2,225 matches
-
unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușînd În utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea În prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, În raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai tîrziu, de Încremenirea În „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit În căutarea unui „pămînt virgin”, modelarea - În funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exaltare În care ochii sticloși pierd contururile, aruncă În lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mîinilor”... Voronca Împinge În felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzînd cantonarea În real, subminîndu-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzînd și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei Întreprinderi”, a „slăbiciunii” funciare a scrisului), poetul caută, În mod aparent paradoxal, momentul intermediar, de tranziție, fiind interesat de fapt de procesul Însuși al constituirii imaginii, ca dislocare a „obiectului” din ordinea realității date și, În același timp
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, În fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social cîștigă teren În defavoarea celui estetic. Descins În „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrîndu-și neliniștea interogativă, el Își reorientează totuși interesul, dinspre „alchimia cuvintelor” către o mai directă și răspicată implicare În istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare” și „cumințire” În raport cu fronda inițială, caracteristic fazelor tîrzii ale avangardei. Scrisul poetului Ilarie Voronca Îl Înregistrează și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la Început - că nu se Încadrează fără rest speciei „poemului”, cel puțin În structurile moștenite ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Încît e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei Îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură avangardistă, pînă la apelurile neliniștite din Petre Schlemihl sau din Patmos. Ea Își găsește din loc În loc formulări cvasiprogramatice care sintetizează Într-un fel, „concluziile” unei practici a creației ce Înțelege să avanseze În solidaritate cu reflecția asupra ei. „Fiecare cuvînt aduce un anotimp un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fără ezitări, În situații nefavorabile și, dacă dăm crezare primului său biograf și critic (Nicolae), scrie sub presiunea amorului și a fricii. Poetul se descurcă, cîștigă prinsoarea, scapă de vrăjmași, Înmînează versurile și topește rezistența femeii. Imperfecțiunea lor nu-l neliniștește. Alecu are firea unui risipitor. El cheltuiește la Întîmplare bunurile spirituale adunate de părinte, nu ține nici o contabilitate, trece din aventură În aventură, imprudent și avid de plăceri. Scrisul nu-l preocupă, grija lui cea mare este să trăiască „fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se manifesta Într-o literatură fără capodopere este contrazisă de versurile iritant de bine ticluite
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe mâini și pe față în apa din ligheanul în care înaintea lui se spălaseră și alții, își aranjă cămașa și se îndreptă spre casa parohială. Capul și inima îi erau zbuciumate. În fond nu provocările și balivernele oamenilor îl nelinișteau; fiul său se va duce oricum departe de locurile-astea dacă o să fie călugăr! Îi venea să plângă. Masiv și lat în spate cum era, pe măsură ce se apropia de casa peotului, se simțea ridicol, nerod, ca unul care se duce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile urme. De parcă lumea o ia înainte, fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era, altminteri cum ar fi scos din buzunarul de la piept florile strivite în îmbrățișările de deasupra orașului ? Locul acela, în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numești ? Cum s-o numești, dacă tocmai lipsa sensului te împiedică s-o identifici ? Cercul vicios nu poate fi spart decât într-un fel... — Asta ar trebui să-ți dea o stare de liniște, îl contrazise Filip. Noi însă suntem neliniștiți, atât cei care rămân, cât și cei care pleacă. Știți că în douăzeci de ani, de la revoluție încoace, poporul român dinăuntrul frontierelor s-a împuținat cu patru milioane de suflete ? Am pierdut, în stare de libertate, mai mulți de-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau pe lume pe nimeni altcineva care să-i apere. Într-o zi s-o cuminți și el, gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre colțul încă unei pagini necitite și o ridică. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
