1,600 matches
-
405). 53 CXCI (37) (1955), în op. cit., p. 289. 54 Soarele lăuntric este imaginea centrului supraființial care atrage la sine pe toate cele ce trebuie să se schimbe pentru a avea acces la cel neschimbător, la acest "rai de neclintită neființă" (Marea biruință, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 88). Precum binele plotinian, "trebuie, așadar, să rămână același, iar spre el să se întoarcă toate ființele, ca un cerc spre centrul din care pornesc toate razele. Și soarele este o imagine pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul se resoarbe înainte de a începe: "mâinile/ și trupul ți se topesc/ în neînceperea ta", "în frasinul nerăsărit/ al arcului tău:/ focul cât pumnul" (Imnul 46, în Sorin Mărculescu, Fluviul întâmplător, ed. cit., p. 11). Nu de o regresie spre neființă e vorba, ci de o înaintare intuitivă în arcuirea pe care se înscrie "săgeata luminii" ce își precede ținta. 18 Ca "o lamură spre sâmbur înnoptată" (Creșterea sărbătorilor, VI, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 160). 1 Ștefan
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87 Graiul Patriei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de vigoarea neobișnuită a interpelării. Succesul calului troian trebuie să fi fost strict legat de felul lui silențios de a se oferi. Neavând glas propriu, lucrurile pline se pretează la aproape orice glas de împrumut sugerat de imaginație. Numai cuibărirea neființei înlăuntrul lor le-ar permite să se expansioneze în felul vibratil al undei, funciar nestatornic și neidentic cu sine, nevoiaș de un spațiu care să-i garanteze jocul de-a diferitul; dar, pentru acest favor, ea și-ar cere dreptul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi putut-o el face s-aștepte măcar cât să-și fi uzat visul puterea de fascinație și să se fi pregătit și el pentru a suporta cum se cuvine șocul schimbării, întremat de tăvăleala prelungită cu himera, ghiftuit de neființa ei, rotunjit de ea într-o sferă neutră, căci autosuficientă! S-o fi putut ține cumva la ușă cu o ridicare scurtă a bărbiei, cum că nu e gata încă să-i acorde atenție și că, pentru moment, își aparține
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
smulsă cu ranga. Nu scăpase tot restul vieții de atingerea glacială a acelor țigle, ce îl salvaseră numai cu prețul despărțirii de ai săi; aceeași suprafață, care pe el îl susținuse în ființă, îi reținuse pe ei dincolo, de partea neființei, împiedicându-i să țâșnească în deschiderea vitală de deasupra, alături de el. Dăruit cu ei la naștere, îi pierduse la tragica-i renaștere din botul stihiei; între ei se insinuase neînduplecat pielea cu solzi de țiglă a acoperișului, pe care de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate se învârte atât cât e nevoie pentru a-și regăsi ecoul pierdut și reînnoda cu el o coerență temporar întreruptă. Cel ce te înțelege
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mongol nu pornise dintr-o altă necesitate inteligibilă decât setea de realizare a unui vis vindicativ de copil urgisit. Ani buni lumea îi refuzase viitorului han suprem un loc cât de cât locuibil, împingându-l consecvent afară din ea, înspre neființă. Tirul fulgerelor îl urmărise până când nu-i mai rămăsese nimic de pierdut; interior, atinsese punctul de penurie maximă, unde fusese deposedat până și de frică. Dincolo de acest stadiu nu putea începe decât un reviriment înspre putere, sau sfârșitul definitiv. Întrebat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o excursie pe care și-o dorea culturală, incitat de mine să descopere izvoarele spiritualității românești. I-am dus la Muzeul de Literatură al Moldovei, la Casa Pogor și prietenul meu Liviu Rusu, muzeograful de atunci, trecut și el În neființă, i-a plimbat pe studenții bucureșteni prin salonul Junimii, le-a arătat unde stătea titu Maiorescu (primul profesor român de psihologie, nu-i așa?) la Întrunirile