4,294 matches
-
se restituie terenurile rășluite, să li se sporească lefurile și să aibă reprezentanți în conducerea administrativă a Tg. Ocna: „să avem și noi rufetașii - cer jăluitorii - drepturi la eforie și deși suntem noi mai mulți, ne mulțumim a fi privită obștea noastră deopotrivă cu a orășenilor”. Această din urmă cerere este semnificativă, ea vădind conștiința intuitivă a locului pe care-1 ocupau și a rolului pe care-1 jucau rufetașii în viața economică și socială a târgului, a limitelor pe care nu le
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un capital negustoresc de 25.000 lei, o casă și erau pământeni. O dată ajunși în fruntea eforiilor, ei se foloseau de poziția lor pentru a-și spori veniturile prin indiferent ce mijloace și nu arareori deveneau aliați ai regimului împotriva „obștei” care i-a ales. „A cere dreptate - se plângeau 40 de locuitori ai orașului Focșani împotriva eforilor în 1849 - era a o pierde și a fi izgonit de tulburător de liniște publică”. Dacă orășenii îndrăzneau să se plângă de conduita
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv vel spătar). Actul cu revendicările „de obște” ale Moldovei, dus la Petersburg, a fost iscălit de mitropolit, și doar de nouă clerici și 25 de boieri. Memoriile, cererile scrise și orale ale celor două deputății sunt neclare pentru cel ce-și propune o definire juridică precisă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
proclamația invită pe „locuitori” „a ajutora mișcările armiei și a o îndestula pre ea la cele neapărate trebuințe”, precizând că „supunerea stăpânilor, uitarea împărecherilor celor pierzătoare, care s-au născut din anarhie, jertfirea cu toate interesurile sale binelui celui de obște, acestea sunt îndatoririle care se pun asupra voastră”. Istoricul bulgar Hristo Hristov susține că, în timpul războiului din 1828-1829, emigrații bulgari din București au depus o foarte vie activitate. Ei ar fi adresat înaltului comandament rus și țarului memorii, prin care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ele nu-s cele mai mici fapturi/ Ale Naturii; [...]/ Era întîi furnică strîngătoare,/ Prevăzătoare intru viitoru-i,/ Cu mare inima în trup mărunt,/ Ea pildă, poate, a egalității/ Și-a dreptății-n vremea ce-o să vină,/ Unindu-și triburile populare/ În obști; [...]." 337 (IX, 792) Mai exact "soiuri de lemn alese". 338 (IX, 824) Și-apoi se odihni în Iarna, în noaptea Timpului: Blake pare să vorbească aici de o glaciațiune. Avînd în vedere că în Vala (VIII, 591) Blake identifica anii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Glup (cunoscut și drept Mogâldeața). Cazul acesta este pilduitor în privința geniului maestrului Ludovic L. în a face fericită toată lumea: atât pe adversarii mandanților săi, întrucât le servește câștigul pe tavă, cât și pe cei în numele cărora pledează. 5. Urmări: 1. obștea putea fi liniștită că a scăpat de pericolul mereu potențial al unui maniac; 2. comisarul de poliție Abraham Puiu Snupf fiindcă a putut aduce cu succes în fața justiției încă un mârșav criminal; 3. eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl pentru încă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
roșu, albastru sau de ce culoare vreți), pe jumătate Îmbrăcat ca orice bărbat, pe jumătate În straie preoțești, Încă buimac, dar și treaz, obosit, dar și odihnit, În tranzit de la starea oricărui muritor la statutul de preot, sacerdot, conducător al unei obști preoțești mai mari sau mai mici, pe cale de a „Îmbrăca” un statut, poate chiar o mască. Suspendat, să zicem, Între cer și pământ, cu un ochi la lume și cu celălalt la bunul Dumnezeu, hotărât, dar și Îndurător la cele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inspira Samuil Micu în Istoria și lucrurile și întâmplările românilor pre scurt) sau cu extrase dintr-un mai obscur tratat, scris, la 1704, de Fr. Schmideg etc. O calitate a discursului lui A.H. rămâne expresivitatea limbii, îndeosebi în De obște gheografie; expunerea se colorează pe alocuri afectiv, împrumutând aspectul unor note de călătorie (ca în secvențele ce se referă la Italia, de pildă). În fine, cucerit de valoarea didactică a cărții, A.H. „tâlcuiește” Aritmetica lui Alessandro Conti (din 1730
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
a difuzat, la vreme, doar în manuscris). O mențiune merită prefața ce aborda, în spirit luminist, aspecte privitoare la constituirea limbajului științific. Traduceri: Platon Levșin, Gramatica teologhicească, Iași, 1795; Alessandro Conti, Elementi aritmetice arătate firești, Iași, 1795; Claude Buffier, De obște gheografie, Iași, 1795; [Autor neidentificat], Gramatica de la învățătura fizicii, îngr. și introd. A. I. Babii, Șt. Lupan, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: P. V. Haneș, Scriitorii basarabeni, București, 1920, 58-93; Iustin Șt. Frățiman, Studiu contributiv la istoricul mitropoliei Proilavia (Brăila), Chișinău, 1923
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
Rebreanu și G. Călinescu. Cartea despre publicațiile celui dintâi, apărută în 1985, întregește imaginea scriitorului, directorul de reviste („Mișcarea literară”, „Gazeta literară” și „România literară”) apărând istoricului literar drept un „militant însuflețit de idei mărețe și sentimente elevate, în slujba obștei scriitorilor și a progresului artistic al literaturii române”. Cele trei studii monografice sunt urmate de bibliografia analitică a publicațiilor. Apărută în 1999, cartea despre revista lui G. Călinescu „Jurnalul literar” reunește, pe lângă studiul propriu-zis și bibliografia exhaustivă a periodicului, o
ANTONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Baudelaire ș...ț dandy-ul e foarte aproape de poet și chiar de creștin, de un creștin puritan - un sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vocabularul îmbelșugat, cât spre întrebuințarea nuanțata, neobișnuită uneori, a unui vocabular de circulație generală printre români. Ceea ce urmăream nu era cuvântul pitoresc, rar, a cărui semnificație trebuie căutată în Dicționarul limbii, ci îmbinarea nouă de cuvinte, câri umblă în toată obștea românească. Foarte rar m-am abătut de la acest criteriu în traducerea lui Faust. Nous savons que leș écrivains nourrissent en général, aujourd'hui même, l'ambition d'enrichir la langue littéraire avec des termes locaux, régionaux. J'ai considéré qu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ale autohtonilor. În mediul rural, daco-romanii (romanicii) evoluau spre românitate, ei au perpetuat hidronime ale râurilor mari (Maris, Samus, Alutus, Tibiscus) și au constituit, în secolele următoare, o permanență demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o permanență demografică, social-economică și cultural-religioasă. Populația autohtonă era organizată și trăia în obști sătești (vicinale), în care casa, bunurile și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și animalele formau proprietatea privată, iar terenurile agricole (arabile), pășunile, pădurile și apele erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În această perioadă, secolele IV-VI, nu avem indicii despre existența unei stratificări în sânul obștei, aceasta se va
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În această perioadă, secolele IV-VI, nu avem indicii despre existența unei stratificări în sânul obștei, aceasta se va produce mai târziu, o dată cu apariția feudalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În această perioadă, secolele IV-VI, nu avem indicii despre existența unei stratificări în sânul obștei, aceasta se va produce mai târziu, o dată cu apariția feudalismului.16 După secolul al VI-lea, cu excepția orașelor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În această perioadă, secolele IV-VI, nu avem indicii despre existența unei stratificări în sânul obștei, aceasta se va produce mai târziu, o dată cu apariția feudalismului.16 După secolul al VI-lea, cu excepția orașelor din sud, nu mai avem dovezi despre existența unor comunități umane în incinta fostelor (vechilor) orașe romane. În secolul al VII-lea (după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noi. Acestea au generat transformări importante în toate domeniile, ce prefigurau elemente specifice evului mediu. Cercetările efectuate în așezările și necropolele din teritoriile extra-carpatice, datate între mijlocul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, au evidențiat că obștea sătească romanică era o comunitate țărănească, alcătuită dintr-un număr de 20-40 de gospodării, care varia ca întindere și populație de la o zonă geografică la alta. Fiecare comunitate avea un teritoriu bine delimitat care alcătuia vatra propriu-zisă a satului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupat pe criteriul "cetelor de neam", cuprindea ateliere meșteșugărești și cimitirul comunal. Toate acestea vădesc o organizare temeinică, după cutume străvechi, ca și adaptarea autohtonilor la condițiile politice noi ale declanșării migrațiilor de populații dinspre răsăritul Europei. Fiecare membru al obștii era un om liber, care poseda o proprietate ereditară, pământul nu se împărțea periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtonilor la condițiile politice noi ale declanșării migrațiilor de populații dinspre răsăritul Europei. Fiecare membru al obștii era un om liber, care poseda o proprietate ereditară, pământul nu se împărțea periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele colectivității pentru anii cu recolte slabe și alte nevoi ale obștii, de pildă, tributul ce trebuia plătit grupurilor de migratori dominatori, temporari și teritoriali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se împărțea periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele colectivității pentru anii cu recolte slabe și alte nevoi ale obștii, de pildă, tributul ce trebuia plătit grupurilor de migratori dominatori, temporari și teritoriali. Satele autohtone erau bine organizate teritorial, în fruntea lor exista un sfat al conducătorilor aleși dintre "oamenii buni și bătrâni", meșteșugurile erau separate în cadrul obștii, exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nevoi ale obștii, de pildă, tributul ce trebuia plătit grupurilor de migratori dominatori, temporari și teritoriali. Satele autohtone erau bine organizate teritorial, în fruntea lor exista un sfat al conducătorilor aleși dintre "oamenii buni și bătrâni", meșteșugurile erau separate în cadrul obștii, exista o proprietate de pământ familială, în paralel cu cea colectivă. Toate acestea confereau așezărilor romanice din nordul Dunării trăsături proprii, originale, care le deosebeau de comunitățile alogene, aflate încă în faza gentilică. Asocierea unui număr mai mare de obști
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]