4,526 matches
-
se sinchisea de asta. Mergea fără să se grăbească, simțea pământul umed, lutos, lipindu-i-se de striurile tălpii cizmelor. Își amintise de câte ori o luase pe coajă în copilărie, pentru că nu ținea seama de porunca mamei și venea mânjit de noroi din pădure, prin grădină, acasă. Îl bătea cu lingura de lemn la palmă. Dacă refuza să o întindă, mama, întărâtată, îl lovea unde apuca. În caz că aducea niscaiva bureți, scăpa ceva mai ușor, doar cu o muștruluială. Numaidecât mama alegea bureții
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
își lăsase vraiște ustensilele de bucătărie. Doar când pomenise de despăgubire, îl cercetase scurt din ochi. Să mergem să vorbim cu el, trebuie să fi venit, spusese Berni în cele din urmă. Venise, într-adevăr. Un Mitsubishi Pajero stropit cu noroi staționa în fața porții. Dar poarta era încuiată. Mă duc prin grădină să-l chem, îi spusese prietenul său, așteaptă-mă câteva clipe aici. Îl zărise pe Berni urcând cu greu, pe ocolite, în curtea vecină, intrând în casă, de unde răzbătuseră
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ne distram, făcând glume pe seama plutonierilor și a căpitanilor din cazarmă eram aspru pedepsiți. Pe lângă arestul clasic, numit “bulău”, mai era descărcatul vagoanelor cu cărbuni, fuga pe arătură cu două lăzi de 15 kilograme de dinamită anti tanc, târâșul prin noroi și apoi spălatul uniformelor, etc. Dar cea mai mare tortură era curățatul magaziei de armament! Adică trebuiau scoase toate armele din magazie afară, pe opt mese enorme. Apoi trebuia sa le punem în gaz, spălate, șterse și din nou puse
LA BĂIEŢII DE LA MĂNĂSTIREA SECU... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358844_a_360173]
-
au dat din coate, lovind colegul pentru a ieșii în față. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginți.Nicolae Iorga avea o vorbă:” Prostia e ca noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai adânc “. - Știu că Filila din Iași, sub îndrumarea Dvs., are o realizare excepțională: un dicționar enciclopedic ce ajunge acum la al 48-lea volum, semnat de dl Toni
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
vișinie, cu guler alb brodat, - pe care mama nu uita să ne-o cumpere și mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
2012 Toate Articolele Autorului Din duh, curcubeu și pulbere de stele A zămislit Dumnezeu semințe de gând Din care ne-am născut pe pământ, Într-un leagăn de armonii eterne. Apoi, ne-am rătăcit... Pașii noștri s-au scufundat În noroaiele lipicioase ale lumii, Iar...după o vreme Ne-am regăsit La margine de timp Arzând, făclii albastre Pe gingașe lujere de lotus. Referință Bibliografică: Semințe de gând / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie
SEMINŢE DE GÂND de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359061_a_360390]
-
cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu. Ea nu are nici un Dumnezeu și trebuie să împroaște cu venin și cu noroi. Și rânjește numai când are vreun docoment la mâna ca să te înfunde: „Pac la Washington... Post!”„Pac la Europa... F.M!”... „Te spun eu lui Angela!”... „Asmut eu procurorii pe tine!”... Sau pe gazetari, dacă poți, chemându-i în fața pupitrului
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
țărani,care prelucrau în lut. Munca-n cărămidărie,nu era ceva plăcut. Parcă văd bărăci din lemn,ponosite și murdare, În care țineau galeți,unelte,scule,tipare. De cum se zvânta pământul primăvară după ploi, Începeau țăranii lucrul,transformându-l în noroi. Adăugau apă, huma,proporția n-o mai știu, L’amestecau în picioare,până se făcea târziu. Zorile-i prindeau pe vale,cărând apă din parau, Mi-amintesc de tată-mare ,un bătrân blând și hazliu, Nu prea mare de statura chiar
CARAMIDARIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359087_a_360416]
-
