3,146 matches
-
scădere de factură depresivă a tonusului afectiv, cu implicații asupra stării de dispoziție morală a persoanei În cauză. Atitudinile pasive orientate către lume și viață ale unui individ sunt reprezentate de amânarea acțiunilor sau chiar refuzul de a le efectua, negarea importanței acestora, abandonarea unor acțiuni Începute sau În curs de desfășurare etc. Această atitudine denotă, pe de o parte, o slabă motivare a persoanei, iar pe de altă parte, incapacitatea acesteia de a putea susține o acțiune, de a o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care nu știu sau nu pot să-și organizeze propria viață Într-o direcție pozitivă, fiind destinați izolării, insucceselor, suferinței, ca o neîmplinire de sine, am identificat următoarele tipuri: aă Spiritele negative, sau nihiliste, se caracterizează prin respingerea valorilor vieții, negarea acestora și dorința de a le distruge pentru a le Înlocui cu alte „valori”. Adesea, aceste persoane au un spirit malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații nu reprezintă Însă fenomenul morții. Stările paradoxale ale conștiinței mele sunt de fapt experiențe ale autoreflectării Eului meu În raport cu el Însuși. Ele nu reprezintă și nici nu reproduc moartea persoanei. Eul gândește moartea propriei sale persoane ca pe o negare a vieții acesteia. Dincolo de asta, totul devine de negândit. Ceea ce poate fi gândit este numai anticiparea morții, pregătirea acesteia, așa cum vom arăta mai departe. Dacă moartea este condiționată de suprimarea funcțiilor vitale ale trupului, ce se va Întâmpla În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută propria realitate interioară. Afirmarea persoanei Își are Însă, În mod paradoxal, sursa În negarea de sine. A deveni Înseamnă a fi altfel. Orice negare este un act de depășire, atât a sinelui, cât și lumii. Surprinzând acest aspect, pe care-l raportează la destinul persoanei, D. Stăniloae afirmă că „nu se poate ca realitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută propria realitate interioară. Afirmarea persoanei Își are Însă, În mod paradoxal, sursa În negarea de sine. A deveni Înseamnă a fi altfel. Orice negare este un act de depășire, atât a sinelui, cât și lumii. Surprinzând acest aspect, pe care-l raportează la destinul persoanei, D. Stăniloae afirmă că „nu se poate ca realitatea acestei lumi să fie unica și singura realitate. Dincolo de realitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
indivizi pe care trebuie în același timp să-i asiste, individualizându-le pedeapsa. De aici, el trebuie să producă identități multiple pentru același deținut. Toți trăiesc iluzia de a construi o persoană ,,adevărată”. Acest ,,amestec” le apare ca revelator pentru negarea istoriei personale a fiecăruia. Toți urmează acum același destin: excludere și închidere. Dacă timpul excluderii variază în funcție de pedeapsă, toți suportă însă același tratament. Dacă individualizarea pedepsei este trecută în teste, nu se efectuează decât plecând de la comportamentul condamnatului în închisoare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este o boală rușinoasă și, virtual, nimănui nu-i place să se vadă într-o lumină nefavorabilă. Din această cauză, după ce alcoolicul începe să perceapă faptul că depinde de băutură, el tinde să refuze această realitate (așa-numitul fenomen de negare a realității). El va considera că alcoolici sunt cei care beau mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și reaua-credință constituie o regulă pentru indivizii alcoolici. Dar negarea realității pe care o practică de foarte multe ori alcoolicul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
el tinde să refuze această realitate (așa-numitul fenomen de negare a realității). El va considera că alcoolici sunt cei care beau mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și reaua-credință constituie o regulă pentru indivizii alcoolici. Dar negarea realității pe care o practică de foarte multe ori alcoolicul se adresează mai mult lui însuși decât celor din jur. Pentru alcoolic este mai important să se dezinformeze pe el însuși (pentru a reduce tensiunea dată de conștientizarea unei potențiale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se dezinformeze pe el însuși (pentru a reduce tensiunea dată de conștientizarea unei potențiale pierderi a controlului și distrugerii propriei vieți și a-și salva stima de sine) decât pe cei din jurul său. Driga, Postelnicu și Cosmovici (1999) arată că negarea oferă un caracter particular bolii numite alcoolism. Este vorba despre un set complex de procedee și mecanisme psihice defensive (desigur, în cea mai mare parte inconștiente) prin care alcoolicul autentic distorsionează realitatea (bea fără a se controla, fapt care îi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
termenul de codependență pentru a se desemna ansamblul de suferințe și modificări psihoemoționale și sociale pe care uzul excesiv de alcool le provoacă membrilor familiei alcoolicului și altor persoane apropiate acestuia (prieteni, colegi de muncă etc.). Este important de știut că negarea realității este prezentă într-o mare măsură și la codependenți. Partenerul de viață al unui alcoolic tinde să nege suferința din familie față de persoanele din afara acesteia și induce acest consemn al secretului și copiilor. Prin urmare, aceștia suferă, dar nu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
secretului și copiilor. Prin urmare, aceștia suferă, dar nu se confesează. De cele mai multe ori, deoarece partenerul consideră alcoolismul o boală rușinoasă sau dorește să evite eventualele oprobrii/atitudini critice din partea comunității de vecini sau religioase din care face parte. Uneori, negarea la membrii familiei este atât de încăpățânată, încât chiar și atunci când apare evident necesitatea unui ajutor extern aceștia îl refuză. Suferința codependenților maturi este grea, dar efectele produse asupra codependenților copii sunt de multe ori devastatoare. Alcoolismul părintelui le afectează
