2,473 matches
-
doar un simbol). Visele de adulter revelează în cele din urmă situațiile neclare în care este implicat subiectul. Vârstă Vârsta personajelor din vis, atunci când nu corespunde realității, are o semnificație simbolică: - tinerețea evocă prospețimea și forța, dar și fragilitatea și nepăsarea; - bătrânețea reprezintă experiența înțelepciunii, dar și îmbătrânirea și moartea. În plan sacru, înțelepciunea este privilegiul bătrâneții, care, din acest motiv, este obiectul unui veritabil cult, mai ales în China. Astfel, a ne vedea pe noi înșine mai bătrâni în vis
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vieții. Dansul solitar arată libertatea personală, în timp ce dansul în pereche sau în grup indică împărtășirea emoțiilor și a experiențelor, fie într-un cadru intim, fie într-un cadru mai larg. În mod excepțional, dansul poate avea un sens negativ, de nepăsare. La fel ca în fabula La Fontaine, referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. «Traversarea deșertului» semnifică o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete În care nu intervine deloc ideea de voință, de hotărâre a subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. ⎯ Indiferență sau nepăsare față de consecințele unui acțiuni: „a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a lăsa deoparte”, „a nu se sinchisi”. ⎯ Sens care implică ideea de voință: „a concedia”, „a da drumul cuiva”; „a lansa” (lancea, de pildă). ⎯ Aplicat la termeni
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
doua ediție din jurnalul drumeției la Ierusalim și în Egipt, drame istorice: Mihai Viteazul condamnat la moarte (1867), Ștefan Vodă cel berbant (1867), apoi Alexandru Lăpușneanu (1868), Ștefan Gheorghe Vodă (1868), cugetări filosofice și politice, în Cartea poporului român (1869), Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români (1869), un memoriu istoric, Viața lui Cuza Vodă (1869), Poezii din tinerețe nepublicate încă (1869), epopeea Traianida (1869 și o nouă versiune în 1870). Bolnav, trăind în mizerie, revenea tardiv, depășit
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
1868; Ștefan Gheorghe Vodă sau Voi face doamnei tale ce ai făcut tu jupânesei mele, București, 1868; Viața lui Traian August, fondatorul neamului românesc, București, 1869; Viața lui Cuza Vodă, București, 1869; Cartea poporului român, București, 1869; Idele, București, 1869; Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români, București, 1869; Poezii din tinerețe nepublicate încă, București, 1869; Traianida, București, 1870; Viața și faptele lui Ștefan Vodă cel Mare, București, 1870; Viața și faptele lui Mihai Viteazul, București, 1870; Cleopatra
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
morală și sufletească a persoanelor care potențial Îi pot ajuta pe ceilalți, dar și de experiențele lor anterioare de viață legate de aceste situații. În această privință menționăm În continuare următoarele tipuri de atitudini: aă Atitudinea indiferentă față de dificultățile altora, nepăsarea, ignorarea acestor situații și persoane; bă Ignorarea dificultăților altuia, fie că ele sunt neînțelese pentru că nu au mai fost Întâlnite sau trăite anterior de către individ, fie că acesta consideră că persoanele aflate În dificultate nu merită să li se acorde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
studii arată că violența la televiziune conduce la comportamente agresive, violente, de cele mai multe ori prin imitație. Cei care privesc fenomenul violenței la televizor pot avea schimbări în sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute de violență în societate. Aceasta include și o atitudine de nepăsare față de persoanele care au fost victime ale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute de violență în societate. Aceasta include și o atitudine de nepăsare față de persoanele care au fost victime ale violenței. Frica. Oamenii devin mai temători. Copiii pot avea falsa impresie că violența și abuzurile sunt pretutindeni și că nu există bine în această lume. Chiar dacă uneori putem fi parțial de acord cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care, într-un colț, rămăsese doar cuptorul bordeiul privea enigmatic. Pentru noi, copiii, ruina constituia una din marile noastre atracții. Ne jucam prin moloz, fără a găsi nici o urmă din cei care au trăit acolo. Neculai însuși o privea cu nepăsare. Săltând în ani, băiatul a început să pască vitele. îi înlocuia pe frații mai vârstnici care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