duce la sclavie. Moralitatea rațională e mai presus de hotărârile colective, nu invers. Nimănui nu-i este permis în vest a batjocorii evreii sau musulmanii, dar în numele aceleiași libertății nici normele creștine nu trebuie călcate în picioare sau împroșcate cu noroi. În centrul noului pontificat stau modernizarea Bisericii, refacerea unității creștine și dialogul cu celelalte credințe. Fundamentul acestora, a precizat primul Papă al sec. XXI în cartea sa pomenită mai sus, e vechi de când lumea și acceptat de toți, cele 10
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
culise De nori negri plouă gros, Toarnă fără jenă, ți se Face silă-n mers pe jos... Plouă enervant, satanic Cu-ndrăzneală și dispreț, Ca-ntr-un film despre Titanic, Vreme rea să te dezbeți...! Nici o gâză, nici o rază, Doar noroi, mizerie, Plouă, varsă, supurează Cu tupeu, te sperie... Vremea-n scârbă toarnă, ca să Ne deprime, s-a sucit Sfidătoare și băloasă, Totu-i ud, grețos, mucit... E o vreme de te doare Drept în suflet, și-așa frust, Nesimțită, vărsătoare
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
vară, își vor știrbi coasele în ele!... Nu știu de ce sunt atâtea zile frumoase, dacă după ele vin atâtea ploi și vremi mohorâte!... Nu știu de ce crește iarba pe drumurile pietruite cu grijă. Nici de ce carele se împotmolesc adânc în noroiul ulițelor strâmte!... Încep prea multe lucruri să nu le mai înțeleg, să nu mai aibă niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
La început crezu că era o piatră,dar chemandu-l pe Aongus să o scoată acesta îi spuse că s-ar putea să fie ceva de metal.Cei doi săpară în jurul obiectului și scoase din pământ o cutie plină de noroi și ruginita.Lacatul cu care fusese încuiata era ruginit și el,dar Will îl lovi cu lopata și lada de metal se deschise.Aongus se uită primul înăuntru și rămase fără cuvinte,astfel încât William nu îndrăznea să privească înăuntrul misteriosului
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
Cand se uită și el văzu cu uimire că se aflau mai bine de un milion de monede de aur care se consevasera foarte bine.Ii făcu semn lui Aongus să o cheme pe Karon și Radella,în timp ce el dădu noroiul și rugina de pe cutie.Intr-un final,Karon ajunse acolo mai somnoroasa,dar se trezi de-a binelea când Will îi arăta ce se află înăuntru. -Deci până la urmă Jack avea dreptate.Strabunicul meu a ascuns averea lui aici.Trebuie
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor, șarpele pare a fi salvatorul: „Un șarpe alb pe pod acum răsare, pământul sub lumine
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul ciobit și nefast. BOLNAVE COPITE NE BAT ÎNGHEȚATE Bolnave copite ne bat înghețate Ne sfâșie viața trăgând-o-n noroi O mână de frunze din humă vom scoate Pe oasele albe să cadă iar ploi În ziua ce vine prin cer zboară orbul Cu vise pe gleznele sale jelind Și mușcă cu țipete soarele, corbul Cenușa din nouri cu-aripi
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
în locul ghilotinei. Din timpul existenței de către o hidră monstruoasă, a fost ruptă o bucată lungă de timp din fericirea vieții. Pe aceasta nu poate să o ascundă nimeni, nu poate nimeni să-o-ngroape în apele vremelnice ale uitării. Din noroiul acelui timp au rămas sechele care cu greu puterea vieții le poate vindeca. Pe harta trecutului, prezentului și viitorului, au pus o tablă uriașă pe care unii aruncă cu zarul. Au mutilat norocul și joacă doar cu cifra lor. Tablele
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
cu o figură de asab. „Eu, doamne, șeful de la SMURD, la tine vin, ca la un surd, ajuns astăzi nabab. Românii toți s-au minunat, când SMURD-ul am înființat. Sunând la unu, unu, doi, prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulți noi i-am salvat. Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât. Se îngrozesc românii toți, că SMURD-ul
