4,180 matches
-
are vocea ta decor îmbăiat în cerneală ascuns în spatele adevărurilor apocrife ca o pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont și al șaptelea cer nor dezorientat ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu surprizele din Kinder și cu piesele de Lego, în care îți julești degetele de la picioare când
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
lângă mine să-mi ridice capul pe pieptul lui, dar sudoarea din hainele de lucru ale părintelui provoacă efectul nedorit în mintea mea și iarăși mă scufund în noaptea grea a leșinului, stropi reci de apă și înțepătorul miros de oțet mă readuc la viață prin botezul de foc pe obrajii mei, preoteasa îl îndepărtează grijulie pe părinte de lângă mine și se-așază pe pat, lăsându-mi pe frunte batista mare, înmuiată în oțet, îmi ridică la pieptul ei capul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reci de apă și înțepătorul miros de oțet mă readuc la viață prin botezul de foc pe obrajii mei, preoteasa îl îndepărtează grijulie pe părinte de lângă mine și se-așază pe pat, lăsându-mi pe frunte batista mare, înmuiată în oțet, îmi ridică la pieptul ei capul și-mi vine să leșin a doua oară de-o bucurie fără margini ce mă învăluie cu degete de mătase, Diana ține farfuria de supă înaintea mea și preoteasa, rar, învârtind cu lingura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot ce trebuie să faci este să storci două lămâi peste păr și să stai la soare. Timp de aproximativ un an. Și cum se scoate sucul de mure de pe o canapea bej? Un amestec de suc de lămâie și oțet va rezolva problema. Numai că nu s-a întâmplat așa. Nu și cu canapeaua doamnei Anna O’Sullivan din Waterford. Totul a decurs cum nu se poate mai rău - sucul de mure a devenit și mai vizibil, astfel încât nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cum nu se poate mai rău - sucul de mure a devenit și mai vizibil, astfel încât nu a mai putut fi scos nici cu produse speciale. Și, în ciuda faptului că s-au folosit cantități industriale de Glade, întreaga cameră duhnea a oțet. Deoarece era o catolică ferventă, doamna O’Sullivan era o femeie care credea în răsplata păcatelor. Așadar a amenințat că dă revista în judecată. Când Sally Healy, editorul de la Woman’s Place, a început o investigație, Ashling a recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dimineață erau la capitolul dat iama în oale. Clodagh descoperise ulterior că Craig, care avea cinci ani, îi arăta lui Molly, surioara lui de doi ani și jumătate, cum se face omleta. Din făină, apă, ulei de măsline, ketchup, sos, oțet, cacao, lumânări pentru tort și, bineînțeles, ouă. Nouă la număr, cu tot cu coji. Clodagh știa din felul în care se propaga gălăgia că lucruri de neimaginat se întâmplă în camera de sub ea, dar era mult prea obosită sau mult prea sătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care i le făcuse Georgie. Făcea pe moarta și era toată mânjită cu vopsea roșie. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pară un idiot. Aruncă peste cartofi o sticlă de Shiraz, Înjurând când Își dădu seama că tocmai strivise jumătate din ei. Cu un aer nevinovat, se furișă Înapoi pe culoarul cu gustări și schimbă punga de firimituri cu sare și oțet cu una nouă. Își imagină cum trăia Darren Caldwell În casa aceea micuță, fără să aibă voie să-și vadă fiul, trebuind să meargă cu mașina prin Torry ca să-l zărească. Bietul de el. Logan nu avea copii. Fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnule. Logan Împinse la o parte lasagna pe jumătate mâncată. Spre imensa lui ușurare, inspectorul Insch abia mormăi un bună ziua și Începu să-și mănânce supa. Și când o termină, se aruncă asupra macaroanelor, Înmuind cartofii prăjiți În sare și oțet, amestecând pastele pline de brânză cu piper negru. Cleomf, cleomf, cleomf. Logan se simțea ca un tâmpit, stând acolo și uitându-se la inspector cum mănâncă. Așa că Își Împunse lasagna cu o furculiță. Zdrobi straturile Într-o masă omogenă. