1,690 matches
-
culturi a elitelor născute, nu făcute, a unui tip fecund care poate refertiliza solul autohton. Istoria elitelor interbelice creștine reprezintă un moment decisiv în istoria reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
istoria umană și să destabilizeze opțiunile viitoare, să le pună sub semnul întrebării" (V.N.). Încît ne întrebăm, alături de profesorul de la catedra "William J. Byron. Distinguished Profesor of Literature", dacă această condiție postmodernă mai face încă parte din istoria culturală. O oază de continuitate pare a fi "postmodernismul" ca mișcare culturală. Viziunea lui Empedocles asupra universului îi pare lui Virgil Nemoianu aplicabilă actualului context; pentru filosof, universul e un haos turbulent provocat de dezbinatoarea Neikos în care se pot găsi insule de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
te poți întinde, fă-o. Vei descoperi că te poate ajuta foarte mult. Dacă ai nevoie de liniște, ia-ți cele câteva secunde de liniște care te fac să îți recapeți concentrarea. Deși uneori poate fi greu să găsești o oază de liniște, poți găsi câteva clipe chiar în mijlocul protestelor de stradă sau în interiorul unui stadion plin cu oameni dacă știi unde să le cauți. Intră în mașină și izolează-te fonic, atât cât se poate. Dacă te afli pe stadion
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
o dată materializat, creează contextul necesar pentru o inversiune surprinzătoare între telos-ul religios și cel capitalist, astfel că lumea "convertită deja" la materialismul capitalist găsește, în agresivitatea cumulată asupra acestui simbol universal al răului, calea de acces la "experiența religioasă" și oaza în care poate respira "neconstrânsă" de efectele extreme ale capitalismului. Astfel, răul universal materializat devine vizibil, dobândește trup și, mai ales, "sânge", ilustrând "idealul neopozitivist contemporan al înțelesului legat de o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
binecuvântată să o am. Paranteza - sau parantezele, nu-i așa, pentru că, mereu, este vorba de două: una "deschisă" și o alta, necesar corelată cu prima, inextricabil legată de prima, "închisă" - înseamnă atât libertate, cât și dominare. Paranteza sau parantezele reprezintă oaza în care ne spunem poveștile, în liniște, în repaosul îngăduit de spațiul lor privilegiat, imaginându-ne, precum Husserl, pe vremuri, că astfel ajungem în esența lucrului de înțeles, de cunoscut și de trăit. Paranteza înseamnă și locul privilegiat al dialogului
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
dintre Orient și Occident a fost tematizată de mulți gânditori și puțini au fost cei care au văzut această întâlnire ca o completare. Unii au descris-o în termeni de ciocnire a civilizațiilor. Orientul lui Pearl Buck, China, este o oază unde modernitatea, deși există, nu destituie sacralitatea. Locul lui Dumnezeu nu este umplut de alte dimensiuni lumești. Nici măcar revoluția bolșevică cu ateismul ei atoatedevastator nu distruge nevoia de împlinire a omului prin sacru. Andrew împreună cu familia lui și cu alți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este o mamă disperată care presimte că nuși va mai revedea niciodată fiica, unica ei fiică, singurul ei sprijin, unica ei iubire, mângâiere, speranță. Scrisorile devin declarații fierbinți de iubire. Peste tot găsești în lava fierbinte și sulfuroasă a disperării oaze de bineînmiresmată, clocotitoare și întremătoare iubire. O ființă care-și pierde fiica, o Persefonă cum singură se vede, mai poate supraviețui doar căutând-o. Câtă vreme fluxul iubirii mai poate circula prin scrisori, viața încă e posibilă pentru această mamă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Și apoi ceea ce lipsește acestor restauratori de duzină este tocmai o filozofie a istoriei. într-o lume tot mai inevitabil interdependentă, trebuie să fii un naiv sau un obtuz fanatic să mai crezi că se poate reorganiza în România o oază, o rezervație neocomunistă închisă ermetic, invulnerabilă și invincibilă. Inutil a continua. 2. Un rol profund negativ l-a jucat și lipsa unor mari exemple culturale, intelectuale, de rezistență sau măcar de independență spirituală fermă. Toată vechea generație intelectuală, după 1944
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