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
grupuri - lucrătorii sociali, cadrele medicale, cadrele didactice, educatorii și asistenții sociali din centrele de plasament și din centrele de zi; - copiii străzii; - copiii romi și comunitățile din care fac parte - aceasta pentru a contribui la schimbarea unor atitudini specifice de negare a existenței problemelor legate de viața sexuală; mesajul trebui să țină cont de tradițiile culturale și să îi implice activ; - publicul larg, în vederea schimbării atitudinilor față de copiii străzii și copiii romi; - distribuirea de pliante și broșuri cu informații accesibile; - promovarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Aviograma („75HP”), Gramatică, Arhitectura („Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
tehnicile care stau la baza activității terapeutului care lucrează cu pacienții bolnavi și familiile acestora sunt: recunoașterea dimensiunilor biologice ale problemei, solicitarea unui istoric privind evoluția bolii de la pacient și de la familie, înlăturarea sentimentului de culpabilitate și acceptarea sentimentelor insuportabile (negarea bolii, mânia ce o însoțește, depresia, anxietatea), menținerea comunicării între familie, cadre medicale, între membrii familiei, focalizarea asupra problemelor de dezvoltare și plasarea bolii la locul ei, astfel încât aceasta să nu domine programul familiei sau să organizeze viața afectivă a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
emoțional al indivizilor afectați, deoarece impactul acut al crizei este resimțit la acest nivel. Orice situație de criză parcurge următoarele etape: a) șocul - evenimentul antecedent (A) determină prăbușirea progresivă a mecanismelor de apărare, provocând o stare acută de șoc; b) negarea - prima încercare de depășire a stării de șoc o constituie negarea evenimentului antecedent (A), reflectată și afectată de definirea dată acestui eveniment în primă instanță, înaintea instalării crizei; c) mania - reprezintă descărcarea emoțională a tensiunilor acumulate. Intensitatea și modul de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
la acest nivel. Orice situație de criză parcurge următoarele etape: a) șocul - evenimentul antecedent (A) determină prăbușirea progresivă a mecanismelor de apărare, provocând o stare acută de șoc; b) negarea - prima încercare de depășire a stării de șoc o constituie negarea evenimentului antecedent (A), reflectată și afectată de definirea dată acestui eveniment în primă instanță, înaintea instalării crizei; c) mania - reprezintă descărcarea emoțională a tensiunilor acumulate. Intensitatea și modul de exprimare diferă în funcție de B - resursele interioare existente - și C - definirea dată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
stabilite. Etapizarea tratamentului recuperator favorizează selecționarea mijloacelor și metodelor care conduc la realizarea obiectivelor. Etapa inițială de informare - pe lângă afecțiunea fizică, ce este majoră, pacientul poate prezenta probleme pe plan psihic. Reacțiile se manifestă prin: depresie, anxietate, stare de dependență, negare, izolare sau agresivitate. Cele mai multe probleme sunt legate de noua sa imagine corporală și de modificările în controlul motricității segmentare. Etapa autocunoașterii - ca urmare a tratamentului intensiv din prima etapă, se ajunge la stadiul de „a face față situației”. În aceste
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau să-i dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Textul acestei prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau săi dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe carel rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu, mai păstrează încă urme ale comportamentului omului religios, însă golite de orice semnificație religioasă. Orice ar face, poartă o moștenire și nu-și poate aboli trecutul, fiind el însuși produsul acestuia. Omul areligios este alcătuit dintr-un șir de negări și de refuzuri, dar este obsedat în continuare de realitățile de care s-a lepădat. Ca să aibă o lume a lui, a desacralizat lumea în care trăiau strămoșii, fiind nevoit să adopte un comportament contrar celui de dinainte, dar pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
hotărâre pe care alții o pun în interesul grupului sau partidului lor", sfătuise cândva Salazar (30 decembrie 1930). Acest îndemn la calm și fermitate revine ca un leit-motiv în cuvântările sale. Sunt virtuți virile, latine. Sunt, mai ales, virtuți tinerești. "Negarea, indiferența, îndoiala, nu pot fi izvoare ale acțiunii - și viața e acțiune", se adresează Salazar tineretului (28 ianuarie 1934). Școala trebuie să cultive în noile generații "orgoliul și gloria de a suferi". Și, cu obișnuita lui franchețe, adaugă: "Timpurile devin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de vină. - Pentru că dânsul e primul dintre toți care trebuie să știe asta. E doar în inima regimului. Condamnările de sute de ani de închisoare și deportările la „Canal”, acolo trimiși, cei mai mulți fără judecată, o vorbă aruncată, un protest, o negare, o obiecție, o glumă chiar, înghesuiți toți într-o infracțiune inventată. Câți au murit în temnițe sau împușcați, „ipocrizie” numește dânsul? - „ipocrizie” sau „crimă”? Uite, așa se deformează totul, și cu timpul, se uită. Apoi către mine: Asta este domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gândit dinainte; o imensă rea-credință funcționând ca o mașinărie foarte bine pusă la punct. Exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]