cenaclului, locurile preferate de Eminescu și Creangă, cum se poziționa „caracuda”, iar noi doi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Cabinetului 2 a avut parte la Târgoviște există și episodul în care este acuzată că și-a falsificat data de naștere din MDE spre a nu se vedea că e mai bătrână ca Nicolae Ceaușescu. Când poți fi trimis în neființă (și) pentru așa ceva, ar trebui să fie limpede că nu e de glumit cu Cartea. Excelență, Dl Adrian Năstase este îngrijorat de securitatea membrilor cabinetului. Îl înțeleg, așa cum înțeleg și că Securitatea era grijulie cu viitorul viitorului premier. Domnia sa informează
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
generații diferite. A râs copios aflând că nu îl citisem decât după ce ajunsesem în America. Scriu aceste rânduri într-o duminică senină, abandonând făcutul bagajului pentru o vizită la București, după ce ziarul de dimineață aduce știrea trecerii lui Miłosz în neființă. Întrebat despre cauzele morții, asistentul său răspunde celor de la Associated Press cu o simplitate nu tocmai comună situațiilor când dispar personalități de acest calibru și amănuntele devin de-a dreptul indecente: „E vorba de moarte, pur și simplu moarte. Îi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de prieteni regretă profund dispariția fulgerătoare, la fragedă vârstă de numai 17 ani a celui care a fost Sandu-Mălin Tăcu. Suntem alături de familia Îndoliata”. ,,Colectivul Cooperativei ,,Prestațiunea” Iași este alături de colega Ana Tăcu la marea durere pricinuita de trecerea În neființă a fiului și-i transmite sincere condoleanțe”. ,,Familiile D. Hânceanu și I. Tașca sunt alături de familia Al. Tăcu la durerea pricinuita de pierderea unicului sau fiu și frate, Malin, și-i transmite sincere condoleanțe”. ,,Cătălin Ducu, Monica, Criști, Crina, Dan
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a dispariției bunului prieten și fostului coleg Malin Tăcu, elevii clasei a XI-a A, Liceul ,,M. Eminescu”, Împreună cu dirigintele, transmit familiei Îndoliate Întreaga lor compasiune”. ,,Adi Criști, Nicolae Panaite, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi regretă profund trecerea fulgerătoare În neființă a celui ce a fost Sandu Malin Tăcu și sunt alături, la această grea Încercare, de familia poetului Al. Tăcu”. ,,Colectivul atelierului pregătirea fabricației, Combinatul de Utilaj Greu, este alături de colegul Al. Tăcu În Momentele grele pricinuite de pierderea fulgerătoare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aceea poezia, ,,corabie portugheză” se naște din privirea inocentă a misterioasei nimfe trezite la zbor. În acest sens, metamorfoza, trezirea la viață și ,,primele vorbe de fluture” constituie mărturia esențială Împotriva morții că stingere. Cartea devine ritual de negare a neființei, de toarcere În fir răsucit de alb și negru: ,, Ființa răsucita pe degete/ Ață pentru descântec și umbră/ Pregătită să fugă/ Mărunt, simetric, drept/ Prin firul de pânză;/ Unirea celor două/ Trei, patru/ Pagini, cale albă/ Și Întunecată” (,,Marasme”). În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o aventură care intrigă și fascinează. Observă, odată cu poetul, că frunzele dispar ritualic, ele cad de pe ramuri noaptea, de parcă se sfiesc să le vadă lumea cum trec de la starea de vitalitate și frenezie curgătoare la cea de ușoară trecere în neființa neantului, cu un adânc și dureros efect nostalgic. Cu toții rămânem doar cu imperceptibilul foșnet al crengilor intrate în doliu. Ce lecție de tristețe demnă și ce model metafizic de integrare în circuitul vieții! Sau răspunsurile poeziei pot fi atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se vor convinge de faptul că existența mea ("aproape clandestină", cum o numea un critic) a servit unei singure aspirații: poezia. Ce motive vă împlinesc poezia? Fac parte aceste motive din marile teme perene, cum sunt: condiția umană, iubirea, destinul, neființa, natura? Da, din marile teme perene, exceptând natura în înțelesul de frumusețe inconștientă. Urăsc "pastelismul". Mie nici măcar o femeie frumoasă nu-mi atrage atenția dacă nu posedă sensibilitate și caracter. Natura umană interioară, deci, mă preocupă în primul rând. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
