2,101 matches
-
cel dintr-un paragraf anterior. Se desfundase cine știe ce hău și se revărsa acum magma. - Măi Verginel, uite mă, că nu vezi nimic când mori. Vezi un căcănar cum scoate din privată ciozvârte dintr-un om. Și nici nu se miră nenorocitul de cele scoase. Ca și cum toată viața numai de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încă atârna la dosar condamnarea. L-a premiat însă Asociația Scriitorilor Juriști din localitate, pentru că unul dintre romane, Liberate descătușată, avea ca erou principal un judecător de provincie care se lupta cu un procuror care îi tot ținea partea unui nenorocit de fotograf (ăsta era Urdinare, în roman Tomiță Stânjenaș), borfașul borfașilor, distrugătorul căsniciei inginerului Anton Prisecariu (adică, a lui Burtăncureanu). Stânjenaș, în urma unui complicat proces de conștiință, venea la Prisecariu și-și cerea iertare, târându-se prin toate cele opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea nu-l lăsă să continue. Îi făcu semn să se așeze în fotoliul din dreptul televizorului. Irineu refuză.Generalul răbufni: „Adică popa ăsta nu înțelege că eu fac ce face și Domnul în Ziua lui?! Că dau hrană la nenorociții ăștia care sunt în stare să se omoare pentru o chiftea și o chiflă dacă le-o dai de pomană? Eu le dau hrană, dom’le. Hrană și la burtă, că le dau bani să-și ia ce nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mănăstirea noastră nu se mai învață nimic. CRISTINA, VICTOR ȘI PAULICĂ AU PLECAT DUPĂ CRETĂ ȘI NU S-AU MAI ÎNTORS Nu-mi stătea mintea la ecuațiile de pe tablă, le dădusem doar ca să rezolv integramele în liniște. În fiecare vineri, nenorociții se fac mai răi ca fiarele în cușcă și, chiar dacă nu aruncă bucăți de hârtie sau gume peste bănci, totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din curte și fuseseră distruse camioanele de aprovizionare. Mărimea pagubelor dădea de bănuit că cineva declanșase la un moment dat chiar niște grenade, în disperarea de a-l opri pe Fitz. - Unde e? răcni Frank în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o pe glume, ar fi zis că rămâne dator sau că ai un pumn foarte puternic, iar pe el îl doare. Era efectiv proiectul de suflet al Elenei Farago. Destul Hector, trebuie să mă odihnesc. Între atâtea enervări provocate de nenorocit, nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare Hector mă enervează sau e ceva mai adânc care nu-mi dă pace? E posibil să fie și asta. Eu par bun și el pare rău, dar mărturisesc că nu l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis eu că poți să intri? Mă prăbușii pe sofa. Cum nu eram îndeajuns de trează încât să-mi amintesc locul exact în care se rupsese arcul, m-am pomenit cu el înfipt exact în șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că vezi tu bătaie cu poliția. Eu sunt artistă, declarai eu, plină de importanță. Mai toți artiștii - sculptorii - mamă, da’ greu mai e cuvântul ăsta - mai beau și ei câte un păhărel, din când în când. Ca să nu zic de nenorociții de polițai, adăugai eu, într-un acces de nervi. Las că v-am văzut eu și pe voi pe sub mese, de atâtea ori. — Nu în mijlocul zilei. —E șașe! Șoarele-i la așfințit. Hawkins se holba la mine, nevenindu-i să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului cu mâna ei mică și albă și se lipi de canapea, cu capul dat pe spate, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine. Genunchii lui aproape că-i atingeau pe ai mei. Uită de cadavre un moment. De fapt am venit să vorbim despre, știi tu, povestea asta cu Daphne. Nu vreau să rămâi cu impresia că m-am purtat ca un nenorocit ultima dată când ne-am văzut, doar că sunt complet dezorientat... Exact atunci se auzi soneria. La fix, deci nu putea fi decât Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune, știi doar. Uite, n-ai vrea să vedem Xena: prințesa războinică? Am înregistrat-o sâmbătă. Să vedem cum sunt caftiți niște nenorociți împuțiți. Fata asta ar trebui să-și deschidă un cabinet de terapie: ar face avere. În timp ce mă îndreptam spre furgonetă, am ochit un grup de băieți care sprijineau zidul clădirii, dar, la o privire mai atentă, am ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-ar fi temut să n-o mușc. Sally se holba la mine plin de oroare. