1,485 matches
-
care corupția a invadat întreaga structură a statului, în care Parlamentul îi apără pe hoții notorii, în care justiția face grevă sau dă mâna cu hoții și tâlharii cei mari, care nu pot suporta pușcăria! Legile dorm, iar viermele roade nestingherit la răbdarea noastră seculară și că trebuie să găsim în noi puterea de a ieși din această junglă mlăștinoasă a istoriei contemporane, consecință a comunismului distrugător! Ca fapt divers, am fost stupefiat de câtă corupție se află în țara noastră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Înainte de a se porni sarabanda fluierăturilor, reveni în realitate. Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile de ploaie cădeau nestingherite, iar Scriitorul își spuse drace, bine că nu plouă de jos în sus, atunci chiar că ar fi fost o imagine de neuitat. Și, colac peste pupăză, numai eu, Scriitorul Ratat, aș fi devenit singurul martor al evenimentului. Trist. Ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsăm să curgă materia epică În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă mereu În vorbă și-ți suflă și ce n-a făcut personajul?) și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că, altfel, se poate supăra și cine știe ce festă ne va mai juca; scutură deci țigara și o așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o vedeam decât prin ferestrele ochilor, dar acolo se amesteca viforul cu mireasma liliacului În primăvară), că aș fi vrut s-o răpesc clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca un fel de amintire a vechilor incendii pe care le suferiseră zidurile în timpul invaziilor tătare. Când se arăta locuitorilor orașului, urcase deja de trei sulițe pe cer, proțăpit pe creneluri. Petrache era singurul locuitor al orașului care putea vedea, nestingherit, răsăritul. Dibuise un ungher în care colțurile de piatră ieșeau din ziduri la o distanță de un cot unul de altul, alcătuind un fel de trepte - sau poate că asta și fuseseră pe vremuri, când păzitorii trebuiau să vegheze câmpia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să treacă prin ele fără nicio opreliște. Ba chiar mai rău de-atât. Dacă strigi pe câmp, chiar și cu palmele făcute pâlnie la gură, strigătul nu ajunge prea departe, se risipește. Zidurile pușcăriei nu doar lăsau zgomotele să treacă nestingherite, ci le întregeau, vibrând odată cu ele. Iar cel mai rău-preves titor sunet dintre toate era al ușilor care se trânteau. Ca o dihanie care se apropie, îi auzi pașii, dar nu poți fugi. Nu știi ce se va întâmpla, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Botez, cel nebotezat, nu avea însă nicio vină, cel ce îi completase certificatul de naștere nu făcuse decât să urmeze instrucțiunile. Pruncul Iacob avea să poarte numele de familie al mamei lui. Și asta, mai ales, pentru a putea crește nestingherit ca Iacob, fiul lui Zevedei. Cosmina nu putu înțelege zâmbetul lui altfel, atunci când își rosti numele, decât ca pe o prelungire a amabilității de până atunci, într-un loc ca acela unde oamenii erau prea grăbiți, prea osteniți, prea îngrijorați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a întâmplat în viața cea veche... Așa că o să mai stai cuminte în pat“. Se schimbă, scoase peticul de hârtie și-l puse între foile caietului, înainte de a închide poșeta. În curtea interioară era deja pustiu, așa că Pantelimon o putea parcurge nestingherit, cu pași mari, concentrat asupra monedei sale de argint fără să trebuiască să se ferească de ceilalți. — Azi o să ies pe poarta din spate, explică fata, în fața privirilor lui surprinse. Merg pe jos spre casă, e mai aproape pe-aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire, îi cursese nestingherit pe bărbie, Melania nu mai știu ce să facă decât să-i ia capul în poală și să-l legene. Golea se ridică hotărât, ca un om care are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania păru că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu-i ajută cu nimic, decât