1,758 matches
-
doar trei alți angajați cu normă întreagă. Dar, dacă se gândea mai bine, toți fuseseră nemaipomeniți. Nu ciudați ca Lisa sau Jack Devine. Dar nici la fel de amuzanți ca Trix sau Kelvin, își spuse ea hotărâtă. Nu era momentul să devină nostalgică și patetică. A băgat o pungă de floricele în cuptorul cu microunde, apoi s-a aruncat pe canapea, uitându-se la Blind Date și rugându-se ca Joy să nu apară. A stat până la șase dimineața cu Jumătate-om-jumătate-bursuc, așa că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu mai știe nimeni nimic... Ești demult aici? Nu neapărat, a zâmbit ea și și-a scos ochelarii, privindu-mă direct. Soarele se reflecta în ochii ei ca într-o mare neliniștită, plină de mister dar și de căldură, aproape nostalgică. Am venit cu o corabie, mi-a povestit ea în continuare, m-a adus curentul în zona asta și am rămas pe-aici. Dar nu știu ce poartă e. Am avut o hartă, era un tunel mai încolo, sub o lespede de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
întâmplaseră toate acestea. — În provincia Hait-ka-ptah, Cetatea Spiritului, pe care romanii o numesc Memphis, explică el succint, iar în încheiere adăugă: Acum însă zeii m-au răsplătit pentru toate suferințele mele. Numele Memphis îi atrase Împăratului atenția, trezindu-i amintiri nostalgice. Scrisorile către prețioasa provincie Aegyptus - practic, o feudă imensă, de la Alexandria până la Philae - începură să ajungă în mâinile lui Callistus și, încet-încet, misivele ce veneau de acolo fură citite și interpretate tot de el, care, cu tainică nerăbdare, aștepta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scos din buzunar sau din geantă. Răspunse zâmbind că le materializase. Rhyme observa că un alt truc larg răspândit în lumea iluzioniștilor era transformarea verbelor intranzitive în verbe tranzitive. - În ce cartier stai? - În Greenwich Village. Rhyme dădu din cap nostalgic: - Pe vremea când eram cu soția mea, majoritatea prietenilor noștri trăiau acolo. Și în SoHo și TriBeCa. - Nu prea știu aceste zone. Nu merg mai sus de Strada 23 aproape deloc. Rhyme râse cu poftă: - Pe vremea mea, pe Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu tine prin stație și ți-a pomenit numele. Apoi am desfășurat puțină muncă de cercetare pentru a da de tine. Ai apărut prin ziare, știi? Ești faimos. - Faimos? Un ciudat ca mine? - În aparență, da. Rhyme dădu din cap nostalgic și spuse încet. - Eu sunt de domeniul trecutului. Am fost făcut de comandă acum mult timp. Cuvântul „comandă” se propagă de pe buzele lui Rhyme prin microfonul atașat de scaunul său și fu recunoscut de programul special instalat pe computer. „Comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îi auzeam respirația liniștită, stabilă, în vreme ce se concentra la hârtiile din fața lui și m-am aplecat dincolo de marginea ușii deschise un minut, privindu-l. Era atât de concentrat încât m-am simțit exclusă și aveam dintr-odată o nevoie teribilă, nostalgică de vechiul Charlie, cel care mă iubise atât de mult și irecuperabil. Oare de ce îmi e atât de greu acum să-i spun câtă nevoie am de el? Dacă încerc, descopăr cum cuvintele mele se transformă în ceva ironic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru a sta cu mîinile În sîn În loc să-l ajute pe doctorul Ransome să curețe rezervoarele septice. Spre cinstea lor, după părerea lui Jim, nici americanii, nici olandezii și nici belgienii din lagăr nu-și pierdeau timpul cu aduceri aminte nostalgice. Anii petrecuți În lagărul de la Lunghua nu-l făcuseră să aibă o părere prea bună despre britanici Și, totuși, tăblițele cu străzile din Londra Îl fascinau, ca parte a numelor magice pe care le descoperise În lagăr. Ce puteau Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru Miep va fi și mai valoros. — Dar soțul? Domnul van Daan. — Vreți să spuneți, domnul van Pels. Un domn încântător. Se uită dincolo de mine, de parcă trecutul era imediat după umărul meu, și gura ei se curbă într-un zâmbet nostalgic. Deci știa că tata o plăcea. Ochii ei reveniră asupra mea. Nu am văzut niciodată un nas atât de inteligent. Și își lovi ușor nasul cu degetul arătător. — Nu era nici o mirodenie pe care nu o putea identifica. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu mare grijă, evitându-le pe cele care ar fi stârnit prea multe amintiri. Asta ne limita la Mad Max IV și Waterworld. Deși uitându-ne la ele, ne aminteam cât de proaste erau și asta ne făcea din nou nostalgici. Îmi țineam mâinile strânse ca nu cumva el să-mi atingă din greșeală degetul mic și să mă facă să mă răzgândesc. Am jucat chiar și Rummikub în timp ce mâncam ca să nu trebuiască să vorbim. Dar noaptea trecută, el nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un moment în care erați fericiți. Tally se juca absentă cu părul. —În facultate? —Și primii ani la Londra când erați doar voi doi, i-am reamintit eu. Erați așa de prinși unul de celălalt pe vremea aceea. Deveni puțin nostalgică. Nici nu-mi mai amintesc cu ce ne umpleam zilele pe vremea aceea. M-am simțit încurajată de această notă caldă din tonul ei. —Trebuie să vă întoarceți la acel moment, să vă dați seama când s-a stricat relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eroului eponim, care păreau a fi scrise În Închisoare, din motive nedivulgate imediat. Ca și creatorul său, Peter Ibbetson avea un tată francez și o mamă englezoaică, și crescuse undeva, la marginea Parisului; introducerea nu era, Într-adevăr, decât evocarea nostalgică și afectuoasă a copilăriei fericite petrecute de Du Maurier