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spre preot: Nu cumva o fi? — Chiar el... — Sfinte Dumnezeule! A venit muntele la Mahomed. De un an de zile vreau să vă întâlnesc, dar părintele Carlos n-a acceptat niciodată să ne ducă până la dumneavoastră, râse el. Este un nenorocit de preot egoist. Crede că, atât yubani-i, cât și dumneavoastră, sunteți proprietatea lui exclusivă. — De ce voiați să mă întâlniți? — După părerea părintelui, dumneavoastră cunoașteți mai bine decât oricine teritoriul yubani. Și v-am văzut desenele. Sunt fantastice! Într-adevăr, minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele, dar nu-i respectă nici pe „civilizați“. Eu știu și știi și tu. Nu-l respectă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îi povesti despre drogurile care fuseseră ascunse În apartamentul lui Foster. Când termină, Paola Întrebă: — Și le-au spus oamenilor că fiul lor este alergic la ceva dintr-un copac? Că totul este În ordine? Clătină din cap și explodă: — Nenorociții! Și ce se va Întâmpla când băiatului Îi vor apărea alte simptome? Ce-au să le spună atunci părinților? — Poate că nu-i vor apărea alte simptome? Dar poate că da, Guido. Ce se Întâmplă atunci? Ce-i vor spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
niște copii. Niște copii mici. Dar destul de mari ca să înțeleagă. O chestie din asta le poate distruge viețile. Amanda a privit-o cu dispreț. — Ce e cu obsesia asta a voastră cu copiii? a mârâit ea. Ce naiba sunteți voi? Un nenorocit de Sindicat al Mamelor? — Eu nu fac decât să-ți atrag atenția, a spus Alice calmă, că tu scrii despre niște copii vulnerabili. Judecătorilor nu le va plăcea treaba asta. Ce-mi pasă mie de niște scârbe de copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu tastatura calculatorului și cu monitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apropia de a ei, Alice a simțit cum se trage către el, ca o bucată de fier neajutorată atrasă de un magnet foarte sexy. Jake a lipit-o puternic de iarbă cu sărutul lui. Să nu te mai întorci în nenorocitul ăla de New York, i-a poruncit el. Cu toate astea, Alice s-a întors. S-a întors, așa cum intenționase, chiar a doua zi. În fond, avea acolo o viață și o carieră; care, cu toate că nu erau tot ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să facem noi două este să hotărâm ce-o să spui ca să reducem daunele. Vrei să spui că eu trebuie să te ajut pe tine să reduci daunele? —Exact. Asta e posibil dacă... — Ia stai puțin, a zbierat Amanda. Tu reprezinți nenorocitul ăla de departament juridic. E treaba ta să rezolvi problema, nu a mea. Ce fel de idioată inutilă ești tu? — Ascultă... Alice s-a pregătit să-i servească Amandei vreo câteva adevăruri. Primul fiind că, dacă ea n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
detaliile casei. Dacă poți să scapi de asta, atunci o să cred într-adevăr că ești cel mai tare agent imobiliar din tot sud-estul. Hugo luase foile A4 cu o încredere relaxată care-i masca totalmente iritarea. Cum de-și permitea nenorocitul să-i pună la îndoială răsunătorul palmares în materie de vânzări? Și nici nu era nevoie să-l creadă pe Hugo pe cuvânt: recomandările lui scrise străluceau cu o asemenea intensitate încât le puteai vedea practic și pe întuneric. —Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul ăsta de jeep de familie pe care Amanda îl obligase să-l cumpere era ca un tanc prin comparație cu Aston Martinul. De care, pe termen mediu, era puțin probabil să se mai bucure. Neil nu era adeptul stimulentelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să fac asta, a gâfâit Alice în timp ce agonia o cuprindea din nou. E clar că acum sunt suprasolicitați. Atunci unde? Într-un loc... au... care se numește Cavendish. Chipul lui Jake a pălit. —Spitalul privat? Ăla la care se duc nenorocitul ăla de agent imobiliar și nevastă-sa aia cu bățul în fund? Cu pumnii bine strânși, Alice s-a uitat la Jake fără să înțeleagă nimic. Parcă-și amintea, așa vag, că Amanda Hardwick zisese ceva de Cavendish, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]