2,380 matches
-
adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede, precaut, în fotoliu, vorbind ca-n continuarea unei conversații întrerupte de intrarea soției, deși conversația noastră încetase, firesc sau nefiresc, - fiecare cu gândurile lui, cu aproape cinci minute înainte. Dar reașezându-se în fotoliu își regăsi izvorul vorbelor ușor secate de vântul de primăvară. - Și acum, domnule judecător, cine știe ce ne așteaptă. - Mai sunt și datoriile de război, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de pălăvrăgeală, ne prinse somnul, dar înainte de a ne despărți, mă întrebă, ca o concluzie, pentru care ar fi vrut un anume răspuns: - Și, totuși, ce credeți: Așa o să rămână? - Nu știu, răspunsei spre nemulțumirea lui, dar tot ce e nefiresc nu ține o veșnicie. 8. Reîntors în camera mea, gândul îmi rămase în continuare la domnul Pavel, la uluiala de care era cuprins; „Nu se poate, își tot spunea. Atunci, în 1923... Ce papion purtam! și cum arătam când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
E adevărat, îl auzii vorbind. Am plecat de acasă cu un autoturism; erau îmbrăcați civil și ei și șoferul; dacă cineva ne-ar fi văzut la ora aceea nu chiar matinală, contrar obiceiului lor, nu ar fi putut gândi nimic nefiresc. Nu-i văzusem până atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
punându-i mâna pe umărul stâng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lângă noi. Comandă o înghețată. El încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care împrumută - nefiresc în situația în care ne aflam - ceva din autoritatea unei amfitrioane. Apoi zâmbi amical. - Vedeți dumneavoastră, continuă el, omul e ca un copac, crește el în soare dar rădăcinile îi rămân în pământ. În realitate n-o să mă pot desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fie, ne vom trezi ca-ntr-o casă străină, neștiind de unde să începem. Dar până la urmă tot ne vom vindeca. Adevărul e singurul medicament. Numai că asta nu se știe când va fi, dar va fi, căci tot ce e nefiresc e sortit pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată în lumina roșiatică a apusului, îi atârna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâna dreaptă la gură, în timp ce crucea se mărea și îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, în tăcere, mă luă de braț; în spate ne urmară cele două femei. Ajunși acasă mă întrebă nefiresc: - Ce faci? - Nimic! răspunsei, în timp ce ea, tot nefiresc - sau poate într-o Mare Judecată a Lumii, foarte firesc - mă mângâie pe frunte, fără rostirea vreunui cuvânt, de față cu cele două femei, care nu dădură nici o atenție gestului ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, în tăcere, mă luă de braț; în spate ne urmară cele două femei. Ajunși acasă mă întrebă nefiresc: - Ce faci? - Nimic! răspunsei, în timp ce ea, tot nefiresc - sau poate într-o Mare Judecată a Lumii, foarte firesc - mă mângâie pe frunte, fără rostirea vreunui cuvânt, de față cu cele două femei, care nu dădură nici o atenție gestului ei. În noaptea zilei următoare, aceiași patru ne duserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va bănui c-am fost cândva împreună, în trecutul infinit al timpului, poate nici noi; nu știu însă când se împlinesc și după care legi, ciclurile cărora suntem supuși. Vrui să vorbesc, dar graiul mi se opri în privirea ei nefirească pentru această lume. - Keti, încercai, mi-e dor, aș vrea să ne mai vedem măcar o dată pe banca din Grădina publică, la fel ca-n urmă cu 47 de ani. De atunci... - Te înșeli. Ne-am mai întâlnit de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cărturarii le murmurau de pe cărți, cu glasuri tărăgănate: istorii triste din pribegii fără sfârșit. I se împietrea și ei inima și nu i se părea nefiresc că, din întunericul și tristeța vieții lor, copiii neamului, când ies la lumină, privesc pieziș în juru-le și scuipă cu un blăstăm murmurat spre biserica creștinului. În clipele acelea i se părea departe tare de la ea până la altă lume, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu mai cunoscusem pe nimeni care să moară, înainte de Aidan. Singurii fuseseră bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară; erau bătrâni, era firesc. Dar Aidan era tânăr și puternic și frumos și era cu totul nefiresc. Când îmi muriseră bunicii, fusesem prea mică sau nu-mi păsase îndeajuns încât să mă întreb dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Martini când ți-a murit soțul, când poți? Am ținut-o așa o bună bucată de vreme. Am observat cu coada ochiului un schimb de priviri între Gaz și Rachel, dar abia când ea s-a ridicat și a zis, nefiresc de veselă, „Anna, vin la tine. N-am apucat să stăm de vorbă ca lumea toată seara“, am înțeles că le trezeam tuturor mila și că oamenii mai că dădeau mită să nu stea lângă mine. Îmi pare nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