socoti câți ani le-au trebuit brazilor să se înalțe peste nivelul oamenilor sau al caselor ca să ajungă în regiuni superioare! Ea trebuia să fie atentă la tavă, cu încărcături importante, farfurii, tacâmuri, pahare, pâinea care trona peste toate fără nepăsare. Călca încet, conștientizând fiecare pas de la bucătărie până la căsuța-ciupercă. Simțea că mătușa ei face exerciții, antrenamente cu ea pentru a-i dezvolta simțul de răspundere. I-a priit învățătura? Absolut. Tot de atâtea ori a greșit ca oricare alt om
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
moralul. ― Dar de unde să fac rost de bani de chirie? Îi scăpă lui Lefty În cele din urmă, pe când se Întorceau la parter. Nu mai am nici un ban. Unde aș putea să lucrez? ― Nici o problemă. Zizmo făcu un gest de nepăsare. ― O să stau eu de vorbă cu niște oameni. Trecură din nou prin sala. Zizmo se opri și privi În jos, cu subînțeles. ― Nu mi-ai complimentat covorul din piele de zebră. ― E foarte frumos. ― L-am adus din Africa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot nu se arătase. Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce vroia el, mi-a permis și mie să-i analizez mai bine trăsăturile și îmbrăcămintea. Se întoarse după o secundă și spuse: Veniți după mine! La început nu vroiam să-l urmez, dar văzându-l pe Vladimir cu câtă nepăsare venea după cel care ieșise înaintea noastră, m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căci era nesigur, iar eu le acceptam, căci oricum eram condamnat la moarte. Eu și ceilalți colegi ai mei, chiar și George, iar ceea ce știam eu avea să știe în curând tot colectivul școlii. Cenușiul ochilor mei oglindea pasivitatea și nepăsarea ca răspuns la privirea sa sfredelitoare și cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu, căci știam că erau mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Omul trebuie să știe să muncească și cu burta goală ca să mănânce o pâine. Așa zicea tatăl meu, spuse el enunțând parcă o lege. Îmi era milă de el într-un fel. Îi plăcea să înjure și să vorbească cu nepăsare celorlalți, crezând că el e singurul care are mereu dreptate și de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-și ducă viața în risipă și plăceri. Bătrâna doamnă Piso o atinge pe mână ca să-i atragă atenția. Cu atât mai mult trebuie lăudați și sprijiniți cei a căror înclinație pentru scris și lectură nu se arată stingherită de nepăsarea și disprețul mitocanilor. Evident a auzit și ea și încearcă să o consoleze. Îi mulțumește cu un zâmbet de încurajare. Se întreabă totuși, ușor îngri jorată, dacă nu cumva a ales prost data acestei recitări. Anul a fost bogat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place să nu facă nimic, așa că au hărăzit trândăviei a șaptea zi și anul al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi făcea în taină cu ochiul, o îmboldea din coate sau o trăgea de haină. Zadarnic. Alerga desculță să sărbătorească împreună cu coreligionarii ei Ziua Domnului. Tot ce plănuiseră să facă împreună rămânea pe altădată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui. După slujbă samuraiul îl întreba pe furiș pe Nishi Kyūsuke: — Pe tine nu te macină faptul că te-ai făcut creștin? Nishi râdea cu nepăsare: — Slujba, imnurile din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să cunoști Apusul fără să cunoști credința creștină. Simțind și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vorbește? Și despre ce "muncă" pomenește? se opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți rămâne decât să aștepți. Oricum, numai de bună voie nu. E imoral! strigă burghezul. E nefiresc! strigă medicul. E ilegal! strigă procurorul. E necreștinesc! strigă preotul..." "Cică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți rămâne decât să aștepți. Oricum, numai de bună voie nu. E imoral! strigă burghezul. E nefiresc! strigă medicul. E ilegal! strigă procurorul. E necreștinesc! strigă preotul..." "Cică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate și nepăsare în piatră, în arbore, în om, în toată materia. A trăi, este a te strecura prin legile naturii ca printre niște curse complicate și nevăzute, spre a-ți păstra, în forma dată ție, cele câteva zeci de kilograme de materie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]