doar să le împăienjenească ochii. Luminile continuau să pâlpâie nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un câine, ceea ce le întărea sentimentul că restul lumii e din cale-afară de singur fără ei. Calu adormi primul. Cum jumătatea de cal nu putea să viseze, Calu își luă, din cap până în tălpi, înfățișarea de om, pentru a visa nestingherit. Dar jumătatea cealaltă se însoțise în visul lui, căci sforăia cu un fornăit mulțumit de gustul ovăzului proaspăt, iar gleznele îi tresăreau. Când tălpile păreau că se desprind de pământ, cele două jumătăți se întâlneau, călărindu-se pe sine, visul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe umărul ei. Pârnaie se simțea cu desăvârșire liber. Lacătele căzuseră și gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar că visează, dimineața se întorcea la șovăielile și spaimele amestecate, neaflând niciodată cum e să fii, cu adevărat, liber. Chisăliță vorbea lumii despre sine la telefon. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apă pentru flori. Tili îi luă mâna în care ținea sticla și, apăsându-și degetele peste ale ei, înclină sticla încet, cât să se prelingă un firicel de apă. Apoi puse ghiveciul la loc, pe dulap, acolo unde lumina cădea nestingherită. Se întoarse spre ea : — Ai auzit de Rumpelstilzchen ? Ia spune repede, să te văd. — Ruplet... bălmăji fata. Apoi râse : Nu pot. Ce-i ăsta ? — Un nume. — Al cui ? — O să-ți spun într-o zi povestea lui, râse Tili, aruncându-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali de împăratul "stăpânul pământului și al mării, și al oricărui neam de oameni". Strămutarea de pe un mal al Dunării pe altul se făcea nestingherit, de la nord la sud și înapoi. În privința atitudinii populației locale (autohtone), din nordul Dunării față de Imperiu, nu există nici un dubiu că cei rămași singuri, între coborârea dacilor liberi (carpii) și "straja gotică" (Iorga), se considerau tot ai Imperiului, romani ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum și în Transilvania era cea romană, economia imperială recucerise Dacia, civilizația romană predomina pe teritoriile ei. Și în vremea năvălirii hunilor (375-454), economia romană continua să domine în Dacia monedele sunt frecvente. În vremea goților și hunilor, negustorii romani pătrundeau nestingheriți până în Transilvania și Moldova, în nordul Dunării. Cetățile romane din nordul Dunării apărau o populație care, economic și cultural, aparținea Imperiului. Suveranitatea Imperiului, în secolele IV-VI, în Dacia, nu se exprima prin guvernator și o administrație civilă, dar prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mari eforturi, Chilbudios, comandant roman de origine slavă, a reușit să curețe terenul de huni, bulgari, sclavini și anți. Însă, în 533, Chilbudios este ucis în luptă. Presiunea barbară impunea o prezență militară permanentă în Sciția Mică. Barbarii treceau Dunărea nestingheriți, încât, confruntat cu acest pericol, Justinian a reorganizat armata și a recrutat soldați din rândul acestora. La graniță au fost menținuți așa-numiții limitanei, conduși de "dux limitis" (conducător de margine). În paralel, împăratul a refăcut fortificațiile de pe linia limes
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu demult în nordul Dunării, "nu departe de țărm". Astfel, în anul 530, generalul bizantin Chilbudios duce lupte cu slavii (sclavinii) timp de trei ani, dar, în 533, el este ucis într-o acțiune militară, încât "barbarii puteau trece fluviul nestingheriți" (Procopius). Incursiunile slavilor izolați sau aliați cu alte populații se intensifică între anii 545-550. În 550-551, izvoarele menționează invaziile pustiitoare ale sclavinilor, hunilor și kutrigurilor în Tracia și Iliria. În 559, kutrigurii sub conducerea lui Zabergan, în alianță cu bulgarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte a țărmului pontic, precum și vechea capitală Preslav, practic, statul bulgar își refăcuse hotarele. Se presupune