3,439 matches
-
a căzut. Fiindcă a fost ca un martir și e drept ca aceia care vor trece pe acolo în viitor să poată recunoaște mormântul și să se oprească pentru o rugăciune ori, cine știe, să ceară vreun har. Cu glas nesigur, Sebastianus întrebă: — Și... Metronius? Ambarrus încuviință cu gravitate. — Are și el un mormânt al lui, nu departe de cel al lui Divicone. Ne-am gândit că el așa ar fi preferat. Așa o să poată fi găsit, dacă vine cineva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig mormăi ceva în sensul că lasă totul în seama lui Jim. Pe durata drumului păstră tăcerea. Era tăcut, șocat și nesigur. Era una să gândească, așa cum făcuse mai devreme, că Jim era un membru al bandei și altceva era să-l vadă conducând mașina și să-l asculte mințind voios. Să-l privească în față și să-l asculte mințind. Amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un reproș ușor. În acea noapte venise în camera lui. Cum a mai plâns când a dat-o afară! Dimineața a găsit-o dormind pe covorașul din fața camerei lui. Fără îndoială, mai era și Anrella. Pe Craig îl cuprinse convingerea nesigură că, dacă ea ar veni din nou, n-ar mai alunga-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase. Mai bine să se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un om de treabă și, el însuși, un produs al vechii vieți de familie. Neavând "creștere", a trebuit să o înlocuiesc, mai târziu, cu mintea: să judec ce trebuie și ce nu trebuie să fac. Dar mintea e o călăuză nesigură și nu întotdeauna la slujba ei. Creșterea îți dă deprinderea, așa că te porți cum trebuie în chipul cel mai natural, fără sforțare, și în fiecare moment. Mintea însă, uneori te părăsește: nu poți fi atent la infinit. Apoi sforțarea conștientă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai încîntătoare. Fata de șaisprezece ani cu părul galben și ochii negri avea în figură ceva de copil și de floare. Iar corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vântului. Și vocea înceată, nesigură, cu graseieri ca niște sfiiciuni ale inimii, al cărei ton răsună încă și astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr arămiu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniștit. Mâna - nervoasă, șovăitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat ușor în dreapta, ca într-o figură de cadril, când îmi ieșea întru întîmpinare. O cunoșteam de doi ani. Nu ne spusesem nici o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intrigi bine ascunse - jenat, nemulțumit chiar că le-am descoperit. Uneori am înțeles mai înainte de cei doi nenorociți că între ei începe romanul banal și veșnic nou. Dar când am fost eu în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parcă dezmierdîndu-se, își așeză fără necesitate pala de păr pe jumătatea stângă a frunții. Învins mereu de imaginea ei de pe scări, mobilizând ultimele rezerve ale voinței. Acum mă privea atentă. Expresia figurii ei avea ceva întrebător. Apoi ochii îi deveniră nesiguri. Părea că-și înfrînge greu nevoia de a privi în lături. Își luă însă numaidecât și din plin aerele de grande-dame, dar nu și vocea sonoră, pe care o încerca fără să reușească. Își așeză din nou pala de păr
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea morții primei iubite în adolescență și de imaginea pământului care o acoperă. Apropierea îndrăgostită capătă astfel semnificația unei dezvăluiri a secretului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai acte. Dar,de unde ești de loc??” Atena Înțelese Întrebarea, răspuzând cu voce nesigură. “Den Greciea...” “Nu mai spune. În satul Grecea am unele cunoștințe, a cu-i ești...?” Suficient de timorată Atena izbucni În plâns vrând să plece Însă caraliul, În mod violent puse mâna pe ea. Plin de sine În uniforma care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o pacoste pe capul tău. Și Ussher gândea la fel. Și totuși, ne-am iubit. — Ei, hai acum, Margotte. În regulă. Hai să Încheiem. Știu că vrei să scapi. Și nu Îți plac discuțiile lungi la telefon. Dar, unchiule, sunt nesigură pe capacitatea mea de a-i trezi interesul unui bărbat ca doctorul Lal la nivel mental — Aiurea, Margotte, nu vorbi prostii. Nu te băga la nivelul mental. Îl farmeci. Te găsește exotică. Nu te angaja În discuții lungi. Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui. În nici un fel. Nici nu avea să unească vreodată anorganicul, organicul, naturalul, bestialul, umanul și supraumanul În vreun aranjament pe care se putea conta, ci, indiferent cât de fascinant sau de original geniul lui, doar idiosincratic, Într-o schemă nesigură, mai degrabă decorativă sau ingenioasă. Desigur, În momentul lansării de pe această planetă către o alta ceva era Încheiat, se cereau finalizări, rezumate. Toți păreau să simtă această nevoie. În mod unanim și fiecare În felul propriu gustau din savoarea sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viață. Nu s-a descurcat deloc rău. Nu i-a plăcut chirurgia. Știi asta. Îi era groază de operațiile alea de câte trei sau patru ore. Dar le-a făcut. A făcut ceea ce nu Îi plăcea. A avut un devotament nesigur față de anumite stări pure. A știut că au fost oameni buni Înaintea lui, că urmau să apară alți oameni buni și a vrut să fie unul din ei. Cred că s-a descurcat onorabil. Eu Însumi nu pare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte răutăcios din partea mea. Sunt sigură că și eu cerșesc complimente de multe ori. — O, nu, a intervenit Sue. E perfect adevărat. Bărbații sunt așa niște copii. Ei au nevoie să li se spună tot timpul ce extraordinari sunt. Sunt nesiguri de ei, e clar. Au nevoie ca ego-urile lor să fie tot timpul adulate. Am așteptat să termine, pentru ca Sheba să termine ce avea de spus. Dar continua să vorbească. — Femeile sunt prea istețe pentru a fi seduse cu lingușeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în clipa aia, că nu numai că uitase complet de el, dar că nici nu voia ca Mike să meargă și el. Earl o forțase să fie crudă; Zach îi răpise ambiția; Mike o făcuse să se simtă bătrână și nesigură. Dragostea e ca un bărbat care nu-și cunoaște propria forță; are intențiile cele mai bune, dar uneori te frânge în brațe. Un singur bărbat îi scosese la lumină ce-avea mai bun în ea, iar bărbatul ăsta avea unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a intervenit Irene luându-l de braț și trăgându-l înspre ea. Vino cu mine. O săptămână e tot ce-ți cer. După asta, poți să faci ce vrei. Naji a privit-o, iar Irene s-a simțit dintr-o dată nesigură. Era ca și cum s-ar fi uitat în ochii unui străin, ca și când ar fi luat-o de la capăt. Iar acum ea avea mai puține de oferit. Nu mai avea nici măcar acea încredere în sine din tinerețe și aura celebrității. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de sonete mohorâte, pe care le scrisese chiar înainte să se sinucidă, ar fi fost oripilată să afle că nepoata ei insista pe finalurile fericite. Însă Alice nu renunța la ele și pace. Personajele ei începeau ca ea - erau ciudate, nesigure, melancolice - iar Alice le salva. Ea le dădea popularitate și le făcea nobile, le oferea dragoste și șansa de a salva lumea. Fericirea era la fel de tangibilă și de finită ca panglica pe care concurenții trebuie s-o depășească la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny. Nici el nu-și dădea seama de unde-avea atâta energie, dar nici nu-i păsa. În sfârșit, era și el mai bun la ceva. Chiar dacă acel ceva era rătăcitul drumului. Danny a traversat un pârâu pășind pe-un buștean nesigur. Charlie s-a pus în genunchi și-a înghițit atâta apă că Danny abia a putut să se abțină să nu râdă la gândul paraziților care-i infestau acum sângele lui Charlie și la simptomele agonizante de giardia. Danny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar, și mai esențial, își promisese trupul - degetele pentru plăcere, pieptul pentru căldură, brațele pentru siguranță. Eu n-am fost destul pentru mine, a spus Irene cu sinceritate. N-a contat cu câți bărbați m-am culcat, că eu tot nesigură m-am simțit. Naji a dat din cap, ceea ce pe Irene a speriat-o mai mult decât tăcerea lui sau decât urletele. Era ca și cum Naji era gata să abandoneze, să se distanțeze de ea, ca și cum s-ar fi împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele înfricoșătoare, deși tocmai acelea erau, uneori, cele mai minunate. Dar lucrurile nu se întâmplaseră chiar așa. Amândoi își petrecuseră timpul făcând pași înapoi, dezvățându-se de obiceiurile celuilalt, devenind din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum iată-i: amândoi erau tulburați de ideea că era posibil să-și fi întâlnit jumătatea. Danny înota pe spate în jurul bărcii; Charlie s-a întins pe fundul ambarcațiunii, peste două locuri. Scena a rămas cufundată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plin de complexe. Ajunsesem la șaisprezece ani fără să fi cunoscut mai îndeaproape o fată, nu-mi plăcea să vorbesc decât celor pe care îi știam și atmosfera din jur mă inhiba. Ceilalți, abia veniți păreau la fel de speriați și de nesiguri ca mine, căutând din priviri fețe cât de cât cunoscute și dacă cei de anul doi erau amestecați, noi stăteam grupați după zona din care proveneam. Prin tot vacarmul din jur o voce îmi atrase atenția părându-mi cunoscută. Era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]