1,553 matches
-
sau măcar o secvență). Copilul era frumos, mirosea a lapte și miere și nucă. Un trandafiraș. Înfometat. După externare, în drum spre casă, am fost uluită cât de repede au reușit să reasfalteze Bulevardul Magheru. Bucureștiul mi s-a părut neverosimil de frumos, cu primăvara aia cotropitoare cu tot. Era doar un efect de... dezalienare (nu reasfaltase nimeni Magheru!). În prima noapte a stat cu mine prietena mea, Feli - eu și Bogdan eram complet depășiți. Mama lui nu era în țară
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
însemnările mele decît și. Iubireșiiubireșiiubire. Nu-i o laudă (vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de el depinde pentru mine deplasarea pe boltă a soarelui. Aș sta așa să-l observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că roata ce ne târa Întâmplător Împreună s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o la ștrand, e madame Bovary, pot s-o posed, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă privea vesel, ca și cum ne-am fi jucat de-a v-ați ascunselea. Jocul acesta s-a prelungit mult, până m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam și, concomitent, se uita În imaginile visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu sine și deopotrivă lucid: nu latura psihologică o pun În discuție, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci, îi râdeau. După câteva minute de întrebări și răspunsuri afectuoase, Miron Iuga zise: ― Tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intern nu asigură evaluarea economicității, eficienței și eficacității sistemului de management al riscului și control intern; (viii) asigurătorul nu deține un sistem informatic în conformitate cu prevederile Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 6/2015 ; (ix) planul de redresare este incomplet și neverosimil. Articolul 9 Evaluarea cerințelor de capital de solvabilitate stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 72 și 95 din Legea nr. 237/2015 se efectuează pe baza utilizării de aserțiuni cu privire la riscul de subscriere, astfel: 1. Din punctul de vedere al riscului inerent
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269106_a_270435]
-
cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excepțional, dar centre "apostolice" au fost și localități dunărene ca Sucidava sau din alte zone, precum Budureasca, Davideni, Botoșana. Înfățișată astfel, imaginea răspândirii creștinismului în nordul Dunării, în secolele V-VI, este neverosimilă. Există pete albe pe harta răspândirii creștinismului în stânga (nordul) Dunării: nordul extrem al Moldovei, spațiul dintre Prut și Nistru, nord-vestul țării (Maramureș și Crișana) nu se creștinează destul sau deloc -aici, atașamentul față de credințele vechi era mai puternic. Integrarea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înțelegere, după Anonymus: se încheie o pace între unguri și români, prin căsătoria fiicei lui Menumorut cu Zulta (Zoltan), urmașul lui Arpad, iar cetatea Biharea rămâne în stăpânirea lui Menumorut până la moartea sa. Finalul conflictului dintre Menumorut și Arpad pare neverosimil: s-a ajuns mai curând la o alianță matrimonială și politică decât la o ocupație și o dominație militară efectivă, ceea ce este verosimil pentru zorii epocii medievale în Transilvania. Din cronici rezultă că ducatul Bihorului (fostul voievodat al lui Menumorut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
negarea posibilității întemeierii, chiar și în condițiile dominației tătare". Concluzia fără echivoc a lui Djuvara este că numai admițând această posibilitate, construirea unui mare voievodat (stat) românesc, între Carpați și Dunăre, în intervalul 1290-1301, nu mai pare atât de enigmatică (neverosimilă), iar Negru Vodă nu se mai înfățișează ca un personaj de legendă.13 Evenimentele care au avut loc în jurul lui 1290, înfățișat de cronicile muntene ca an al "descălecatului" din Făgăraș, ne ajută să-l identificăm pe acela care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de aprecierile negative în fobia socială, de ideea că s-ar putea întîmpla ceva rău propriei persoane sau celor dragi în TAG, de ideea că persoana respectivă și-ar putea face rău sieși ori celor dragi în TOC, de rănirea neverosimilă în fobiile specifice și de amintirile sîcîitoare ale unor amenințări din