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
noastră, sârmani fără scăpare Imagini negre, sumbre ne facem din nimic Și mari și grele piedici dintr-un obstacol mic. Uscată stă să cadă petala de iubire, Nu-i loc de ea căci ura-i sădită-n omenire. Departe prin noroaie, ape și pământ Se risipește timpul precum nisipu-n vânt. Zilele toate trec repetitive, reci Ne învârtim în cercuri din ce in ce mai seci. Banal și fără scop ne este orice gând, Trăim aceeași carte, scrisă cu-n singur rând. Citește mai mult Priviri
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
în mintea noastră, sârmani fără scăpareImagini negre, sumbre ne facem din nimicși mari și grele piedici dintr-un obstacol mic.Uscată stă să cadă petala de iubire,Nu-i loc de ea căci ura-i sădită-n omenire.Departe prin noroaie, ape și pământSe risipește timpul precum nisipu-n vânt.Zilele toate trec repetitive, reciNe învârtim în cercuri din ce in ce mai seci.Banal și fără scop ne este orice gând,Trăim aceeași carte, scrisă cu-n singur rând.... ÎI. ALCHIMIA UNEI LACRIMI, de Angheluță
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
nu depășea în lățime mai mult de douăzeci de metri, se găseau mici bălți de diferite adâncimi (pe care, cu o seară înainte de antrenament, le umpleau cu apă), dar spre regretul celor care treceau prin ele, se murdăreau de un noroi cleios de culoarea caolinului, greu de scos de pe haine. Alte locuri de încercare aveau un fel de iarbă câlțoasă prin care treceai cu eforturi extraordinare, un fel de simulare a mlaștinilor din ținuturile Vietnamului. Cum în Europa nu era niciun
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
dezlegări a lumii: „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă ochiul de mai dinafară,/ Val peste val, se-ntrupează iar fiară./ Totuși scriu cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
atunci așa rămâne,spuse dl Roșe care se și urcă în trăsura. „Cazul e mai complicat decât pare,la suprafață ar părea simplu de rezolvat,însă nu trebuie să ținem cont de presupuneri.” Cred că am văzut ceva interesant.In noroiul proaspăt se mai observa o talpă de pantof,asta ar însemna ca persoana care a comis crimă s-a întors până la urmă să i-a bretara.Totusi,urma de pantofi ar fi putut să aparțină celor care au ridicat trupul
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
va afla și chiar Radella va fi dezamagita.Ajunsa cu greu în cameră,fata auzi ușa de la intrare deschizandu-se și glasul mătușii care îi spunea doicii să pregătească ceva de mancare.Karon șchiopătând,se desculța de pantofii plini de noroi , îi ascunse și bagandu-se în pat ,se prefăcu adormita.Cand mătușa ciocani la ușă,fata îi răspunse cu un glas adormit să intre. -Sper că nu te-am deranjat dragă mea.Vad că dormi. -Nu-i nimic mătușa,oricum m-
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
spus că are o mândrețe de fată și se topește de dorul ei, își iubea nespus de mult soția și era îngândurat că o lăsase acasă fără lemne de foc ... Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi, și el cu bobinele la spinare întinzând cablul pe marea câmpie rusească... Dar lasă- zice- vor trece toate și vor deveni amintiri... Când vom fi bătrâni le vom povesti nepoților această aventură a noastră...Ce patriotism
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
bună sau pe vreme rea dădeam înainte cu luare-aminte tot forând după nestemate zăcăminte mă pomeni într-un filon de soi eram cu tine cititorule, noi amândoi și'jde mii care se luau după noi trăgeam la jug căruța din noroi cu cea și hăis pân-la vremea d-apoi era unde trăiam o mare viermuială și silă, flecăreală și ciubucăreală cu parcă și dacă pe o mare băltoacă și noi în ditamai arcă să ne salvăm trăgând-o din greu mereu
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]