9,277 matches
-
rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba anusurile artificiale ale adolescenților colostomizați. Orice aspect al corpului lui Catherine, în perioada aceea, părea un model al unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat direcția, în jurul nostru țipară claxoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de umerii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan ridicate mult pe șoldurile mele, aducându-mi aminte de textura lipicioasă a anusului lui. Prin cine știe ce paradox, actul acela sexual dintre noi rămăsese golit de orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza aceea am condus de-a lungul autostrăzilor. Nesfârșitele sisteme rutiere pe care le străbăteam conțineau formulele unei infinități de beatitudini sexuale. Am urmărit mașinile care părăseau podul rutier. Fiecare purta pe acoperiș o bucată de soare. - Îl cauți pe Vaughan? întrebă Catherine. - Într-un anume fel, da. - Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
supravegheze evoluția acelei vaste migrații. I-am urmărit pe ocupanții mașinilor, ocupați să se uite cu ochii mijiți prin parbrize în timp ce potriveau frecvențele radiourilor. Mi se părea că-i recunosc pe toți, oaspeți la cea mai recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse. La locul accidentului, sub puntea înaltă a podului, cel puțin cinci sute de oameni se strânseseră pe ambele margini ale drumului, sprijiniți de fiecare parapet, atrași acolo de vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în general în planul material al vieții), goana nesfârșită după lucruri efemere (avere, glorie ș.a.), dorința multor tineri a traiului ușor (fără muncă dacă se poate și de a se îmbogăți peste noapte) și desigur pot exista și altele la fel de importante. Din toate acestea se poate observa astfel o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost scoase la iveală, precum și faptul că anturajul său era ticsit cu foști activiști PCR, securiști și milițieni. Dar, potrivit sociologului și specialistului în sondaje Alin Teodorescu, aparițiile sale pe micul ecran i-au îmbunătățit serios imaginea; elanul său oratoric nesfârșit, tactica de șoc și jocurile colorate de cuvinte îl plasau într-o categorie aparte:” Demonizarea oponenților, insistența asupra faptului că era singurul care putea apăra adevăratele valori românești și identificarea unor multiple primejdii ce amenințau existența însăși a României nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din vârf și până la bază, eșaloanele succesive se subordonează nesmintit unele altora. [...] Disciplina de partid este una de cazarmă. Ordinele nu se discută, ci se execută. [...] Regimurile comuniste nu se compun din cetățeni, ci din soldați. Iar viața soldaților presupune nesfârșite campanii, lupte, fronturi și dușmani. Limbajul comunist este un limbaj militar. Dintre toate instinctele umane, comunismul îl satisface doar pe acela de dominație, de putere. Societatea comunistă a fost fără îndoială o societate închisă, rigidă și conservatoare. Avea propriile reguli
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor comportamente care susțin perpetuarea regimului despotic [...]. O’ Brien, ideologul-călău: «Naziștii germani și comuniștii ruși se apropie mult de noi prin metodă, dar ei nu au avut niciodată curajul de a-și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate deschide numai dintr-o parte. Social democrații n-au forță activă de luptă. Păi n-au guvernat Germania social-democrații? Prăbușirea comunismului -ca regim totalitar-poate fi explicată prin faptul că teroarea și minciunea „de stat”nu puteau să dureze la nesfârșit. Adevărul nu putea fi ascuns și camuflat sub o falsă imagine prea multă vreme. Pe măsură ce tot mai mulți oameni au conștientizat ipocrizia sistemului și a ideologiei dar și defectele majore ale acestora, credibilitatea comunismului s-a redus simțitor: Fragilitatea comunismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se mai așteaptă la nimic bun pe viitor. Lipsurile materiale, grija zilei de mâine au amplificat sentimentul descurajării și a lipsei de perspectivă. Au apărut frustrări, resentimente și chiar ură. O anumită revoltă este justificată deoarece nu putem tolera la nesfârșit imoralitatea și corupția. Ceva trebuie făcut și cât mai repede. S-a constatat chiar o creștere a analfabetismului și o scădere a consumului spiritual (cărți, ziare, reviste, teatru, cinema etc). Statistica spune că 80% dintre pensionari au o situație dramatică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a creat decât o cultură populară n-a trecut treapta istorică. Și cum o să treacă dacă orice cultură populară identifică valorile cu etnicul? [...] Când va ridica țăranul român capul sus? În jos am privit de când ne-am născut. [...] Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de români: «aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii» definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-a lămurit ori se lămurește că actuala Putere este o nenorocire pentru țară și o contestă din ce în ce mai răspicat, mai vehement, dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ignoranța mai are dezavantajul că se asociază foarte ușor cu alte defecte capitale (invidia, răutatea ș.a.). Prin actul de cultură ajungem la adevăr. Ajungem la principiul unic și suprem care este Dumnezeu. Deșertăciunea culturii apare atunci când refuzăm existența divinității la nesfârșit deși am avut unele intuiții și dovezi grăitoare. Numai încăpățânarea omului e de vină, când nu căutăm și mai ales ignorăm ceea ce este esențial. Criza culturii o remarcăm și când vedem atâția oameni care s-au dezinteresat de credință și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu este o treabă de sentiment. Am putea oare să spunem astăzi același lucru, văzând-o că-și ia drept călăuză impulsurile mulțimilor care ignoră rațiunea și care se lasă dirijate doar de sentiment?” Omul nu poate să zacă la nesfârșit într-o ignoranță mulțumită de sine. Chiar religia presupune anumite eforturi și demersuri de instruire iar prin acestea omul deprinde sensul moralității, despre care același autor spunea că reprezintă „un respect constant al anumitor convenții sociale și de represiune permanentă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trecea zi, nici măcar o zi, în care să nu mă gândesc la ea. Simțeam aproape o durere. Aș fi dat orice să ies din casă și să stau la umbra unui arbust țepos sau să mă uit la cerul alb, nesfârșit. Sau să aud voci africane strigându-se unele pe altele în întunericul nopții. Îmi lipsea până și arșița din octombrie. Michael ne scria în fiecare săptămână. Scrisorile lui erau pline de noutăți în legătură cu ferma. Eram la curent cu stadiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el, în ciuda dăscălelilor lui nesfârșite cu privire la pericolele posibile. Unul din ei se accidentase deja cu elicea unui ventilator de motor și avusese noroc că nu-și pierduse un deget; cu toate astea, ei persistau în metodele lor imprudente. Firește, problema e că nu aveau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu pământurile și cu grajdurile lor. Acolo e căminul lor, indiferent de cât de mult timp petrec departe. La sfârșitul zilei de lucru, acesta e locul unde și-ar dori să moară, sub cerul acesta măreț, larg, ca un ocean nesfârșit. Într-o sâmbătă, dis-de-dimineață, așa cum îi plăcea să înceapă orice călătorie, plecă la drum cu dubița albă. Când ieși din oraș, oamenii se porniseră deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce însemna zi de salariu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decât se așteptase, dar, în final, găsi hiba și reuși s-o remedieze. Odată pompa reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din nou brici. Îi trebuia o reparație capitală, firește, iar ziua aceea nu va putea fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela ciudat încetase. Întors în biroul lui Mma Potokwane, se relaxă în fața unei cești cu ceai și a unei felii uriașe de prăjitură cu stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Chipul lui Mma Soloi, care stătea alături de el, radia plăcere. Era o femeie care se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să fac, așa sunt eu, vreau la băcanul care-mi cântărea o sută de grame de bomboane și mai punea și de la el vreo două. Sunt o ființă total anacronică. Numai cine pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut Închipui vreodată, ploconul pentru care se milogise de Elegbá vreme de aproape patru ani nesfîrșiți. La Început, nu Îi veni ușor să creadă că nu continua să viseze și clătină de mai multe ori din cap, Încercînd să Îndepărteze efectele beției, Însă, deși Închisese și deschisese ochii de mai multe ori, acel zombi rămînea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]