trecut în SSPT. Manifestările în sine și teama de ele reprezintă principala problemă, deși anxietatea care le urmează este simptomul definitoriu pentru acest tip de tulburări. Așadar, nu este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o evidentă notă psihanalitică și o ancorare solidă în mitul lui Don Juan. Doi prieteni, Daniel și Joseph, legați printr-o solidaritate ciudată și o pasiune comună de a pierde vremea în cafenele și de a cuceri femei, trăiesc experiența neverosimilă a unei dedublări biografice. Într-un orășe burghez dintr-o țară occidentală imaginară, cei doi se cunosc la Café de l'Union, local frecventat de o clientelă melancolică, al cărei înger păzitor bovarc este chelnerița Laurinda. Daniel, protagonistul, duce un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de fapt, doze tari de narcotic, o și imobilizează la propriu pentru a o infecta până la capăt. Ulterior,Vali îi scrie Ramonei că deține informații sigure că această doamnă n-a locuit niciodată în străinătate, așa cum pretinsese. Există câteva momente neverosimile în roman, inerente probabil oricărei narațiuni de o asemenea intensitate. Ramona pare a nu avea nicio clipă de luciditate, și acceptă tot ce i se spune fără să pună întrebări. Îngerul ei exterminator purta Chanel N°5, și, dacă ducem
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din adolescență, despre care se credea că a murit de dragul ei. Prezența unei absențe este aici atât de copleșitoare, încât îl strivește pe cel viu și prezent, pe Gabriel, exilându-l la granița temută, dar calmă, cu lumea de dincolo. Neverosimila zăpadă căzând peste Dublin, Irlanda și întreg pământul încheie această primă odisee joyceeană într-o notă aproape magică. "Dilemateca", anul VII, nr. 71, aprilie 2012 Neliniști la marginea deșertului În 1965, Ionatan Lifshitz, fiul lui Iolek și al Havei, are
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Burton provine dintr-o încrucișare la fel de bizară ca și genetica eroilor săi - între fragilitatea tristă a ființelor sale imaginare și violența brutală a morții lor. Fiecare poem pare o frântură dintr-un recviem, lirismul fiind suprafața pe care alunecă siluetele neverosimile ale unor bio-mecanoizi inadaptați. Unicitatea fiecăruia este garantată de cele două accidente capitale ale existenței lor - unul prin care au apărut și unul ce le anihilează. Băiatul-stridie e doar primul dintre numeroșii locuitori ai imaginarului inocent-întunecat al lui Burton - lui
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
reia câteva dintre temele deja clasice ale scriitorului, precum bătrânețea și neputința, însă într-o dimensiune diferită și mai puțin cizelată în raport cu scrierile sale anterioare. Considerat un adevărat eșec de către unii critici, intrigați de spațiul narativ mult diminuat și de neverosimilul unor contexte, Umilirea este mai degrabă un exercițiu nuvelistic despre ratare și depresie decât un roman propriu-zis. Simon Axler, un actor apreciat pentru talentul și prezența sa scenică, trece printr-o criză de proporții. A îmbătrânit, memoria nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
hrană. Cei doi își trăiesc puțina fericire într-un intermezzo dintre război și coșmarul politic de după acesta. Urmează persecuțiile îndurate de Volski și deportarea, iar Mila se topește definitiv în negura înghetață a istoriei. Deși povestea are accente melodramatice uneori neverosimile, rămâne o mărturie tulburătoare despre o experiență-limită. Volski și Mila sunt, fatalmente, victimele marii istorii - ca întotdeauna, crudă și oarbă - însă ei sunt și prilejul unei meditații despre experiența și memoria individuală ca repere autentice în explorarea trecutului. Pentru prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
periculos, scriitorul pare a-și structura cartea ca pe un răspuns subtil și savant la întrebarea Ce-ai face dacă ai fi bogat, extrem de bogat? Întâlnit într-un spital de boli nervoase, Goggins, om de afaceri prosper retras într-o neverosimilă plictiseală, atrage prin prezența sa stranie interesul naratorului, care îi oferă o întreagă lume ficțională pentru a-și spune povestea. Notele din jurnalul său vor constitui materia primă a unei istorii perfect compatibile cu rezonanța apocaliptică a numelui - "Satana va
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]