podele de spălat ? — S-au oprit... observă Coltuc. Oricum, n-am putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe partea ailaltă... — Te pomenești că au o altă mașină în susul dealului, se neliniști de tot Ologu. Ne-au înconjurat ! — Da’ cine te crezi, ricană orbul, că, dacă ar vrea să te prindă, să trebuiască să te înconjoare ? — O să ne prindă Crăciunul frecând la podele, suspină Costică. Și nu e decât Sfântul Andrei, mâine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să erupă ceva mai târziu, odată cu venirea dimineții. „Berti trebuie să fie neliniștit“, îi spusese Alexandru, care continua s-o iubească pentru amândoi. „E plecat cu aju toare pentru niște sate din Moldova. Tot mai ești supărat pe el.“ Cine rămâne la urmă e cel care iubește mai mult, gândise el, dar, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au știut de la început... Nici noi n-am crezut până n-am văzut buletinul. Ziceau că-l ținea în buzunarul de la piept. Era pătat de sânge... — Când ai fost tu acolo, să vezi toate astea ? întrebă maică-sa, mai degrabă neliniștită că se putuseră întâmpla atâtea sub ochii ei, fără să știe. Am fost toți trei, acum câțiva ani... Când ne-au concentrat pentru grad la Vânju Mare... De-acolo până la Dunăre e aproape... Am dat peste un pescar bătrân care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă neliniștește, îmi dă senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poți să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul și ignorează particularul. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Voltaire, Saferian își așeza baza de operații pe mai multe state, ca să poată fugi ușor dintr-unul într-altul. Deși creștin, avusese o mamă arabă, de unde impulsul migratoriu. Turburările politice din Europa la acea epocă, înghițirea Austriei și amenințarea Cehoslovaciei nelinișteau pe blândul negustor. Despre aceste evenimente vorbise armenește cu doctorul Rapig Sahazizian, care-i adusese scrisori de la rudele din Orient. - Sida trebuie să fie mare! zise el către doctorul Rapig,gîndindu-se la fata unui văr din Cairo și privind cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei. Am mereu încredere în cinstea, în nobleța firii tale, Pica, fiindcă nu-mi închipui că am produs monștri. Ce zici de un june care e bătut cu frânghia udă? - Te asigur, tată, că n-a suferit nimic grav. Te neliniștești degeaba. Copilării de-ale lor, pe care eu nu le înțeleg... - Știi că ai haz, Pica? Crezi tu că mă turbur fiindcă a suferit din cauza bătăii? Eu mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teoriilor mele în jurul anonimatului, se pare că sunt împins de o forță obscură să ies din rânduri. De altfel, aceasta e condiția nației întregi. Un popor care n-a produs pe Homer sau pe Platon, nici un general ca Caesar, e neliniștit, simte nevoia să sară peste determinațiile de timp, în plină aventură. E un risc într-asta, dar, vorba lui Pascal (Ioanide: "Și asta e tot din auzite, Tudorel n-a pus mâna pe opera lui Pascal".), și o șansă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndoială. Îndată ce vine Cioarec după mine și spune exact aceleași lucruri mai prost, mai confuz, ascultătorii sunt în delir. Le place Cioarec în sine, îl simt al lor, n-au sentimentul a fi depășiți. Eu însă inspir respect șefilor, îi neliniștesc prin "spiritualitatea" mea, cum zic ei fără să înțeleagă perfect sensul acestui cuvânt. De aceea m-am specializat în probleme de cabinet, voi adopta pe măsura succeselor noastre metoda de a mă ascunde, de a fi un personaj ocult și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă împărtășeau opinii favorabile ONU.113 Înainte de război, sondajele indicau invariabil faptul că susținerea din partea populației față de acțiunea militară ar fi fost deplină dacă S.U.A. ar fi acționat cu sprijinul Consiliului de Securitate. Există și alte dovezi că unila-teralismul îi neliniștește pe majoritatea americanilor: după război, două treimi (67%) din populație susținea că tendința de a face totul pe cont propriu constituie o amenințare fundamentală pentru Statele Unite în următorii zece ani.114 Desigur, nu toate înțelegerile multilaterale sunt utile, iar o
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ispita imediatului. I se oferă lumea cu toate ale ei, iar El respinge ferm alternativele care înglobează corporalitatea. Fragilul corp al ideii reușea să învingă forța concretului, ceea ce nu-i este deloc pe plac Marelui Iinchizitor dar nici nu-l neliniștește peste măsură. Marele Inchizitor știe că mulțimile nu pot îndura povara libertății. Frica, în toate nuanțele ei, conferă suflu strigătului mulțimii care se predă în brațele puterii absolute: Ceea ce doreai tu cu ardoare era o dragoste liberă, iar nu extazul
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
stătătoare în secolul al XIX-lea. În basme identificăm un fabulos feeric, într-o ambianță în care magia este lege, apar evenimente supranaturale (fabuloase), fără a îngrozi pe cineva, aici supranaturalul face parte din ordinea lucrurilor. Personajele din basm nu neliniștesc, deoarece își duc viața într-un tărâm necunoscut, fără nici o comunicare cu lumea noastră obișnuită. În timp ce eroul din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale, este ceea ce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]