murise Aidan. Mă întrebam dacă, la momentul impactului cu celălalt taxi, aveam s-o simt din nou: un fel de reluare la nivel psihic. Dar momentul a venit și a trecut și nu s-a întâmplat nimic și asta părea nefiresc. Mă așteptasem la ceva. Fusese prea grav, prea copleșitor, prea cumplit, ca să nu-mi trezească nici o senzație. Secundele se scurgeau, și eu mi-am amintit cum așteptam în mașina accidentată sosirea ambulanței, cursa înspre spital, cum Aidan a fost dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare care nu se potrivea la formă cu nici o figură învățată anterior. Când sosi întrebarea „Ce figură am obținut?”... o liniște adâncă se prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci el și-a privit figura obținută și a izbucnit în râs... Nici noi n-am așteptat prea mult. Apoi totul a mers firesc și limpede și, după fizionomia lui râzătoare, am
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin de inters, ziarele de dimineață. Maimuțele amenință refugiul omului sfânt. Noaptea trecută, maimuțele bete au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am ocazia să-mi testez noua ipoteză. Dacă liderul grupului e ucis și agățat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită, așa că am căscat, am sorbit un strop din pahar și am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls paranoic, de o candoare și o sinceritate nefirească. N-am cum să-i aduc vreo vină, mai cu seamă în cârciuma asta. E plină de turci, țâcniți, marțieni. Sunt tot felul de străini pe aici. Știu că nu vorbesc englezește - okay, dar, oare, or fi vorbind vreo limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu cititul e un fleac. Teoria mea e că whisky-ul poate să dea o mână de ajutor. Whisky-ul e secretul lecturii fără durere de cap. Ori la mijloc a fost pricina asta, ori Ferma animalelor e o lectură nefiresc de ușoară... Singurul lucru care m-a uimit a fost găselnița cu porcii. asta să i-o spui lui mutu, amice, mi-am tot spus eu. Adică, vreau să spun, cum e posibil ca porcii să fie atât de deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că vrei să auzi ce vreau să-ți spun? Bun, mărturisesc deschis că am bănuit dintotdeauna că Martina își dorea o partidă de sex fără menajamente. Chiar așa - cu mine în pat. Sunt de acord că la prima vedere pare nefiresc. Dar oamenii și-au pierdut firescul în ziua de azi. Asta s-a întâmplat. Acum douăzeci de ani nu ar fi interesat-o decât casa ei, afacerile ei, manieratul ei soț. Nu mi-ar fi dat nici o șansă. Dar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exprime adevăratele sentimente despre ceilalți. Aceste sentimente erau deja îngrozitor de alterate, lucru pe care scenariul îl scotea și mai mult în evidență. Eram pe cale să obțin o realizare de excepție, mai cu seamă din partea băieților. Bad Money urma să fie nefiresc de bun. De cât timp n-ai mai văzut un film în care toți actorii să fie atât de fructuoși și derutați, atât de turbați și neputincioși. Așa arată realismul. Respectul meu pentru Martin Amis nu mai cunoștea margini. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un clovnerism și mai festiv în lumina crudă a zilei. Sunt sigur că nu putea să arate chiar așa de rău în lumina închiriată a serii... M-am așezat pe sofa și mi-am masat fața. Mă simțeam ciudat - decuplat, nefiresc. Minute în șir m-am gândit că trebuie să fiu bolnav de-a binelea, mai bolnav ca niciodată, terminat. Printre simptome se numără claritatea spectrală a văzului, amorțeala capului, elasticitatea membrelor și un gust ciudat și apos în gură. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
folosit niciodată biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu propriii mei bani, și acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul unei mașini a poliției. Zece treizeci și cinci, și erau locuri duium pentru zborul de la ora unsprezece. Tipa mea cu gură mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. Mi-am luat geamantanele și am plecat... 19tc "19" Biblioteca, acum, când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani, alături de ea minunea dragostei libere, nefirească aproape în libertatea ei. Nu m-a făcut totuși să-mi înfrâng moștenirea cu care am venit spre ea. Știam că va izbucni cândva, știam că nu eram pregătit pentru ea. Biblioteca, abia, m-a făcut liber. Fără anumite lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]