7,145 matches
-
într-o mai mare măsură de partea ideii ineiste decât cei novici sau decât studenții ce urmează să profeseze în învățământ, ceea ce ilustrează o întărire progresivă a atitudinilor autodefensive. O evoluție paralelă cunoaște și „idealismul” debutanților: credința lor în posibilitățile nelimitate de a influența performanța copiilor dispare treptat, lăsând locul unui scepticism, dublat adesea de elitism. Influența contextului normativ al instituției educative se vădește și în acestă privință: adoptând criteriile de evaluare ale autorităților școlare, profesorii sunt înclinați să valorizeze succesul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
științifice în lumea fizică (prin urmare, în lumea naturală). Dezbaterile inițiale și speculațiile cu privire la proveniența „ideilor” care au conceput un astfel de program au fost curând depășite prin creșterea încrederii în forța creativă a metodelor empirice și în capacitatea aparent nelimitată a științelor naturale de a aduce beneficii practice. Deși se consimțise statutul naturii fizice ca primă sursă de cunoaștere a științei și se accepta omul ca parte a naturii, în acea perioadă cercetării științifice a naturii umane nu i-a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rezultate, în special în termenii stabilității sociale și politice. Nu cu mult înainte, un număr din ce în ce mai mare de oameni, aparținând în principal păturilor superioare ale clasei mijlocii și burgheziei, începuseră să pună la îndoială individualismul, presupusa lui spontaneitate și utilizarea nelimitată a științei. Fără îndoială că nu erau martori la mecanizarea eficientă a societății, prevăzută inițial în timpul revoluției industriale. Ritmul accelerat al schimbării și amenințările asociate ei s-au transformat în una dintre cele mai însemnate contribuții la dezvoltarea științelor sociale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
psihometrie, psihoistorie și cliometrie. Istoriometria se concentrează asupra analizei cantitative similar psihometriei și cliometriei; însă, asemenea psihoistoriei și cliometriei, istoriometria își dedică atenția persoanelor și evenimentelor importante din istorie. În concluzie, istoriometria împarte cu psihometria obiectivul comun al teoriilor nomotetice nelimitate de constrângeri spațio-temporale. O scurtă istorie a metodologiei Așa cum se cuvine oricărei metodologii dedicate unei forme specifice de analiză istorică, istoriometria are o lungă istorie și, într-adevăr, ea reprezintă, de fapt, cea mai veche abordare de cercetare a creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ideea de bază a lui Campbell și a transformat-o într-o teorie cuprinzătoare a dezvoltării creative și a procesului de creație: În ceea ce privește tipurile de probleme care i-au făcut celebri pe creatorii rămași în istorie, posibilitățile par să fie nelimitate, iar șansele de a găsi soluția par aproape nule. În această privință, rezolvarea problemelor se apropie mai mult de un proces aleatoriu, în sensul că trebuie să intre în joc procedeul asociațiilor libere. Doar recurgând la acest remediu mai puțin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1971, Torrance (1975) a descoperit o corelație a criteriilor de 0,51 între rezultatele cumulate ale bateriei testelor de creativitate și rezultatele creative ulterioare. Pentru elaborarea TTCT, Torrance (1975) a făcut experimente cu diferite limite de timp sau cu timp nelimitat, precum și cu diferite instrucțiuni, și a constatat că în nici una dintre cele câteva mii de testări cu TTCT nu s-a manifestat stresul datorat situației de testare, pe care Wallach și Kogan (1965) au încercat să-l elimine folosind teste
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
direct legată de abilitatea omului de a-și depăși limitele materiale 34. Teoria sa despre modul În care se produc schimbările În istorie se plasa fidel În tradiția Încă puternică a școlii de gândire pozitiviste, ce punea accentul pe posibilitățile nelimitate de realizare a progresului În virtutea raționalității și abilității omului de a Învinge limitările mediului Înconjurător. Încrederea În progres Împărtășită de intelectuali și politicieni se afirmase În unele cazuri și mai puternic o dată cu sfârșitul primului război mondial. Chiar dacă trupele române suferiseră
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
