60,569 matches
-
de la Viena până la vărsarea În Marea Neagră, numită de coloniștii greci Pontul Euxin! Ceea ce confirmă faptul că acest arbore de apă, În milenara sa existență, a fost leagănul de formare și supraviețuire a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-roman. De sub piscul Kandel, din munții Pădurea Neagră, de unde răsar cele două ramuri ale uriașului arbore, până În curtea castelului Fürstenberg, unde Berg face un scurt popas până la Îmbrățișarea sa cu Brigach, la ieșirea din orașul Donaueschingen, și mai departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Întregit, ev după ev, de alte genii de pe cele două țărmuri ale sale, precum Schiller, Heine, Petöfi, Jozseéf Attila, Eminescu, Hristo Botev... până la actualul George Filip*. Și aceștia, și alții și mulți alții fac un Înfiorat popas Între Munții Pădurea Neagră și Pontul Euxin, celebrând Dunărea care, departe de a despărți popoare, ea le unește, le dă mâna, zidind Între ele o punte pe care vremurile, războaiele sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zecea zi de la Începutul anului (Ros HaShana), este ziua În care Dumnezeu decide soarta omului și a poporului evreu. În toată această zi, serviciul religios se desfășoară În sinagogi, de dimineață până la apariția stelelor. Evreii postesc În aceasta zi, post negru, fără nici un fel de mâncare și fără apă timp de 24 de ore. Rugăciunile cu melodiile lor, sunetul „shofarului", Întregul ritual este impresionant. Pe timpul celor 24 de ore toate activitățile sunt interzise și se respectă cu sfințenie (nu circulă autobuzele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
altora. În aripile tuturor păsărilor, sunt Întotdeauna și zborurile noastre. Primul nostru dușman suntem noi, atunci când ne Împovărăm cu greutăți nemeritate. Toate poveștile verii sunt scrise pe frunzele toamnei. Superstițioșii ar trebui să nu iasă din casă; pretutindeni sunt pisici negre. Un grădinar adevărat smulge mai Întâi buruienile și apoi se Îngrijește de flori. Ușile care se deschid ușor, aproape Întotdeauna se Închid greu . Uităm toți dușmanii, dacă avem lângă noi un singur prieten adevărat . Din volumul Miniaturi pentru buzunarul din stânga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a Întristat Țara și vestea tristă a ajuns și-n pragurile prietenilor și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul lui de reședință. Am fost chiar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
prin ochelarii lui magici a descoperit lumea, a studiat, s-a autoinstruit, a trecut prin scoli pe specific și a urcat În carieră treaptă cu treaptă. Prietenia noastră În Țară nu a strălucit de carate. Eu am fost prigonit În negrul exil iar NICU a rămas pe scena tragediei poporului român. După mulți ani neam reîntâlnit la Montreal. Firește, după spectacol, pe el și pe Măgduța lui i-am invitat la mine acasă. Eram Încă burlac. Au venit cu noi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ă Î n n o a p t e a Întunecată fără să se gândească la urmări sau la oboseală. Se anunță Încă o noapte lungă... Valencia noaptea - În jurul meu lumea dansează pe străzi Oamenii sunt de toate culorile. Asiatici, negri, albi ca laptele. Însă nimeni nu are o problemă cu cineva, cu toții zâmbesc, cu toții sunt uniți de un singur gând, cel al distracției. Se face schimb de țigări, se face schimb de sticle, lumea glumește, fiecare Învață puțin din limba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din limba celuilalt, iar grupurile se scurg Încet spre cluburi. Orașul Îmi apare aidoma unui burete, atrăgând oameni din ce În ce mai mulți către centrul său. Acolo, deși atât de târziu În noapte, petrecerea stă să Înceapă. În club tăcere - doar o muscă neagră păzește ringul Distracția este În toi. M u z i c a r ă s u n ă pretutindeni În jurul meu. Nimeni nu mai știe În ce limbă se cântă, Însă asta contează atât de puțin acum. Aburii se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
