1,627 matches
-
i-l puteam face. XXX Dar patul pe care mi-l făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată noaptea, așa că am învârtit pe îndelete în minte toate lucrurile pe care mi le povestise nefericitul olandez. Nu eram atât de nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut prea mult la soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce-i de făcut. Cred că o judecăm prea aspru. Chiar dacă ar fi făcut ceva reprobabil, n-o să rămână pe drumuri... În timp ce îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ce n-ați sta împreună? Unde găsești o grădină ca aceea în tot Bucureștiul? ― Ești un om deosebit ― nu ciudat cum ziceai, izbucni Alexa, și-mi strânse bărbătește mina. Dacă hotărârea de a te despărți e definitivă, nu-i rămâne nefericitei decât să-și spargă capul de pereți. Își va da ea seama odată ce a pierdut. A plecat tare bucuroasă de dania mea, dar a lăsat mai multă bucurie în urma ei. Da, Alexa, ai spus bine ce-ai spus. Mihaela are să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să priceapă ce însemnătate are acest obiectiv pentru mine; altfel, va socoti toate acestea ca pe ceva pur neverosimil și fără utilitate. Dar, chiar și așa, mie tot îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te rog, și să constați că aproape toți cei care s-au pretins a fi scriitori și-au dus traiul numai în mizerie, nefericiți. Au scris mult, dar au făcut-o tot timpul pe stomacul gol, și tot așa au și murit. Unora dintre ei nici cripta nu li se cunoaște, știai asta? Haide, recunoaște! Aceasta este o evidență pentru oricine și nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care nu le-am epuizat încă, atâtea curiozități am) din lașitatea de a nu mă mai chinui sau pentru că acea clipă avea o solemnitate ce nu admitea curiozitățile puerile, după cum în momentul unei morți e pueril să întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să fiu recunoscător, căci reconstituiam în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să fii lângă tatăl tău. Dar acum lumea e plină de bătălii ca asta. Nu putem evita să fii luat de lângă mine și e firesc ca eu să mor alături de seniorul meu. Însă, de fapt, nu ești chiar atât de nefericit. Ai avut norocul de a fi cu mine până în seara asta și ar trebui să le fii foarte recunoscător zeilor din cer și de pe pământ pentru acest mare noroc. Ai înțeles? Deci, de-acum încolo, vei sta lângă omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piept, mulțumit și tăcut. Reflecta profund la devotamentul lui Toshimitsu pentru el, apoi la relația dintre sine însuși și Nobunaga. „Ah, m-am înșelat,“ își spuse. În adâncul inimii, Mitsuhide se învinuia. Ce anume îl nemulțumea, făcându-l atât de nefericit? Fără îndoială, Nobunaga era un stăpân bun, dar oare propria lui loialitate era egală cu acelea a bătrânului vasal care-i spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea că îi spală inima cu apa fierbinte pe care i-o turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dificilul proiect de a tăia cale de cinci sute de metri prin munte. În dimineața aceea, mai rămăseseră nouăzeci de metri, astfel că nu respectase termenul. Asumându-și răspunderea eșecului, omul își curmase singur viața. Hideyoshi îl privi pe fiul nefericitului, care încă mai avea mâinile, picioarele și părul pline de noroi. Îl chemă, încetișor, lângă el. — Nu trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga. Katsuie nu suporta să asiste pasiv la acest fenomen. Iar sentimentele îi erau accentuate de reacția sa față de faptul că Hideyoshi purtase bătălia-recviem pentru Nobunaga. Hideyoshi fiind privit la egalitate cu el, Katsuie era cât se poate de nefericit. Nu suporta să i se piardă din vedere anii îndelungați ca bătrân al clanului Oda din cauza puținelor fapte de merit ale acestui om. De ce să fie pus Shibata Katsuie într-o poziție inferioară cuiva care purta acum, atât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de se nimerise să fie cazat în alt loc decât împreună cu colegii lui de la Filozofie. Preferase să stea cu noi, studenții politehniști. Sau i se impusese 7. Mai matur decât oricare dintre noi ceilalți, părea marcat de experiențe de viață nefericite care îl făcuseră să fie precaut, aflat mai tot timpul într-un soi de alertă. Dar acele experiențe nefericite de-or fi fost cu adevărat îi dăduseră în același timp și o anumită agresivitate; ce-i drept, moderată și amară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dragoste, deoarece