noțiunii de sferă publică. Încrederea eugeniștilor În capacitatea bărbaților (referința de gen este intenționată) de a folosi selecția artificială În scopul construirii progresului se apropia de argumentele liberalilor, care susțineau că factorul esențial al dezvoltării este competiția, umanitatea având capacități nelimitate de a progresa. Pe de altă parte, principiul biopolitic al lui Moldovan, conform căruia statul era obligat să asigure respectarea măcar la un nivel de bază a standardelor de sănătate și bunăstare, avea similitudini importante cu argumentul socialist În favoarea creșterii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În același timp, schimbarea priorităților de la fericirea personală la sănătatea colectivă, ca scop pe care femeile trebuiau să Îl urmărească În mod normativ. Conform eugeniștilor, literatura populară a timpului, care reprezenta orașul ca spațiu al aventurilor, dragostei romantice și oportunităților nelimitate, pătrunsese la sate cu mesajul său atrăgător, dar periculos pentru femei. Era foarte probabil ca femeile care migrau În zonele urbane să revină În sat cu obiecte și experiențe ce stimulau imaginația celorlalte. Promotorii reformelor eugeniste considerau că tocmai aceste
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
America, Cornell University Press, Ithaca, 1991, pp. 67-76. Vezi și Dikötter, „Race Culture”, pp. 472-473. 15. Paul Weindling propune totuși o abordare complet diferită atunci când afirmă că „mișcarea eugenistă era autoritariană pentru că oferea statului și practicanților profesiilor de prestigiu puteri nelimitate În eliminarea bolilor și În Îmbunătățirea sănătății generațiilor viitoare. Dar ea nu era nici produsul unei teorii superioare a rasei ariene și nici nu era În mod intrinsec nazistă”. Weindling, Health, Race and German Politics, p. 7. 16. Weindling, Health
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dat mandatul, a delegaților asupra celor care-i deleagă. Cine spune organizație zice oligarhie. Orice organizație de partid reprezintă o putere oligarhică sprijinită pe o bază democratică. Pretutindeni avem alegători și aleși. Dar întâlnim, de asemenea, pretutindeni o putere aproape nelimitată a aleșilor asupra maselor care-i aleg. Structura oligarhică a edificiului sufocă principiul democratic fundamental. Ceea ce este oprimă ceea ce ar trebui să fie. Pentru mase, această diferență esențială dintre realitate și ideal rămâne încă un mister. Robert Michels, Le Partis
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dinamic sunt mai pasibile de menținere în timp deoarece sunt supuse mai puțin schimbării. Prețul stabilității instituțiilor și al funcțiilor îndeplinite datorită acestei stabilități este rigiditatea. Pe de o parte, instituții precum universitatea, piața, sistemul de partide etc. oferă posibilități nelimitate de alegere prin combinarea resurselor și interacțiunilor posibile dintre ele. Pe de altă parte, însuși aranjamentul în sine, care generează atâtea opțiuni, trebuie să fie relativ imun față de alegere. Instituția banului, de exemplu, poate media nenumărate tranzacții tocmai pentru că nici unul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cele mai ample (de exemplu, structura socială inegalitară); fiecare soluție implementată are consecințe ireversibile asupra vieților oamenilor; prin urmare, capacitatea de învățare prin experimentare și încercare-și-eroare este foarte limitată; soluțiile problemei generează, la rândul lor, alte probleme, pe o perioadă nelimitată de timp; prin urmare, nu există un criteriu clar de evaluare a calității unei soluții, deoarece, în timp, efectele succesive ale acestora sunt imposibil de monitorizat; deoarece nu există un criteriu pentru a ne da seama când am soluționat problema
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
strategică a deciziilor variate publice și private (în general de investiții) într-un spațiu dat și într-o perioadă de timp delimitată. De multe ori, asemenea definiții nu explică ce se înțelege prin teritoriu. Acesta nu poate fi privit ca nelimitat/continuu, necesitând stabilirea unei scări geografice (un areal de distribuție, un sistem de așezări, o structură de fluxuri). Din punctul de vedere al organizării spațiului, unii autori vorbesc de sisteme teritoriale, rezultate din interrelațiile care se stabilesc între mediul natural
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
state care nu sunt mulțumite de prezenta configurație a sistemului internațional și care valorizează mai mult câștigurile pe care le pot obține din schimbarea acestuia decât prezenta lor poziție în sistem vor tinde să dezvolte țeluri și aspirații de putere nelimitate, fiind profund înclinate către asumarea riscurilor unor astfel de întreprinderi și având, de obicei, intenții agresive, ofensive față de celelalte state din sistem, urmărind o politică expansionistă. Pe lângă aceste două tipuri extreme de actori ai sistemului internațional, mai există încă două
