2,523 matches
-
samuraiul se întorcea din când în când îngrijorat înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au mers prin Nueva España, pașii lor au fost plini de speranță și putere, cu tot soarele nemilos care dogorea, dar acum, după ce li se spulberaseră toate speranțele, japonezii mergeau abia trăgându-și picioarele. Nici unul dintre ei nu credea că lucrurile se mai puteau schimba în bine o dată ajunși în capitala numită Roma. Fie că se duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tine, nu-i așa? Acum câțiva ani ai fost ales să faci parte din solia către țări străine, cu toate că nu aveai decât rangul de ostaș, iar acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
karma..." A r fi trebuit să le reamintesc prietenilor mei că, atunci când vine vorba de călătorii În grup, Întârzierile se numără printre păcatele capitale, acele păcate care nu se pot tolera și care sunt pedepsite de soartă În diferite și nemiloase moduri. Dar cum această regulă și acest avertisment nu au fost stabilite din timp, după oroarea aceea de prânz, prietenii mei au mai pierdut douăzeci de minute Încercând să adune pe toată lumea ca să poată pleca. Rupert se Îndepărtase În josul șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fiind preferința mamei lui care a crezut că a trecut pe lumea cealaltă În timpul nașterii lui, dar a fost În mod miraculos adusă pe lumea aceasta de către un Înger cu aripi mari care i-ar fi protejat gâtul de coasa nemiloasă a Morții. Adică de un serafim. Restul numelui venea de la tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar erau bogați. În trecut, Andrews tatăl se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fălci de crocodili plescăind și cocori cu gâturi fragile țipând ca un semnal de alarmă. Bennie se ridică În picioare, Îl usturau ochii de la fum. În sinea lui, Îi plăceau la nebunie reality-show-urile, oricât de groaznice ar fi fost: rundele nemiloase de eliminări, schimbările de roluri cu consecințe dezastruoase și cosmetizarea oamenilor cu dinți lipsă, coafuri groaznice sau gușă. Aruncă o privire spre televizor. Ei bine, de ce nu? Mai bine să-și ocupe mintea cu altceva decât conștiința dureroasă a situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceștia care în vara lui 1947 au vrut să fugă în Occident pentru a face un guvern în exil? Mai bine aș plânge de mila miilor de copii morți de foame în acel an 1947 în care foametea a lovit nemilos mai ales în Moldova noastră. Oare de ce ar fi mai valoros pentru noi un gulerat sătul și plin de ifose, cu conturi în Elveția, decât copilul mort la sânul secat de lapte a mamei lui, care în afară de zeamă de urzici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care pe lângă puroi emite și venin, buboi care se afla de data asta, nu în centrul capitalei, ci în centrul țării și purta numele de problema maghiarilor din România. În acel îndepărtat 15 martie, românul Mihăilă Cofariu a fost bătut nemilos pe caldarâmul de la Târgu Mureș de către maghiari iar filmul bătăii a fost transmis în toată lumea ca să se vadă pretutindeni cum românii îi bat în plină stradă pe blânzii și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liber unui șir de intervenții, de facturi opuse. Nu toți, de fapt, se lăsau seduși de propunerile lui Flavius Etius: viața colonului pe pământurile imperiale era foarte grea, iar mulți dintre cei prezenți se făcuseră pădureni ca să scape de exploatarea nemiloasă a intendenților și a perceptorilor. în același timp, chiar mai puțin atrăgătoare părea multora perspectiva serviciului militar, fie el și în detașamente și castrensi, destinate pazei cetăților. în realitate, dacă era ceva ce îi unea pe toți bagauzii, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor efracției, crimei, când au ca scop
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Fără ochii ei, am impresia că monologhez, oricâtă atenție ar arăta vorbelor mele, confirmată prin participarea ei normală la discuție și prin promptitudinea răspunsurilor. Numai când se însuflețește în chip deosebit lasă un moment lucrul, ceea ce înseamnă - concluzia se impune nemiloasă - că restul timpului prezența mea nu-i angajează îndestul existența. Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi fără știrea ei, oarecum în absența ei, brațele goale până aproape de cot, de un alb luminos, geometric rotunde, crescând în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cu mania de a mă analiza, care nu mă părăsește un moment, m-am felicitat că, pentru o dată cel puțin, am putut rămânea în atitudine contemplativă față de ea. Dar când s-a dus să-și ia batista de pe masă, geniul nemilos și-a luat revanșa. Estetica nu-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor, efracției, crimei, când au de scop
