1,761 matches
-
mă întrebe nimeni. Bucureștiul este aproape singurul oraș care-mi convine. Pentru că e mare, pentru că nu se termină, pentru că nu mă dezamăgește niciodată în plan cultural. Mă simt bine hrănit acolo. Și anonimatul străzii anulează tot ce e caduc și nehotărît în mine. Mi-am evitat cunoscuții și prietenii. Am vrut să fac numai ce-mi trece prin cap. Ceea ce s-a și întîmplat. Singurii scriitori cu care am suportat să mă văd au fost Ion Horea (inofensivitatea-i bonomă îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Având ditamai căsoaia, alergam prin toate încăperile și rareori se întâmpla să nu se lase c-o ispravă din partea mea. Treceam apoi în livada cu pomi și nu știam ce să mi aleg. O strigam pe mama și eram mereu nehotărâtă la alegere. Ia-mi pere galbene! Ba nu, vreau prune galbene! Mai vreau și câteva gutui, de-acele cu puf galben și... Nu-i frumos să te obrăznicești! Aici nu-i casa ta! Îmi spunea oarecum rușinată mama. Nănașa ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am observat cum cerul se dogorea, ca de bătaia unei flăcări. O pulbere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu-i incredibil?!”. O vânzătoare care asculta atentă, mă salvă: "Stați așa, și eu sunt moldoveancă, din Botoșani, de unde se pune harta-n cui!”. A căutat prin câteva cutii și a găsit bilele. După ce împreună cu Mircea am montat bicicleta, eram nehotărât: era târziu, trebuia să dorm undeva și știam că nu erau camere libere, nicăieri în oraș. Am încercat totuși la hotelul nou, și argumentând, repetam Am mers jumătate de țară, am fost pe Transfăgărășan, și acum n-am cum ajunge
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ani - care arăta izbitor de asemănător cu Clayton - ieși din mașină. Era mai înalt acum, am remarcat, și avea părul scurt și deși purta ochelari de soare l-am recunoscut imediat. Îmi țineam răsuflarea. L-am urmărit în timp ce se îndrepta nehotărât spre intrare. Proiecta o umbră - asta e o dovadă certă. Înăuntru fiind mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai aștepte răspunsul sau să se târguiască, Sezer Duru pune obiectul în sacoșă. Rusul dă a lehamite din mână, copleșit de turația verbală și de îndrăzneala turcoaicei. Sezer mi-a și explicat de ce procedează în felul acesta. „Rușii sunt foarte nehotărâți și, abia scăpați de comunism, nu prea știu să facă afaceri. Noi, turcii, avem comerțul în sânge, așa că nu le forțez mâna, de fapt, îi ajut.“ Nu zâmbește deloc când îmi explică toate acestea. Ajungem cu întârziere la Muzeul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tovarășii lor aflați în dificultate și să le fi deschis drumul ca să treacă prin pădure. Același cronicar ne spune însă că: „Polonii, ghemuiți în meterezul de care, speriați și fricoși, neliniștiți fiind de lupta până acum îndoielnică și de rezultatul nehotărât al războiului, deschizându-se repede o poartă, începură să se împrăștie care pe unde-l ducea soarta, părăsind câteva care cu calabalăcul”. Cei aflați după meterezul de care n-au fost despresurați, ci au reușit să spargă cercul într-un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înverzește, florilenflorește. Lunga denominație amintește aici de abilitatea feciorului din colinde de a regenera câmpia și codrul spre beneficiul comunității tradiționale. Amândoi fac parte din clasa personajelor cu puteri vegetaționale și au un rol esențial în ritualul inițiatic. Substantivele articulate nehotărât, de tipul un împărat, au o funcție simbolică în dimensiunea semantică a basmului, ducând personajul în sfera definirii generale, nu prin individualitatea umane, ci prin ipostaza socială. În contingent, actanții se înscriu în multitudinea de clase umane (împărați, feciori, fete
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ooo, nu, că eu nici nu m-am gândit. S. P.: - A fost decizia lor ? A.M.: - Exact. Când mergea, ei erau mici, nu știau ce s-ntâmplă. Acuma, când s-o terminat cu Nicolina, abia erau în liceu, încă erau nehotărâți. Unu’ a făcut Liceul de Construcții, unu’ a făcut Liceul Tehnoton. Dar, nu s-o legat nimic. Facultăți, cu totul diferit. Ăla mare la „Alexandru Ioan Cuza”, dar n-o profesat niciodată ce o-nvățat acolo. Ăsta micu’, o făcut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și-a cerut partea de la Roy. - N-avea nimic, Îți zic, a spus Roy. - Te-am văzut cînd i-ai scos portofelul. - N-avea nimic Înăuntru. O garnitură s-a oprit și ne-am urcat În ea, lăsîndu-i pe golani nehotărîți dacă s-o facă sau nu pe durii. - Ai dracu’ golani, cred că-i o glumă! a zis Roy. N-or să reziste mult. N-o să li se mai pară așa o distracție cînd o să aterizeze la Insulă pe șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi-au spus atunci ceva fascinant legat de o tumoare pe care mi-au extirpat-o. Cică în ea ar fi găsit niște „celule nediferențiate“. Între și între. Nici măcar celulele corpului meu nu aveau o fixare, o structură clară. Celule nehotărâte, schimbătoare. Și diagnosticul ăsta mi-a confirmat ipotezele. Problema e dacă temperamentul meu instabil a dictat corpului, iar celulele au preluat și s-au supus sau chiar corpul a determinat identitatea mea precară. Celulele au decis. Ceea ce rămâne e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Botez, Ramiro Ortiz, Nae Ionescu, Ion Trivale, Artur Gorovei ș.a. Participă, ca plutonier t.r., la război, implicându-se intens În activități administrativ organizatorice. După război face din plin publicistică, scrie două broșuri adresate tinerilor - Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare anti intelectualistă -, pe care le publică În Colecția Cărților Galbene, inițiată de el. Devine, Între 1919 și 1928, secretarul de redacție al altei reviste conduse de Rădulescu-Motru, Ideea Europeană, unde Îi are drept colaboratori, Între