le suporți pe toate mai ușor"304. Din acest moment, modalizarea devine procedeul predominant: adverbe și verbe modale pun totul sub semnul ipoteticului: "casele...parcă ar fi fost părăsite", "parcă arșița își pierdea din văpaie", "în susul străzii era parcă o oază de umbră", "umbra i se păru mai puțin deasă"305, iar în bordei, cele două povești, cu planurile lor temporale se vor suprapune, tocmai datorită corespondenței semnelor: "Era tot așa, o zi caldă ca asta, o zi teribilă de vară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toate sunt bine cumpănite și rânduite, o singură adiere schimbată, o singură undă mai mult în apa lacului, sunt de ajuns (ca acum un singur iepure) spre a răsturna toată buna așezare"815, fie că prințul trăiește amnezic în "fieful oazei monadice și saturate de plictiseală", și de fapt, sintagma "vreme uitată" este o aglutinare a "dezideratului anunțat de titlu" cu "existența subiacentă a timpului uman" care își face loc în momentul uciderii iepurelui 816. În sprijinul demonstrației că ținutul în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
corturi și nu la hoteluri demontabile, care țin totuși de nobilul nostru meșteșug. Dacă stau să mă gândesc, nomazii își urmează cirezile răsfirându-se în căutarea pășunilor, pe câta vreme umanitatea dezrădăcinată tinde tocmai să se aglomereze în megalopolisuri devenite oaze de salarizare și eficiență locativă. Ne-am emancipat binișor de natura la care Mongolia modernă se întoarce. Agregarea galopantă e la ordinea zilei, așa că modelul de locuire ar fi mai mult roiul decât caravana. − Prea vag. Roiul de albine, de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să ofere spre evaluare producții Însăilate, ar fi discreditat pentru totdeauna. În Franța, specializările În domeniu sunt riguros delimitate și sunt identificate după numele laboratoarelor sau echipelor care s-au afirmat Într-un domeniu. O diplomă provenind dintr-o asemenea oază de producție științifică are greutate, cineva format În școala cutărui conducător științific nu se poate compara cu cel care se prezintă cu o hârtie dobândită oricum și oriunde. Nici nu cred că există așa ceva. În plus, o diplomă autentică oferă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și Încredere. Suspiciunea funcționa ca normă instituțională - Câmpeanu mărturisește că atmosfera aceasta Îl va contamina, ca pe toți ceilalți, fără a reuși să se vindece vreodată. Iată o propoziție cu valoare de diagnostic: „Comunitatea În care intram nu reprezenta o oază a democrației: la baza relațiilor dintre membrii ei nu stătea prezumția de nevinovăție, ci cea a vinovăției atât de lesne convertibilă În certitudine”. Practica anchetării nou-veniților: fiecare era repartizat pe lângă un om de Încredere (Câmpeanu i-a fost repartizat lui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
angajează din nou Într-o operă de construcție, de reunificare spirituală a tuturor românilor, mai ales a credincioșilor din diaspora divizată. Dar grupul de preoți de la biserica românească din strada Jean de Beauvais, care ar fi trebuit să reprezinte o oază de românitate și ortodoxism pentru toți exilații, era divizat. Visarion Puiu intră În conflict cu unii dintre ei și este nevoit să părăsească din nou un loc În care voia să Înfăptuiască o operă. Retras, fără resurse, Într-un sat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
reacționar, s-ar fi prăbușit de mult în mâlul istoriei. Îngrijorată de subțierea mălaiului financiar și posibila nuanțare a discuțiilor, haita încearcă să-și asigure reînnoirea sinecurilor în universități, think tank-uri, centre de taifas, case de editură, radiouri și alte oaze occidentale influente. Suficiența arogantă îl face pe dl Adrian Năstase ca, la moartea lui Eugen Ionescu, să declare că nu vede de ce România oficială ar trebui să exprime vreun gând de regret. Evident, toate regretele trebuie economisite pentru dispariția unor
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o salbă de case memoriale precum Bojdeuca lui Ion Creangă, Casa Sadoveanu, Vila Sonet,Casa Otilia Cazimir, Casa Topârceanu, Casa Kogălniceanu și nu în ultimul rând Biblioteca Universității „M.Eminescu”. Bijuteriile Orașului au fost și au rămas bisericile și mânăstirile, oază de spiritualitate creștină, unel e, precum Sf. Neculai Domnesc, cu o vechime de peste 500 de ani, dar și cunoscutele mânăstiri de la Golia, Frumoasa , Galata, Cetățuia, Bârnova, Hlincea, bisericile - începând cu Catedrala mitropolitană și continuând cu cele 46 l a număr
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aparatele noastre fotografice cu care pîngărisem ceremonia. Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul din centrul orașului oază de verdeață, de dimensiuni considerabile este năpădit de flori. Predomină în acest anotimp iasomia, cu parfumul ei virginal, odihnitor... Ar fi o nebunie să ne culcăm. Este ultima noastră seară în Orașul Albastru. Ne urcăm pe terasa de la etajul XI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
