KorAP: Find »[drukola/base=nevastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...467 >

11,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu. Ce mai vrei ? o întreabă chelnerul, urmînd-o. Aseară am fost amețită de băutură și n-am mai ținut cont... Doar nu i-am spus eu neveste-mi! Tu ți-ai dat aere, stînd la masă ca prințesa... Lasă asta. Ce mă fac cu... arată cu privirea în jos. Ce vrei să spui?! tresare Ovidiu. O femeie știe foarte bine cînd rămîne gravidă. Ești nebună! N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată cu privirea în jos. Ce vrei să spui?! tresare Ovidiu. O femeie știe foarte bine cînd rămîne gravidă. Ești nebună! N-am fost singurul. Se fac analize, fii sigur, și-o să se stabilească al cui e. Spune-i și nevestei, și colegului, să știe ce-i așteaptă îi aruncă un surîs ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu cu ea! hotărăște Pavel ieșind din cameră. Intră furios în sală, rotindu-și privirea, căutînd-o pe Letiția; o zărește tocmai lîngă fereastră, singură la o masă. Ascultă, îi spune venind lîngă ea vreau să mă ajuți; vino puțin. Aveți neveste răspunde fata calm, continuînd să mănînce. Vreau să discutăm... Ia loc. Nu aici. Fata ridică privirea, uitîndu-se țintă în ochii lui Pavel: Ce-ați hotărît? Dacă umbli cu alde astea... încearcă bărbatul s-o amenințe, dar un gest scurt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
măgar și m-a lăsat cu tine. Rămîn însă la primele cinci. Ești nebună dacă-ți închipui...!... O nimica toată pentru niște chelneri la drumul mare..., pe o șosea internațională. Măi fată, am impresia... Lasă impresia surîde Letiția. Consultați-vă nevestele, ca să fiți siguri. Martori am arată ea spre cei din jur -, care au sesizat lipsa mea ast' noapte, iar analizele vor spune al căruia dintre voi doi este. Și-acum, lasă-mă în pace, că n-am chef să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
siguri. Martori am arată ea spre cei din jur -, care au sesizat lipsa mea ast' noapte, iar analizele vor spune al căruia dintre voi doi este. Și-acum, lasă-mă în pace, că n-am chef să mă pună și nevastă-ta să spăl pe jos. Siguranța lui Pavel, cu care venise încoace, pregătit s-o ia de urechi pe fată, s-a topit. Se și vede purtat pe la tribunal, pentru stabilirea paternității, cum a pățit un prieten de-al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă! arată spre fată, care se așază lîngă copii. N-am fost niciodată ceea ce se cheamă afemeiat, murmură abătut -, dar mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre nevastă-sa întind alții mîna, nu numai el spre nevestele altora. Ne-am înțeles, sper: îl cauți deseară și stabiliți pentru mîine. Altfel, dacă află... Cînd va afla, spune Mihai calm va ridica mîna spre mine. Și cînd o va ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre nevastă-sa întind alții mîna, nu numai el spre nevestele altora. Ne-am înțeles, sper: îl cauți deseară și stabiliți pentru mîine. Altfel, dacă află... Cînd va afla, spune Mihai calm va ridica mîna spre mine. Și cînd o va ridica, o va avea ruptă. I-o doresc de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis nu știu ce aseară. Mai rar oameni ca dom' Muraru! Muraru?! tresare Maria înspăimîntată. Da. Inginerul Muraru de la noi, de la Sinteză; înainte a fost conferențiar în Iași. Nevastă-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut-o? Era după ușă, probabil dezbrăcată. Nici nu știam că-i însurat. Zău, nu gîndi că-s mai..., mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și ogoarele, iar cînd trecea pe undeva, se cunoștea în urma lui. Păi de ce credeți că orașul nostru a ieșit de-atîtea ori fruntaș? Că podgorii n-avem, lacuri cu pește nu, terenuri de vînătoare nu știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
da' nu acum, mai încolo, cînd sîntem siguri că n-a lăsat copilul. Să văd zice Ovidiu ridicîndu-se, bucuros că au căzut de acord -, numai să-i pot lua, că-i ține Sultana. Hai pe jos, c-or bănui ceva nevestele... În sala restaurantului, odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce părere ai de madam Săteanu, ca medic? E bine să n-ai de-a face cu ea răspunde Radu indiferent, preocupat să se întindă. E bună, profesional vorbind, asta te-o fi interesînd, poți apela s-o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