omului obișnuit cu tipicul celui de lângă sine. - Ați putea recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
biroul său În trombă În vreme ce politrucul bombănind Începu un alt set de observații principale pentru o altă „victimă” ce Îndrăznise să-și lase mustață. Deși problemele ce țineau de atribuțiile funcționale erau Îndeplinite ireproșabil Căpitanul devenise un fel „de oaie neagră” și chiar primisem un sfat să nu-l mai frecventez, că-l Încurajez În stăruința sa În greșeală”... În mod ciudat una din poeziile ce mi le citise se numea „Înecat În vorbele și cuvintele mării”... Mi-a povestit, că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizică de la un milițian care poartă azi o uniformă de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” - dispreț și lăsarea prelungită În greva foamei sub pretextul de sorginte securistă - că trebuie să scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, ca acces la dosar Înseamnă și eliberarea de fotocopii... Și le-a scris Curtea ceva ce toate părțile vătămate vor afla și revendica: având liber acces la dosarul de cercetare penală, partea vătămată are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
în ura sa viscerală: Traian Băsescu. Și acum, când a pus piciorul în prag și a ordonat accesul nelimitat la arhive, și atunci, când încerca trezirea din dolce far niente-le unui regim al discretei restaurații, Traian Băsescu a fost oaia neagră a epocii dominate de nulități politice precum Zoe Petre și Dorin Marian. În loc să aplaude faptul că un președinte provenind din același spectru politic face gesturi care lui nu i-au stat în puteri, Emil Constantinescu sare ca ars, compromițând și
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
zic, ăsta geniu, nu Mozart al tău! Mă rog..., am răspuns. Ce să spun altceva?" După mine, caracteristicile de bază ale Bambergului sunt berea afumată și clopotele. Există două sortimente de bere afumată în Bamberg: cel "tare", Schlenkerla, o bere neagră, produsă din hamei afumat, și cel "slab", Spezial, o bere maronie, limpede, afumată după producere, printr-un procedeu asemănător celui pe baza căruia funcționează narghileaua. Despre prima se spune că e o "băutură care are gust de mâncare", despre ce-
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
memoriei: Școala de vară de la Sighet (10-17 iulie 2006) de Ioana Boca, Mnemotehnica lui Paul Goma de Ovidiu Verdeș, Uitarea vie de Gheorghe Crăciun, Uitarea care ne unește de Smaranda Vultur, Memorie și discurs identitar de Alexandru Zub, Orașul amintirii negre de Romulus Rusan, Nu avem voie să știm de Filip-Lucian Iorga, Reflecții pe marginea unui pelerinaj la Sighet de Andrei Oișteanu, Arhivele uitării de Daniel Barbu, Istorie recentă și memorie colectivă: note pe marginea lui "Decembrie 1989" de Cătălin Augustin
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
sonerie înseamnă poliție/ un grup de brute care năvălesc (de-obicei noaptea)/ peste viața și coșmarele tale/ îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa pe dos,/ sparg, te-njură, distrug, te pocnesc unde le vine,/ scuipă, te jefuie, îți pun ochelarii negri și te duc/ te duc (moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală)/ pe tine și-i duc uneori cu tine pe toți ai tăi/ undeva de unde îndeobște nu te mai întorci/ niciodată/ e ca și când ar veni în vizită moartea/ și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
nu are un traseu obligatoriu rectiliniu. O demonstrează partitura semnată de Moritz von Schwind - La Musique de l^Avenir -, un desen suprarealist dedicat lui Joseph Joachim, ce reproduce linia melodică a unei improvizații schumanniene, semnele făcând aluzie la ordinul "Pisicile Negre" (,L^ordre des chats noires"), fondat de Robert și Clara Schumann. Ca să vezi: pisici (și încă negre), gravuri, în fond un text-composition de la 1855. Nimic nu mă mai miră. Trec pe lângă o partitură de Ferneyhough. îi admir picturalitatea, reflexele vizuale