săgeți ale soarelui străpunseră perdeaua albastrului infinit. Timpul suspendat până în acel moment își relua cursul contra cronometru. Urma să nască peste exact cinci luni și jumătate deci... SFÂRȘITUL Afară se vedeau în depărtare pădurile de cedri seculari, orașul părea o oază modernă, plină de viață. Nu aveai cum să nu-ți placă. Au traversat întregul centru al orașului, privindu-se conștienți că trebuie să se despartă iarăși. Călătoreau parcă într-o zi nefasta și toate speranțele lor se prefăcuseră în pulbere
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
grecii nu privesc cu mare dragoste spre albanezi, din motive care țin atât de prezent, cât și de trecut. Una peste alta, așa cum s-a văzut în ultimii 10-15 ani, Albania nu prea a contribuit la transformarea Balcanilor într-o oază de liniște și pace. Și totuși, este posibil să primească invitația, după raționamentul că o Albanie în interiorul NATO este mai bună decât una în afară; în plus, ea n-ar avea, la urma urmei, conflicte manifeste cu vecinii. Raționamentul este
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ea își organizează rezistența. De parcă un far i-ar mătura, la intervale mai mult sau mai puțin lungi, memoria ca s-o conducă până la punctul extrem al conștiinței. În cele din urmă, reuși să-l transforme pe primul: Era o oază de liniște și salcâmi. Când înfloreau, briza marină împrăștia o mireasmă dulceagă, din care rămânea doar o părere, instilând fermecător aerul. Noutățile le aducea trenul, la viteza medie a epocii, cincizeci sau șaizeci pe oră, și numai când era vreme
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mass-media, biserica, sindicatele involuntar au devenit mijloace de dominare și manipulare în masă. Cultul personalități lui Voronin a permis înspăimântarea oamenilor, populația se temea să-și revendice drepturile la studii, cuvânt, independență, proprietate etc. Republica Moldova, treptat, se transformă într-o oază izolată de toată lumea. Să sperăm că școala dramatică a opt ani de dictatură comunistă, deghizată în una democrată, jertfele de vieții omenești de la 7 aprilie, va prilejui tuturor locuitorilor de pe această palmă de pământ o maturizare efectivă în definirea opțiunilor
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
spunea înțeleptul, și-ar pierde înțelesul și puterea, întrucât ea se găsește înscrisă cu literă de taină în marea Carte a Naturii. Oamenii ar renunța să mai descifreze alfabetul lumii, neguțătorii ar purta manuscrisele cu caravanele lor prin deșerturi și oaze, le-ar vinde prin bazaruri pentru galbeni sunători sau nestemate, iar soarta învățăturii ar fi să zacă în biblioteci". Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă aceste vechi mărturii critice asupra scrisului ar fi fost luate în seamă? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de lumină; S-a semnat armistițiul! Acum aveam voie să părăsim localitatea de refugiu. Întoarcerea la casa bunicilor din Suceava a fost grea și istovitoare. Cu mari eforturi s-au adunat banii pentru închirierea unui vagon. Ne îndreptam spre singura oază de căldură și lumină, casa bunicilor mei. Revederea a fost emoționantă. Pentru părinți, însă, povara gândurilor și a grijilor nu a încetat niciodată. Am părăsit curând acest cuibușor plăcut. Părinții și-au reluat activitatea, noi copiii, școala. Familia noastră nu
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
le ești cunoscut. Tokyo este capitala statului și sediul Palatului Imperial de mai bine de 400 de ani, preluând acest rol de la Kyoto. În trecut, numele său era „Edo”, ceea ce înseamna „Capitala din Est”. Palatul Imperial este așezat într-o oază de liniște și frumusețe sublimă, grădinile ce-l înconjoară fiind declarate monumente ale naturii. Nu departe de palat se află templul Meiji-Jingu, renumit prin pitoresc, așezat într-un loc sacru ce este înconjurat de zeci de hectare de copaci și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a o vizita zilnic, ziua și noaptea. Ziua, zona este foarte aglomerată, chiar și atunci când plouă; bazarul este plin de turiști, pentru că este acoperit. Noaptea însă, capătă un farmec aparte. Pe seară se închid magazinele și zona devine o adevărată oază de liniște. În noapte sclipesc sute de beculețe în toate culorile, cele de la reclame oferind un aspect ireal tablourilor pictate cu teme diverse, existente pe obloanele trase la închiderea magazinelor... „Nakamise” este străbătută, zilnic, nu numai de sute de turiști
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]