niște piese de teatru!... Dumneavoastră...? Și eu clatină încet din cap Săteanu -, și cred că aici e originea întregii mele... nefericiri. N-am vrut să renunț la școală pentru că voiam să merg la ore, s-o văd; era superbă: ca nevastă-mea, dar avea ceva în plus, o flacără ce încălzea în jur; nu un contur exact, frumos, rigid. Să nu cauți frumusețe, Mihai. Nu numai frumusețe. Că, dacă nu-i dublată de un caracter ales, îmbogățit printr-un suflet mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pat... Doi chiriași în aceeași casă. Ea singură, fără obligații; eu, cu copil mic. Apoi, după vreo doi ani, fără știrea ei, m-am dus la doctorul care o trata; ăla a rîs de mine: "Aș dori să fie și nevastă-mea sănătoasă cît doamna Săteanu!" I-am spus. Mi-a răspuns că asta nu schimbă cu nimic situația. Acum mă respingea, mi-a spus-o deschis, pentru că-i era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-a spus-o deschis, pentru că-i era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și-a lui a fost cea mai frumoasă din sat. Și ce să mai vadă? Niște indivizi care vin să mă bea, să-mi poftească soția și să mă bîrfească? Știu că voi fi schimbat; umblu cu alte femei decît nevastă-mea și ăsta-i un argument suficient; întotdeauna, în multe lupte, lovitura decisivă e dată la sex... Dar pînă să mă schimbe, continuu să fiu "gospodarul Săteanu" și asta îi întărîtă pe mulți, o știu. Cît am să fiu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mare, și cum îți închipui că mi-aș permite?! Mai am încă bun-simț în mine, să știi! Chiar ți-a refuzat invitația? Mihai clatină din cap lung, afirmativ, trădîndu-și părerea de rău. Proasta! Are impresia că ăla o să-și lase nevasta pentru ea... A mai amăgit ăla pînă acum vreo cîteva, chiar și pe una de la voi, de la uzină, o femeie frumoasă, o laborantă. Îmi vine cîteodată să-l iau de guler și să dau cu el de pămînt, dar, îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai continuu să-i spun, mi-l fac dușman, și ce interes am? Ca prieten, cum se declară, nu l-am simțit o dată măcar interesat de mine, să mă ajute, măcar să mă întrebe cum locuiesc și pentru el și pentru nevastă-sa sînt un pretext al petrecerii de deseară. Dacă mi-l fac dușman, îl cred în stare să mă lovească, poate la un moment de furie, dar e de ajuns... N-are decît vorba tatii să se dea singur cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei tovarășe de viață, de credință, femei care să creadă în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru munca lui! a venit madama cu cratița cu fasole și i-a răstumat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răsuflat chestia; la noi nu-i ca la Universitate, cin' să se teamă de Năzău?! Pe cîți ani este propus să plece în străinătate tovarășul Vrabie? Bursă de doi ani. De unde știi? Se află... Rectorul o nășește de mult pe nevasta lu' Corneluș? De mult, dinainte de nuntă. Hai, joacă! Auzi, tăticu', să-i spui rectorului că-l invidiez. Uite că n-am mai zis "noroc!" arată Lazăr spre paharele goale -, dar noi avem oricum. Chiar și fără naș rector. Avem noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un tată cu care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi fost aia numai tu știi, că printre noi nu umblau fete așa frumoase cum o descriseseși tu, c-a trebuit să repet zile în șir, să nu uit: naltă, coapse lungi, ochi mari taci, dragă, vorbesc cu Săteanu -; ei, nevastă-mea zice să închid, să cheme salvarea, crede că am luat-o razna. Ia zi, Toadere, cu ce-ți pot fi de folos? E-o chestie strict personală; am să-ți explic eu odată... La pensie, c-așa mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din registrul de internări: "Maria Bujoreanu, 40 de ani, profesoară, internată pe 23 octombrie 1954, a născut pe 24 octombrie, fetiță, 3 kilograme și-o sută, naștere normală..." Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
24 octombrie, fetiță, 3 kilograme și-o sută, naștere normală..." Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]