meșteșugul mewu mi-a arătat că e sortit să se creștineze, și să piară curând după aceea prin cea mai cruntă trădare. Acest tânăr, care se numește Rogero, este cel mai frumos și mai desăvârșit cavaler. Iar eu, nefericitul Atlantes, sunt acela care l-a crescut din prima lui copilărie. Chemarea onoarei și și dorința de glorie l-a împins să-l urmeze pe Agramant, regele său, în războiul pe care acesta l-a pornit împotriva Franței, iar eu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înaintând spre a-l ataca pe prinț. Prima lovitură a dat-o Darninel și arma sări de pe coiful lui Rinaldo fără efect. Rinaldo zâmbi și zise: “ Acum să mă vezi pe mine ce pot” Cu aceste cuvinte, el a repezit nefericitului Darninel o lovitură de lance dreot în mijlocul pieptului. Îar aceasta a fot atât de violentă încât arna i-a străpuns trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și un german care jucaseră zaruri până noaptea târziu; norocul lor ar fi fost dacă ar mai fi continuat puțin jocul, dar vedeți că ei nu se așteptaseră la o asemenea lovitură printre tovarășii lor. Cloridan a intrat apoi la nefericitul Grillon al cărui cap atâtna moale pe pernă. El visa, se vede, la ospățul de la care tocmai se ridicase, căci în clipa când Cloridan i-a retezat capul, mult vin curse odată cu sângele său. Cei doi tineri mauri ar fi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prințul perea mult pentru a-l părăsi și a continuat a-și purta povara singur, cum putea, în vreme ce Cloridan fugea. În apropiere se afla o margine de pădure deasă de parcă niciodată n-ar fi trecut picior de om pe acolo. Nefericitul tânăr cu povara stăpânului mort în spinare, s-a afundat în acest desiș. Cloridan, când s-a văzut în siguranță, a băgat de seamă că Medor nu era cu el.” O dragul meu Medor! exclamă el, cum de am putut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În vreme ce se apropia a auzit tropote de cai, glasuri amenințîtoare de bărbați și zăngănit de arme. Nu a trecut mult și l-a văzut pe Medor împresurat de cavaleri. Zerbino, comandantul lor, le-a poruncit să pună mâna pe el. Nefericitul Medor o lua acum când la dreapta când la stânga încercând să se ascundă după câte un copac sau o stâncă și purtând încă leșul de care cu nici un preț nu voia să se despartă. Cloridan, neștiind cum să-l ajute
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu i-ar fi lăsat pentru a se arunca cu tot atâta furie asupra oilor lor. Țăranii și-au lăsat plugurile și grapele, s-au urcat pe acoperișurile caselor și pe crestele dealurilor, De la aceste înălțimi ei priveau tremurând furia nefericitului Roland. Cu pumnii, cu dinții, unghiile și picioarele, el înșfăca, frângea sfâșia zdrobea vite,oi și porci. Doar cei ce erau mai iute de picior au izbutit să-i scape. Când groaza a făcut în sfârșit gol în jurul său, el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lipsește banul.) Selina nu e o luptătoare, poate și pentru că eu sunt un dur - sau așa am fost (ea nu știe că m-am schimbat și sper să n-o afle vreodată). Dar nu are nici răbdare să joace rolul nefericitei. Asta i-ar lua o grămadă de timp. Așa că Selina a descoperit o a treia cale... Timp de o săptămână nu s-a dat cu farduri, a purtat dresuri lălâi și chiloți terciuiți, a venit la culcare cu crema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și o doamnă înaltă, în vârstă, care purta un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre toată isteria, despre toată conspirația... Am lămurit problema motivației. I-am adus toate argumentele. Abuzul de încredere ar fi ieșit la iveală în cinci minute dacă nu ar fi fost la mijloc John Self. Eu eram cheia. Eu eram nefericitul în nevoie, în suferință. Eu eram cel lipsit de toate. Eu voiam să cred. Îmi doream al dracului de tare banii ăia. Eu și abuzul meu de neîncredere. Am ajuns să consider „încrederea“ o stare psihopată. Încrederea e un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ideală, așa cum o concepea el. — Uite, a zis după câteva minute, trăgându-și fer moarul la pantaloni, uite, Îți dau doi pui zdraveni, de la Avicola, două kile fiecare. M-ai făcut fericit... Și numai mama știe cât sunt eu de nefericit. Să trăiești, Ionela. Te sun mâine, OK? Ionela i-a zâmbit sincer, pentru că În vocea lui o infimă nuanță de inocență Își făcuse loc, și asta răscumpăra În ochii ei toată grosolănia individului. A zâmbit Însă și gândindu-se la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]