1,484 matches
-
au dispărut urmele. În Schrunz, În ziua de Crăciun, zăpada era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hărți bine detaliate. Acum Învăța cu adevărat ce-a fost războiul. Fusese un soldat bun. Și asta conta. Într-o dimineață, cam la o lună după ce se-ntorsese, maică-sa intră În camera sa și se așeză pe pat. Își netezi șorțul. — Harold, spuse ea, am vorbit aseară cu tatăl tău și e de acord să-ți dea mașina seara. — Daa? făcu Krebs, pe jumătate adormit. Îmi dă mașina? Daa? — Da. Taică-tu se gândea de mai demult c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era foarte foame și voia să-și pună cortul Înainte să facă de mâncare. Găsi un loc bun Între doi pini. Scoase toporul din boccea și ciopârți două rădăcini care ieșeau la suprafață. Acum avea destul loc ca să poată dormi. Netezi solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doi pini. Scoase toporul din boccea și ciopârți două rădăcini care ieșeau la suprafață. Acum avea destul loc ca să poată dormi. Netezi solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ. Deasupra ei le puse pe celelalte două. Tăie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
suprafață. Acum avea destul loc ca să poată dormi. Netezi solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ. Deasupra ei le puse pe celelalte două. Tăie cu toporul o bucată de pin dintr-o buturugă și o ciopârți În așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură. — Omorâți-mă. — Cum să te omorâm? întrebă alt preot, netezindu-și barba. Ne cunoști doar: îi pedepsim doar pe cei pe care îi găsim vinovați. Tu ne ceri să-ți luăm viața pentru că acum ți se pare că fără Velunda nu poți trăi? Nu, am fi complici la slăbiciunea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu plante mărunțite, carnețelul în care Valerius nota noutățile din arta medicală pe care le afla în peregrinările sale prin Europa. La urmă dădu peste panglica albă a Velundei. O puse pe masă, privind-o gânditor, și o desfășură. O netezi delicat cu două degete. Deodată, expresia chipului său se schimbă. Antonius avu impresia că rămăsese singur în bibliotecă. Înălță capul. Proculus era însă în fața lui, cu ochii închiși, cu o mână pe panglica albă. Își mișca ușor buzele, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ioan Botezătorul, și propovăduia în pustia Iudeii. 2. El zicea: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape." 3. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările." 4. Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și invitîndu-i să se apropie de birou. Începu din nou să se caute în buzunare. Găsi foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-un lagăr de concentrare și de exterminare; să-i spunem, Buchenwald... Maria da Maria întoarse brusc capul către ceilalți și-i privi speriată. - Dar cum ați ghicit? Ați aflat de la cineva? Marina își scutură din nou pletele, apoi își netezi prelung fruntea cu palma dreaptă. - Nu. Nu mi-a spus nimeni nimic. Dar mi se pare evident: gesturile, tonul vocii, vocabularul... - Ați auzit? Ați auzit? strigă Făgădău. - Dar nu înțeleg ce-are a face Buchenwaldul cu Boddhisattva, adăugă Marina. Câțiva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ei, spune-le că noi nu știm nimic... Fără îndoială, dormisem adânc. Doar la câteva zeci de metri, pe șosea, se aflau patru camioane, cu mitraliere în poziție de tragere, iar în fața bisericii, câteva motociclete. Nu auzisem nimic. Îmi netezeam cu palma tunica. N-o mai îmbrăcasem de mai bine de un an. Dar simțeam că-mi lipsește ceva, și nu-mi dădeam seama ce. Doar după ce-am deschis poarta și am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațe, simțindu-i trupul lipit de al său, corpul ei dulce atît de aproape de al său. Ea se lipi și mai tare de el. — Te iubesc așa de mult, Wemedge. — Draga mea, drăguța de Butstein. Întinseră păturile și Kate le netezi. — A fost foarte riscant să iau păturile. — Știu. Hai să ne dezbrăcĂm. — O, Wemedge. — E mai haios așa. Se așezară pe pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i o poftă de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
personalul se schimba cu atâta repeziciune la Starbucks? Nu era nici măcar o singură persoană care să‑mi se pară cât de cât cunoscută, ceea ce făcea ca timpul pe care Îl petrecusem acolo să‑mi pară mult mai Îndepărtat. Mi‑am netezit pantalonii negri bine croiți, dar nu de firmă, și m‑am uitat În spate ca să mă asigur că nu adunasem cumva pe turul lor ceva din noroiul orașului. Știam că există pe undeva un Întreg personal de redacție care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe vorba, se grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă poate mai târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși să bolborosească în neștire "nu, nu, nu", răsucindu-se înspre el și încolăcindu-i gâtul cu amândouă brațele. Mai simți un genunchi străin desfăcîndu-i picioarele... Într-un târziu se dezmetici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu e politică, Grigoriță! răspunse Miron potolit, dîndu-și și el seama că a exagerat o discuție de masă. Crima e crimă. Ce fac ei nu e politică, e crimă. ― Sunt lipsiți de orice scrupule, adevărat, observă și Predeleanu tocmai ca să netezească asperitățile. O revoluție în țara românească, numai ei ar fi capabili să facă, dacă ar fi în interesul partidului lor... Cu concursul doamnei Predeleanu veni rândul unor subiecte mai blajine și, spre fericirea domnișoarei Olga, ajunseră și la marele eveniment
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în cercuri tot mai largi, croncănind, apoi se pierdu dincolo de zidurile înalte. Petrache își șterse nădușeala de pe frunte, își netezi hainele, rezemă mopul într-un colț și deschise larg poarta, căci ora începerii programului se apropia și urmau să vină cei ce îngrijeau sălile. Pe urmă se așeză pe un scăunel, la poalele zidului, și așteptă. Se întrebase uneori încotro
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș era îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcuse o greșeală. Imposibil s-o dreagă. — Când îți zic eu, băiatu’ mamii... o prinse maică-sa din zbor. Știi cum e omul... Când îl ia e ca și cum ai scoate o ciutură din fântână. Apa se așază la loc, se netezește ca și cum nici n-ar fi fost. Uită lumea, știi cum se zice, ziua de ieri și aia de-acum o mie de ani sunt la fel de departe. Măcar tu să-ți aduci aminte de mine și de murăturile mele, că altcineva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii. — Așadar, spuse, lovind cu degetul hârtia creponată. Pe mine nu mă interesează rubricile. Nu mă interesează ce poate fi măsurat, cântărit ori cercetat. Eu vreau să știu ce e cu liniile astea, când faci totul ghem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]