca întreaga scenă să atingă punctul culminant. Iubirea care o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]