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
l^Avenir -, un desen suprarealist dedicat lui Joseph Joachim, ce reproduce linia melodică a unei improvizații schumanniene, semnele făcând aluzie la ordinul "Pisicile Negre" (,L^ordre des chats noires"), fondat de Robert și Clara Schumann. Ca să vezi: pisici (și încă negre), gravuri, în fond un text-composition de la 1855. Nimic nu mă mai miră. Trec pe lângă o partitură de Ferneyhough. îi admir picturalitatea, reflexele vizuale, golurile și plinurile din tușa crochiului. Un lucru îmi scapă: muzica. Așa cum treptat mi-a scăpat și
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
pe malul Marnei, care curge în spatele ospiciului. Când am sosit aici, bietele spălătorese munceau în genunchi. Acum au hârdaie adăpostite, pot să mînuiască bătătorul stând în picioare. Rufele sunt în prealabil puse la fiert într-un cazan mare din fontă neagră, cu leșie. Apoi sunt frecate cu săpun, pe care fabricile de ulei din Marsilia ni-l trimit cu șlepul, după care sunt bătute și clătite cu multă apă. Am cultivat imensul teren de pe culmea colinei din spatele clădirilor ospiciului. Am plantat
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
mult, în mod cît se poate de convingător: este vorba de rusescul karman "buzunar", care a circulat o vreme în argoul românesc în forma caraman; simplă adaptare fonetică, sau mai curînd suprapunere și confundare formală dintre rusism și turcismul karaman "negru, brunet", răspîndit cel puțin ca nume propriu de familie (o discuție amănunțită, cu multe informații, asupra numelui se găsește în N.A. Constantinescu, Dicționarul onomastic românesc, 1963, p. 230). Adjectivul (și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
turcismul karaman "negru, brunet", răspîndit cel puțin ca nume propriu de familie (o discuție amănunțită, cu multe informații, asupra numelui se găsește în N.A. Constantinescu, Dicționarul onomastic românesc, 1963, p. 230). Adjectivul (și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
Ce făcurăți, nene, ați scăpat mâna în caraiman???", gardianul.ro - comentarii 5.05.2006; "nu-și dau demisia nici când sunt prinși cu mână până la cot în Ťcaraimanť" (old.revistapresei.ro). Caramangiu a fost înregistrat și de Arghezi, în Poarta neagră (1930): "E Ťcaramangiuť, definesc doi pungași de buzunare" (p. 316) și a fost foarte mult folosit de E. Barbu în Groapa, cu un sens lărgit: "Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tîlhari de drumul mare, toată crema
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
uriaș scandal, consacrându-l ca pe unul dintre cei mai originali scriitori ai momentului. Îi vor urma Mângâieri străine (1981, nominalizat la Booker Prize), Copilul furat (1987, pentru care i s-a decernat Whitbread Prize for Fiction), Inocentul (1990), Câinii negri (1992), Durabila iubire (1997), Amsterdam (1998, distins cu Booker Prize) și Ispășire (2001, pentru care i s-au acordat premii internaționale de prestigiu, precum W.H. Smith Literary Award, National Book Critics Circle Award, Los Angeles Times Prize for Fiction
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
care aerul de februarie se revarsă peste trupul lui, dar frigul nu-l deranjează. De la etajul al doilea privește noaptea drept în față, orașul scăldat în lumina lui albă, glacială, scheletul copacilor din scuar și, zece metri mai jos, gratiile negre și ascuțite ale gardului, semănând cu niște lănci. Sunt unul sau două grade sub zero și aerul e limpede. Strălucirea felinarului nu a estompat încă toate stelele; deasupra fațadei Hotelului Regency, pe cealaltă parte a scuarului, fragmente de constelații atârnă
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva aproape frumos, cum ar fi niște pete de zăpadă. Îi plac simetria stâlpilor negri de fontă și umbrele lor și mai întunecate, rețeaua de rigole din pietre de pavaj. Coșurile de gunoi care dau pe-afară sugerează mai degrabă abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]