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lumea întreagă care leagă într-o asemenea măsură localitățile îndepărtate, încât evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare petrecute la multe mile depărtare și invers. (Anthony Giddens) Fenomen logic ireversibil care presupune renunțarea la limitele teritoriale, ascensiunea nelimitată a tehnologiei, libera circulație a capitalului și a persoanelor, alinierea în perspectiva unei guvernări mondiale. Un proces complex de multiplicare a legăturilor și a interconexiunilor dintre statele care compun sistemul mondial. (Robert Robertson) Globalizarea înseamnă, de fapt, americanizarea, care poate
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Iubirea ne face disponibili să iertăm, pentru că rădăcinile ei sunt alimentate de lacrimile suferinței.) „Ce e dragostea? Numai acela știe care iubește fără speranță.” (Fr. Schiller) Îndrăgostiții care se ceartă se adoră. (În adorația reciprocă, așteptările sunt Încărcate de speranțe nelimitate.) „Oamenii care discută cu Înfocare sunt foarte aproape de a se Înțelege.” (H. de Balzac) Cine-mi dovedește dragostea Îmi pregătește griji. Nimeni n-a exprimat mai frumos acest lucru decât creația populară: „Pân-eram de nu iubeam,/ Unde mă culcam
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ni se pare mai plăcut viciul decât virtutea? Pentru că În viciu nu suntem nevoiți să simțim suferința dată de eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții și sentimente contrarii silesc cuvintele să adopte asocieri semantice imprevizibile, iar adeseori chiar incompatibilități semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pugliez - și mă gândesc aici la De Martino 1 -, națiunea care îi era complet străină a fost mai întâi Regatul burbonic, apoi Italia piemonteză, apoi cea fascistă, pe urmă Italia actuală, fără soluție de continuitate). Or, tocmai această lume țărănească nelimitată, prenațională și preindustrială, care a supraviețuit până acum câțiva ani, este cea pe care o regret (nu întâmplător, poposesc cât mai mult timp posibil în țările din lumea a treia, unde ea încă supraviețuiește, deși chiar și aceste zone intră
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scrie: a scris, repet, așa cum vorbea. Nici n-a bănuit că scrisul va provoca o alienare și deci o fixație a subiectului: nu, imperturbabil, el scrie ca și cum materialul său nu ar fi în trecut, ci hic et nunc, fluent și nelimitat, la fel ca în ’66, ca în ’68, ca în ’69. Acum, în ’73, rolul acțiunilor sale revoluționare pare să fie eliberarea timpului liber și răspândirea folosirii drogurilor: așadar, lupta nu încetează. Limbajul „oral” al lui Valcarenghi, care se oglindește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cine vrea „dezvoltare” în acest sens este cel care produce; adică, industriașii. Și pentru că „dezvoltarea”, în Italia, reprezintă această dezvoltare, este vorba, ca să fim exacți, despre industriașii ce produc bunuri inutile. Tehnologia (aplicarea științei) a creat posibilitatea unei industrializări practic nelimitate, ale cărei caracteristici sunt de-acum, la modul concret, transnaționale. În ceea ce-i privește, consumatorii de bunuri inutile sunt de acord în mod irațional și inconștient în a-și dori „dezvoltarea” (această „dezvoltare”). Pentru ei, ea înseamnă promovare socială și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
meticulos alcătuită, în care dezacordul dintre teza filologică (un pic impersonală) și un real interes, deloc nepersonalizat, față de erotismul lui Di Giacomo produce poticniri aproape stridente, în ciuda eleganței rafinate. Cantitatea de lucruri pe care nu le știm este imensă, practic nelimitată. Din ea obișnuim să decupăm o cantitate redusă de cunoștințe și de informații despre care credem că alcătuiesc cultura noastră. De exemplu, eu citisem volumele de poezie ale lui Di Giacomo și deci credeam că-l cunosc. În realitate era
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
inferioare pe care el le poate mima. Dar și când un scriitor din clasele „inferioare” se hotărăște să „scrie” - printr-un „impuls” (după cum spune Camon) întotdeauna, prin natura sa, primar -, el are în față perspective nesfârșite, iar înăuntrul său posibilități nelimitate. Poate să fi studiat mult, puțin sau chiar deloc. Poate să se propună drept „scriitor” unor cititori care îi sunt de-o seamă sau să dorească să-i aibă ca destinatari („adulați” inconștient) pe cei bogați și instruiți etc. Cazul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]