1,518 matches
-
Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu tot, cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar aveam și altceva. Chiar Înainte de a da fuga să ne căsătorim, Hunter hotărâse să-și mute compania la New York. Îi plăcea acolo și, de vreme ce eu crescusem În oraș, eram entuziasmată că mă Întorc acolo. Căutaserăm și găsiserăm un apartament nemaipomenit În centru. Acum, că Încheiase cu succes negocierile pentru a face un show TV la Paris, era și mai bine, de vreme ce urma să călătorească frecvent În Europa. Între timp, vechiul meu prieten Thackeray Johnston - care o ștersese la Parsons când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Thackeray. Sunt grozave. E cu adevărat talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o lună de miere, spuse Tinsley, dar ai cea mai bună consolare: un soț nemaipomenit. Dar eu, rosti răutăcios Lauren, aș prefera ca mai degrabă să mă aleg cu luna de miere decât cu soțul. 3tc "3" Cupluri legendaretc "Cupluri legendare" — Îți vine să crezi că John Currin și Rachel Feinstein au venit costumați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un gingertini de pe tavă. El și Melania sunt cuplul extrem din revistele de scandal. Chiar atunci apăru Hunter. Mă sărută pe obraz și apoi Întinse mâna ca să o strângă pe a lui Lauren. Lauren i-o prinse, gâfâind melodramatic: —Hunter! Nemaipomenitul proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era amuzat. Nemaipomenita prietenă nouă, presupun, spuse el, sărutând obrazul lui Lauren. —O, ești atât de șarmant, că-mi vine să leșin. Doamne, Sylvie, trebuie că ești atât de Încântată de această... ființă. Am zâmbit. Lauren părea sincer fericită pentru noi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Milton mi-a spus că avea cele mai grozave surse secrete pentru a face rost de mobilă magnifică. În mintea mea plănuiam deja aici o petrecere-surpriză de ziua lui Hunter - atunci când va fi gata, locul avea să fie un spațiu nemaipomenit pentru a găzdui o petrecere. —Ei, spuse Milton golindu-și paharul, o să fie ușor. E doar o treabă de cosmetizare. Cred că o să putem termina Încăperile principale până la Întoarcerea soțului tău. Unde e Hunter, de fapt? —E la Paris. Lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curent, OK? Lauren dădu aprobator din cap și se uită după el, În timp ce părăsea Încăperea. Părea un pic melancolică. —E drăguț, zise. Este Îndrăgostit de tine până peste cap, i-am spus eu. —Ei, na, spuse, râzând. Este un prieten nemaipomenit. Acesta este un proiect strălucit. Butonii ăia sunt atât de rari... Mă simt și eu o dată cu adevărat entuziasmată de ceva. Altceva decât de viața mea sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sigur avea să ceară ceva total diferit În ultima clipă. — Nu pot. Thack va trebui să se descurce de unul singur. Mai ai niște pastile de Klonopin? Ia stai puțin! spuse Lauren plină de avânt. Mi-a venit o idee nemaipomenită. Cheamă-l pe Thack aici, să faceți probele. Că doar ăsta este cel mai frumos apartament de hotel din tot New York-ul, nu? Toată lumea va considera că Thack este foarte grozav... Lauren Îmi dădu un pahar cu apă și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
New York acoperit de zăpadă și, după vreo șapte ore (care au părut ca șapte minute - și la fel de repede Îți pare că trec toate În luna de miere), ne-am dat jos pantofii și am pășit pe puntea unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff de la Janklow Nesbit, Îi sunt Îndatorată pentru minunata muncă depusă. Lui Luke Janklow Îi mulțumesc pentru sprijinul acordat. Celor de la Miramax Books, Harvey Weinstein, Rob Weisbach, Kristin Powers și Judy Mottensen, care au fost echipa nemaipomenită cu care am lucrat. Sandi Mendelson a fost un excelent ziarist. Pentru neprețuitul ajutor privind sursa de inspirație și culoarea locală a cărții - de la modul În care sunt realizați pereții lui Lauren până la bijuteriile pe care le poartă În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi mulțumesc soțului meu, Toby Rowland, pentru că a citit și a răscitit Divorțul În Înalta societate și pentru că m-a dus În locuri minunate care să mă inspire. Cuprinstc " Cuprins" 1. Cum să-ți pierzi soțul... 7 2. Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare 41 3. Cupluri legendare 49 4. Prieteni de profesie 76 5. Prieteni neserioși 96 6. La vânătoare de soți 111 7. Petrecerea de divorț 122 8. Gașca de paranoice 145 9. Bărbatul de negăsit pe Google
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele fiind ediții princeps în latină, germană și maghiară și aparținând Evului Mediu autro-ungar, cât pentru delectarea ochiului cu nemaipomenite copii ale unor capodopere semnate de Van Gogh, de Rubens, de Monet, de Gaugain, de Picasso, sau chiar de Grigorescu sau Luchian, toate, de cele mai multe ori, în ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin care trecuse, o căutase poetul orb, mai insistent ca oricând, pe Afrodita. Sau, mă rog, pe nemuritorii eroi ai Iliadei? De câte ori marea înspumată nu-i crease poetului măcar iluzia că ar fi văzut chipul zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg, aer și apă, deoarece pe parcursul ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împunsătura unui țânțar, ar fi trecut demult în lumea umbrelor. Dar aceste accese de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să-i inunde lui Gerard, toate simțurile și să-i pătrundă trupul de la tălpi până-n creștetul capului. I-ar fi prins încheietura mâinii, ca să i-o strângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare care, mie cel puțin, îmi împăienjenea de fiecare dată, ochii și-mi dădea o senzație nemaipomenită de împlinire-, nici una, nici două, îi propun Iozefinei ca, după ce va avea loc reprezentația piesei de teatru, să plecăm amândoi cu un tren rapid, cazându-ne la cușetă, într-o excursie până la București, iar de acolo înapoi, la Baia Mare. Ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului, era exprimată cel mai bine mai ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Trebuie să-ți mărturisesc, dragul meu Gerard, că am trăit clipe unice lângă tine și că în acea zi când te-ai trezit cu mine acasă la gazda ta, ardeam de nerăbdarea de a te vedea. Este și acesta un nemaipomenit medicament: să revezi o persoană dragă. Ți se pare că renaști. Altfel simți că cerul nu se va degaja de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă liniște este înstrăinarea ta. Te simt mai mult ca oricând, rece. Prea rece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bând din nou, ca și cum n-ar fi făcut-o de ani de zile, iar la sfârșit, când nu mai rămase nici o picătură, scoase un râgâit zgomotos și se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]