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar se pare că le lua de ceva vreme. Cei de la laborator zic că o țineau izolată. Docilă. Ultimele paste dispărură În gura lui Insch și un cartof prăjit fu folosit pentru a șterge urmele de sos de brânză și oțet. Mestecă până termină tot. — Interesant, zise el În cele din urmă. Altceva? — A avut TBC la un moment dat. — Asta e ceva. Insch Își puse farfuria goală peste castronul de supă și-și trase desertul la mijloc. Nu sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prăjiți râncezi, dar avea să țină frigul la distanță. Vrei să mă pupi, să-mi poarte noroc? o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu sare și oțet. Da, doamnă. Execută un salut șleampăt. Privi ușa de la intrare trântindu-se Înainte să revină În sufragerie ca să se așeze În fața vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-a-ntins brațele ei micuțe și le-a pus un pic în jurul meu și m-am simțit foarte bine când m-a strâns tare. Nuș’ ce m-aș face fără mama, chiar nu știu. O fac cu ou și cu oțet de față cu fetele, că așa zic ele despre mamele lor, da’ nu vorbesc serios. Ea-i singura care mă iubește. Asta-i problema. Se zice c-ai nevoie doar de iubire, și-i adevărat. Dacă n-ar fi mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o partidă grozavă de sex? — Da, Buddy. Mereu spui asta. Irene se aplecă În față peste centură și Îi bătu pe Sam și pe Ruby pe umăr: — Mereu spune asta. Vedeți, spuse Buddy, totul depinde de raportul dintre zahăr și oțet. Greșiți aici și ați bulit-o. Am văzut bărbați În toată firea, murători profesioniști cu vechime de cincizeci de ani În meserie, deprimându-se până la lacrimi când un butoi de murături dulci-acrișoare ieșea prost. Mereu le amintesc că nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În toată firea, murători profesioniști cu vechime de cincizeci de ani În meserie, deprimându-se până la lacrimi când un butoi de murături dulci-acrișoare ieșea prost. Mereu le amintesc că nu poți să ai destulă grijă cu raportul dintre zahăr și oțet. Nu spun eu asta mereu, Irene? Că nu poți să ai... — Și cu ce te ocupi tu, Ruby? Întrebă Irene curioasă. Ruby le explică. Se fac mulți bani din vânzarea de haine pentru bebeluși? Întrebă Buddy. —Mă descurc. —Cam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lirică de idei, dezordinea pindarică! Lumea e un caleidoscop. Logica e introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și apoi un automobil, și după-aceea niște țânci. „Imposibil! - își spuse din nou Augusto -. Se-ntoarce viața. Și odată cu ea, dragostea... Și ce-i dragostea? Nu-i oare distilarea tuturor acestora? Nu-i oare secreția plictisului? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
geam îi atrăgea atenția, dar țipetele unui copil nu. Am arătat spre fiul meu. Ea stătea și se uita la mine. Vă rog, am șoptit. Cum îi place socrului meu să spună, prinzi mai multe muște cu miere decât cu oțet. A clătinat dezaprobator din cap, dar a făcut câțiva pași către pătuț și l-a ridicat pe David. N-a avut nevoie decât de câteva minute de mângâiat și de alintat ca să tacă. Am mimat un mulțumesc și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare, că doar avem destul, nu-i așa.“ Pe durata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aș fi devenit mai credibil. Sau poate că eu nu am scris odată cu ceilalți, în timp ce maestrul îndeplinea ca pe o acțiune sacră fiertul la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți, să-mi fi fost prea prețioasă pentru notarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi s-a risipit euforia: nu scap de nici o culoare de indivizii ăștia atât de urâți, care se bagă ca mărarul În ciorbă. Vă Întreb cu cea mai mare loialitate: considerați că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol, Fang She mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a destupat vinurile dă Bourgogne și Beaujolais. Agapa s-a sfârșit cu cafea, Armagnac și trabuce. Chiar Gaston, care ie tare țanțoș, nu ș-a precupețit atențiile și, când baronu În personal mi-a dat cu mâna lui garafa cu oțet, de iera goală, io aș fi angajat fotografu, să dau instantaneu la cofetăria Molino. Îl și văz la vitrină. Pă Jacqueline am tentat-o cu râsu, că i-am zis bancu ăla cu călugărița și papagalu. Pă loc, cu lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pucioasă vor pluti!“. Urmează un soi de senzație pe care, matur fiind, n-o pot ghici decît ca moarte sau ca disperare. Tînărul simte greață. De tot. Chiar și de aer. Vomită. Dar găsește iute leacul miraculos: o gură de oțet ce, pînă la proxima experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi în jur. Maturul V. observ că nici măcar vîrsta nu m-a scăpat. Îmbătrînind ne visăm sfinți și ne sorbim încet, ca pe o poțiune amară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]