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de lemn. Din relatările Doctorului Înțelese o mică tragedie a acestuia: cu ani de zile În urmă la un joc de noroc numit „Barbut”, trișase...! Drept pedeapsă, cei păgubiți, cu un satâr Îi amputaseră piciorul drept!! Această nescrisă crudă și, nemiloasă lege a gansterilor se aplică tuturor celor ce nesocotesc principiile de drept ale acestui fascinant joc...! Întrucât Își făcuse onorabil datoria față de cei prezenți, Tony Pavone se ridică de pe scaun Încercând să motiveze. „Vă cer scuze...Sunt nevoit să plec
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales În subțirimea gâtului Shulei, cu valve atât de vulnerabile, În glandele vizibile, În venele albastre, În pleoapele mari albăstrii și capul mai greu la vârf, o moștenire demnă de milă, smintită, fragilă, născându-i o teamă de o soartă nemiloasă. Ei, călugărițele poloneze o salvaseră. CÎnd venise la mănăstire să o ia, avea deja paisprezece ani. Acum avea peste patruzeci, vagabondând prin New York cu sacoșele ei. Trebuia să returneze manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența părea avuție. Nenorocirea, de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar a continuat să se plimbe. Începuse să se simtă ciudat de detașată de tot ce avea să urmeze. „Mă urmăream pe mine însămi“, își amintește ea. „Zâmbeam de cât eram de proastă. Parcă aș fi devenit propriul meu biograf nemilos.“ Când s-au apropiat de o zonă mai împădurită a parcului, Connolly s-a întors spre ea, i-a luat mâinile într-ale lui și a început să meargă de-andăratelea, spre copaci, trăgând-o și pe ea. — Vino, aici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în același timp. Era ca un pirat. Scriitorii, și-a spus ea amețită, sunt niște mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI UN PISTOL FUMEGÂND Jina mergea de o oră, când a realizat că pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din insule rătăcite pe un arhipelag inundat de cuvinte,am matricea tinereții fără bătrânețe. Anotimp închis pot fi liniștea ungherului în care se strâng firele pânzei de păianjen gata să prindă loviturile aberante ale dinților sparți într-o nucă din nemiloasa ploaie ce acoperă încet cupola tainică a oaselor colorând-o în toamnă nu mă pot ascunde în acest ungher ca într-o apă infestată cu ierburi toxice respir prin toți porii ființa ta străvezie singura uitare este cântecul plecat al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
boieresc" Itc "I" Moșia noastră e departe de balta plină de vânat și de pește a Borcii, cale de două ceasuri cu calul, înlăuntrul Bărăganului. În vara anului 1896 eram singur, cu logofătul, cu lucrătorii, cu lanurile întinse, în căldura nemiloasă a verii. Veniseră ai noștri la putere, și tata sta la București, om politic, năpădit de grele afaceri. Mama și două surori erau cu el. Nu știam ce să fac în casa mare albă, pustie acum. Și tinerețea mea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
denunț. Chiar dacă se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se așeze la Fès cu banii pe care îi storsese până atunci. Dat fiind că nu-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui bogat emigrant andaluz și îi înfățișase proiectul lui de creștere a viermilor de mătase. Extrem de interesat, Zeruali pusese o sumedenie de întrebări privitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niciodată, căci niciodată n-am vorbit de lucrul ăsta, niciodată nimic din vorbele noastre sau din gesturile noastre n-a dorit să amintească faptul că a existat un moment în care eram un bărbat și o femeie legați de degetele nemiloase ale Destinului. Ea trebuia să fie cea care se desprinde. A făcut-o în chip imperceptibil, cu aceste vorbe de tandră îndepărtare: — Du-te, Hassan, fiule, o să ne ajute Dumnezeu. Ești cel mai bun frate pe care Mariam îl poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]