place. Continuam să mă delectez cu această minunată licoare. Și mi-am adus aminte de neobositele lucrătoare, de efortul lor neîntrerupt, de sfârșitul lor dramatic. Când simt că le-a sosit ceasul, se retrag, tăcute și misterioase, spre starea de neființă, precum bătrânii eschimoși din ținutul zăpezilor veșnice, mergând noaptea în neștire prin imensitatea albă, spre împlinirea destinului lor, în întâmpinarea ursului polar. Albina, simbol al vredniciei la gradul superlativ absolut, despre care poetul "Cuvintelor potrivite" spune, plin de compasiune: "Sarcina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată magnificul paradox al celui mai recent comunicat al său", a declarat criticul literar Barbu Cioculescu. Cum vă definiți Dumneavoastră poezia? Dar alți critici? Cred că, începând de la "Drumul furnicilor" încolo, poezia mea a devenit una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-mi vindec disperarea când sunt învins de nedreptățile vieții. Scriu, sperând că pentru un timp aș putea să înving provizoratul meu pe pământ. Scriu să mă salvez din precaritate; să salvez nu trupul, care după trei ore de la căderea în neființă se schimbă la față, ci să-l salvez pe acela din mine care nu se vede. Și mai scriu ca prin actul scrisului să pun în lumină chiar lumina din mine; câtă este. Esența lumânării, spune Antoine de Saint Exupéry
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
studiilor de contabilitate agricolă și analist de economie agrară În zona activității țăranului, un eminent exponent al școlii de Economie rurală, demn urmaș al lui Ion Ionescu de la Brad, P. S. Aurelian, George Maior și N. O. Popovici-Lupa. A trecut În neființă la 23 octombrie 1977 În București. Prof. dr. ing. V. I. Peștean PROF. UNIV. DR. N. CORNAȚEANU Ministru la MINSTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR 3 februarie 1939 26 noiembrie 1939 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 21 Plecarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
amândoi, se purtau ca și cum ar fi fost în mijlocul torturilor și îl invocau pe un Țurcanu deja executat la acea dată. Aristotel Popescu a murit, spun supraviețuitorii, în poziția obligatorie, în timp ce Dan Dumitrescu a răbufnit abia în momentele dinaintea trecerii în neființă, exclamând: 'Ah, Doamne, cum m-ați înșelat!', dovedind totuși că atitudinea sa era una schizoidă. Au mai existat cazuri de adoptare a convingerilor comuniste și după încetarea acțiunii de demascare, însă numai pe perioada detenției, explicabile prin lipsa informațiilor despre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale oarbe care ies din coaja lor, Îmbăiate, Încleiate În sucuri și resturi de ouă sau placente, oricând apte de a recădea În neant sau Într-o moarte, În neființa ce, În aceste cazuri numeroase și abia dramatice, nu urmează unui ciclu de existență, ci este totul - Moartea ca singura formă a vieții! Și, oricât ar părea de curios unor minți obișnuite cu procesele clare și „raționale”, destinul unor personaje
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imediate și „necesare”; destin, pe scurt, va avea cel care-l merită, așa cum și depășirea spaimei de moarte o va câștiga cel care se va „Împrieteni” din vreme cu „ea”, cu această realitate-ireală, hâdă și incomodă, aspră până la durere și... neființă! 8 Destin, soartă, apoi, are și cine vrea aceasta!... Cel care-și poate Învinge nepăsarea sau frica pentru „a privi” cu calmul și perspicacitatea pe care ți-o dau momentele grave, de absolută singurătate, În care nu mai poți „ocoli
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]