În Passy. În general, Henry nu era de acord cu pseudoautobiografia ca formă de ficțiune. Relatarea la persoana Întâi slujește foarte bine Într-o povestire sau o poveste, dar, În economia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fluierat și cântat, Încât nici nu ne mai trece prin cap să ne Întrebăm dacă este cumva și scris“. Căci, dacă Îți puneai Întrebarea, trebuia să Îți răspunzi că nu era scris prea bine. Dar fluxul de amintiri și anecdote nostalgice, pline de culoare locală, Îmbogățite cu fragmente de cântece, cu vresuri din poezii și replici din dialoguri În câteva registre diferite ale limbilor engleză și franceză - politicos, colocvial, dialectal, literar, parodic și „păsărește“ - era irezistibil pentru orice cititor căruia tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul afirma că atmosfera din primele capitole ale romanului lui Du Maurier ca și personajul principal Însuși Își aveau rădăcinile În experiențele trăite nu numai la Paris, ci și În Belgia, iar stilul copia lirismul nostalgic al lui Trilby, culoarea locală, poreclele deocheate și umorul decoltat. Moscheles afirma În prefață că Du Maurier „susținuse cordial“ proiectul și chiar insistase să facă el Însuși corecturile necesare, dar Henry se Întrebă dacă, În realitate, nu tocmai Încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei îi plăcea să mă vadă „stând cu nasul în cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul vieții, plimbîndu-se cu pași de-o nostalgică măsură din cameră-n cameră prin vila sa imensă de undeva din Brazilia refugiaților, cînta, cu o voce slabă de moșneag cumsecade, arii de operă, Verdi, mai ales, imprimîndu-se la magnetofon. L-am auzit Într-un film document. Întrebat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginație dezlănțuită, Hașa. CÎnd nu trage cu scobitori automate, colonelul Radu Theodoru cîntă femeia română răsculată. Care „a rezistat tuturor urgiilor, s-a băjenit la codru, a pus mîna pe arme”. Etc. Parcă simțim cum străbate printre cuvinte un fior nostalgic cînd se băjenește ea la codru, dar mai ales cînd se susține că a pus mîna pe armă, la timpul trecut definitiv. Însă, „Omul este reprezentat, În egală măsură, atît de bărbat cît și de femeie”. Colosal e puțin spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primind o denumire practică (dar pe atunci foarte romantică și revelatoare): „poiana“; „iazurile“; „cărarea periculoasă“. Dar eu aveam unul preferat pe care, deși îl folosisem probabil mai des decât toate celelalte, n-a încetat niciodată să exercite asupra mea o nostalgică fascinație (chiar și atunci). I se spunea, simplu, „ferma“. Dădeai de ea dintr-odată. Drumul te purta în jurul pădurii, de-a lungul unei poteci late și bine bătute, deși nu părea a fi folosită prea des: în orice caz, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nouă ani - și părinții m-au dus la Weston-super-Mare și după-amiaza a plouat, așa că ne-m dus la cinema. Această informație nu părea să-i spună mare lucru lui Findlay și pentru că amândoi riscam să nu cunfundăm într-o letargie nostalgică, am decis că se cerea o schimbare rapidă de ton. Bine, dar ce vreți să faceți cu această notă? O păstrați? Citi din nou mesajul, apoi mi-l întinse. — Nu, Michael. Nu mai am ce face cu el. Oricum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tip din Australia la sfîrșitul războiului, și a luat-o acasă cu el. O invidiez acum. Dacă ar Începe din nou, s-ar putea să mă angajez Într-unul din serviciile acela. Mi-ar plăcea să călătoresc, să plec. Părea nostalgică. Dar tu? o Întrebă ea pe Helen. Te-ai Întoarce la fosta ta slujbă? — Așa cred, deși m-am bucurat cînd am plecat de-acolo. Era o slujbă amuzantă - cam la fel ca asta, Într-un fel: oameni nefericiți, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aspirație nostalgică Casa mea e-n bătaia oceanului dar talazurile nu vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
simțit, spirit care nu se înmulțește și nici nu scade înlăuntrul său... Însă, vom ști că se află mai mult spirit într-o stâncă mare decât în pietricica umilă în talie. Se opri o secundă, pe urmă reluă cu glas nostalgic: Ție îți zic, Albert, neștiutul meu frate: strămoșii mei cei din stele, rătăciți fără de întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar niciodată să-mi citească asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu credeți: de la domnul Davidsohn din Ierusalim!, chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mîndru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și Îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea defilarea armatei, toată În ținută de gală. Era o frumusețe. Și ce rău era În asta? Spuneți-mi! rosti, nostalgic și convingător. Apoi, Regatul a dat strălucire istoriei, doamnelor! GÎndiți-vă că regatul e cel sub care am dobîndit independența și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei Încheieri se așeză o liniște neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
victoriei, așteptînd confirmarea de care nu se Îndoia. Eu mă gîndeam că tot ce spusese, deși era un adevăr cunoscut de toți, rostirea lui „În public” constituia „Infracțiune politică”, deoarece era considerată nu ca un adevăr de neînlăturat, o izbucnire nostalgică ci „propagandă Împotriva regimului”. Trecînd mai tîrziu cu domnul Pavel În camera alăturată, și spunîndu-i, zîmbind, acest al doilea adevăr - paralel, rîse cu puterea pe care i-o dădea acum vîrsta, siguranța biologică a indiferenței ce Începuse să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]