că Dorostolon, principala fortificație de pe malul drept al Dunării, ocupat de bizantini în 971, a rămas în mâinile lor, ceea ce a asigurat controlul nestingherit al fluviului prin intermediul flotei imperiale. O însemnată parte a Dobrogei, cuprinsă între gurile Dunării și valea Carasu, unde se întindea "valul de piatră" de la Axiopolis la Tomis, se afla sub stăpânire bizantină. După 976, au avut loc o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși sașii erau regele și comitele de Sibiu. Procesele sașilor erau judecate de propriile lor instanțe. Autonomia sașilor era completă: teritorială, judiciar-administrativă, ca și bisericească, comunitățile săsești aveau dreptul de a-și alege nestingherit preoții. Ei aveau privilegii speciale, scutiri vamale, sigiliu propriu, ca și îmdatoriri militare și fiscale, în cadrul teritorial al provinciei Cybiniensis. Comunitatea locuitorilor sași alcătuia o entitate de drept, "universitas provincialium Cybinii". Aflați într-o situație grea sub Ladislau Khan, privilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
părăsiseră așezările și s-au adăpostit în păduri, iar mongolii au înștiințat că vor fi clemenți cu ei, dar aceasta era doar o stratagemă de-a lor pentru strângerea și stocarea recoltelor, după care nedreptățile și atrocitățile lor au continuat nestingherite. După mărturia călugărului Rogerius, căzut prizonier la mongoli în Transilvania, așa-numiții canesi sau balivi, instituiți de mongoli, au fost învestiți cu atribuții administrative, judecătorești și fiscale (Rogerius, Carmen miserabile, p. 35, 49-50, 74, 89-90). Identitatea acestora a provocat dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
devastatoare ale vlaho-bulgarilor și cumanilor în Tracia și Macedonia au continuat și în anii următori. În 1207, latinii sunt confruntați cu acțiunea bizantinilor de la Niceea și cea a vlaho-bulgaro-cumanilor, context în care Tracia era din nou devastată, iar cumanii înaintau nestingheriți până la Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea sa, la 8 octombrie 1207, dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a păstrat) numele celor dintâi boieri, maramureșeni și moldoveni, reprezintă, în varietatea lor nesfârșită, o largă sinteză, ele sunt din vechiul fond slavo-român, dar și nume de împrumut. La începuturile ei, rămân ici și acolo sălașuri de tătari, care rătăcesc nestingheriți. În organizarea și administrarea Moldovei, ca stat, se simte punctul de plecare din regatul Ungariei: sistemul de comenzi este slavo-maghiar. Constituirea Moldovei înseamnă satisfacerea nevoii de apărare contra tătarilor, dar cuprinde și ideea statului românesc vasal supus celui cu origini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost oare ego-ul acestui popor mic prejudiciat în cadrul procesului? O teologie sanctificată a 'celui de pe locul doi', care afirmă că bulgarii sunt mari, dar care le amintește tuturor de leagănul în care rușii sunt și mai mari, continuă să acționeze nestingherită."15 România Liderii români, ca și cei bulgari, și-au concentrat după 1948 atenția asupra construirii economiei socialiste. Ei întîmpinau mai multe dificultăți decît vecinii lor, întrucît, spre deosebire de Bulgaria, România fusese complet jefuită. S-a apreciat că pagubele suferite în timpul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
trupelor ruse. Dar, prin lupta de la Opanez, românii luând 7000 de prizonieri turci i-au spulberat orice speranță. Intrând apoi în Plevna armata română impunea definitiv victoria luându-l prizonier pe vestitul general turc. Căderea Plevnei a permis acțiunea ofensivă nestingherită a armatei ruse în direcția Sofia-Adrianopol. Unitățile române continuau și ele lupta pe frontul dunărean împotriva cetăților întărite din vestul Bulgariei, printre care Vidin și Belogradicik. Începea și aici un asediu greu soldat cu crâncene bătălii. În luptele pentru cucerirea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]