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Între „Cartea a treia“ și „Cartea a patra“), capitole de altă factură decât restul textului și care Întrerupeau În mod evident - și deru tant pentru cititor - fluxul memorialistic: „Glossa spiritului cărtu răresc. Încercare antiintelectualistă“, „Ce vrem. Cate hism pentru suflete nehotărâte“ (ambele broșuri publicate ante rior, conținând precepte de viață sănătoasă adresate tine rilor) și „Post-scriptum la treizeci de ani de la apariția Glossei spiritului cărturăresc și a Catehismului pentru su flete nehotărâte“; — am intervenit În mare măsură În „Cartea a patra
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răresc. Încercare antiintelectualistă“, „Ce vrem. Cate hism pentru suflete nehotărâte“ (ambele broșuri publicate ante rior, conținând precepte de viață sănătoasă adresate tine rilor) și „Post-scriptum la treizeci de ani de la apariția Glossei spiritului cărturăresc și a Catehismului pentru su flete nehotărâte“; — am intervenit În mare măsură În „Cartea a patra“, cea mai amplă a volumului, dedicată perioadei În care autorul a fost secretar de redacție la Noua Revistă Română și apoi la Ideea Europeană, scurtând portretele colabo ra torilor la aceste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care aș adăuga ra cila lor profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume pe copertă, dar scris de ace eași mână. Amândouă aceste opuscule angajau pe autor la o lucrare mai ca lumea, care Însă nu s-a ivit până la paginile de față, cu soarta lor nedeslușită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pamflet amar, autobiografic În multe privinți; cum și acel manifest, Înviorător când Îl recitesc și astăzi, după peste treizeci de ani, anticipator În multe privinți și apărut concomitent În Colecția Cărților Galbene editată de mine: Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. [...] ...Lichidându-se războiul nostru În felul cunoscut, după pacea strâmbă de la Buftea, ne-am Întors cu toții, nedu meriți, În Bucureștiul ocupației nemțești din vara lui 1918, zeloși fie care după rosturi noi, parcă altele decât cele avute - dar mai ales
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
calitățile de secretar de redac ție și om de cultură. Imediat după Primul Război Mondial, În anul 1918, Cons tantin Beldie inițiază și editează Colecția Cărților Galbene. În această colecție au apărut: Constantin Beldie - Ce vrem. Cate hism pentru suflete nehotărâte (14 pagini); Dimitrie Ioani țescu - Un apostol al vieții moderne: William James; Constantin Beldie - Glossa spiritului cărturăresc. Încercare anti intelec tualistă (34 de pagini). Cititorul era avertizat: „Pentru tot ce privește Colecția Cărților Galbene se va adresa editorului: C. Bel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam fără voia noastră, fără participarea noastră conștientă și activă, ci doar ca o reminiscență a unui reflex necondiționat care se deteriorase grav, pierzându-și din virtuțile inițiale energia și forța caracteristice, tinzând spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un glob de cristal, să se căsătorească. Nu avea nici vârsta pentru a face acest pas alături Carmen, frumoasa lui aleasă, care deși nu împlinise nici douăzeci de ani aștepta deja să aducă pe lume pe Victoria. Carlina era mai nehotărâtă ca niciodată, cedând ca orice mamă în favoarea fericirii lor. Se lăsase în voia sorții și fu manipulată cu ușurință. Când îi părea rău de întorsătura lucrurilor, când nu. Era o realitate frumoasă dar pe care nu și-o dorea trăită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și zece la sută din salariu. Și-apoi, mai am și treaba cu cei de la construcții-montaj, să-și termine lucrul la stația de filtrare, că m-am săturat de cînd îi caut! Îmi fac loc printre bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ioane, du-te, îi spun, privindu-l fix, ți se răcește mîncarea, deși mă îndoiesc că pentru asta a coborît soția ta... În locul meu ce-ai face? Sper să nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reviste de mireasă anul trecut? — Habar n-am! zice mami. Cred că am luat-o din greșeală din sala de așteptare a vreunui cabinet medical sau cine știe. Oricum. Ai găsit ceva care să-ți placă? — Ei... nu știu, zic nehotărâtă. Cred că vreau ceva cât mai simplu. Brusc, am o viziune cu mine în rochie albă cu crinolină și cu o diademă scânteietoare pe cap... cu Făt-frumos care mă așteaptă... cu mulțimi care ne ovaționează... OK, oprește-te. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vieții și bunurilor lor... Evreii din Dorohoi asociază protestul lor la cele din întreaga țară și nu pot înțelege cum de au rămas până acum nesancționați de legi deși conducătorii arabi care sunt sufletul mișcării teroriste și văd în atitudinea nehotărâtă guvernului palestinian cauza principală care a făcut posibilă extinderea acțiunilor teroriste în Palestina...Față de știrile care vestesc despre o suspendare a emigrației evreilor în Palestina noi refuzăm să credem că guvernul britanic ar avea o astfel de intenție nu numai
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]