1,827 matches
-
Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de conferință. După amiază mă voi întâlni cu Scott care are zborul de plecare la ora patru după amiază. Grazyna și Uros mai rămân două zile în Iquitos iar eu nu am un plan bine definit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
asta deși nu avea nicio vină. Comandanți care și-au depășit atribuțiile. În dispozitivul pe care l-am avut în Piața Palatului, eu nici Gărzi patriotice nu am primit. Le-am spus oamenilor mei: "Stați grupați, protejați-vă, închideți-vă obloanele la tancuri, nu ieșiți, nu trageți în populație". Dar, sigur că în vânzoleala aia nu știi ce e. Ne anunțau, strigau și prin megafoane: "Vine o mașină cu numerele cutare, este plină de teroriși, împușcați-i!" Stai un pic, dar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în special prin demersurile lui Nicolae Iorga, au luat ființă Academia Română de la Roma și Institutul de la Veneția. Dacă Academia de la Roma a mai cunoscut o activitate salutară în perioada directoratului academicianului Alexandru Balaci, la Veneția, până în 1990, au fost "trase obloanele" la propriu și la figurat. În noile condiții create, se impunea ca și România să-și revizuiască strategia prezențelor ei culturale în exterior, făcând să apară sau să reapară centre culturale în capitale de interes. Așa au demarat demersurile MAE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușa. Maria a rămas încremenită în mijlocul încăperii, cu ochii pironiți în gol, arși de pleoapele uscate ce nici lacrimi n-au. Genunchii i se moaie, îngenunchează la icoană. Ce să fac? șoptește ea cutremurată. Sfântă Fecioară, ajută-mă!! hohotește ea. Obloanele zgâlțâite de vânt gem din balamale, se izbesc bezmetic de perete. 4 "Atletul lui Hristos" Domniță Voichiță! Aceasta trebuiește să-ți fie calea, presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru, sprijinit de fântâna din mijlocul curții, jucându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mercenarii cu simbrie, se vindeau celui care plătea mai mult. Împărțiți în tabere, scoteau săbiile, se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rețin acest amănunt - de Magdalena Popescu (Bedrosian), proaspăta achiziție a revistei, angajată de Geo Dumitrescu cu numai o lună înainte. Secția de critică, aflându-se pe atunci într-o cameră spațioasă, cu o singură fereastră, spre curte și prevăzută cu obloane metalice, răcoroasă, deosebit de plăcută vara (prima încăpere pe dreapta, la etajul întâi al clădirii de pe Ana Ipătescu, pentru cine a cunoscut sediul Gazetei literare - și cine dintre scriitorii timpului nu l-a cunoscut?) era, seară de seară (programul redacțional fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Reginei Maria stă Închisa din 1947 și ghidul ne informează că palatul din apropiere a aparținut unei „boieroaice”. De ce neam era „boieroaica” nu ni se spune. Placa de pe zidul bisericii este data la recondiționat și locul este acoperit cu un oblon de scânduri. Pe scări la bibliotecă cresc ierburi . Este Închisa din 1952 tot pentru reparații. Visul românilor de a avea și ei un loc sub soare s-a spulberat . Dacă se Împlinea În felul cum se proiectase În 1913 era
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
casă, era un monument masiv, care mă înfricoșa când mă ducea Mama să-l vedem pe Părintele Vania. Credeam că acolo sunt stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o iconiță afumată, murdară, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și de acolo m-am eliberat. Mă scoteau Înainte de a pleca, de data eliberării, În curte, ca să mă obișnuiesc cu lumina și cu soarele, pentru că era drumul lung până la Arad și se gândeau că, după atâția ani În celule cu obloane, ochii, sigur, slăbesc, mai ales În lumina de septembrie, care-i ca vara... Cum era regimul de detenție la Miercurea Ciuc? Regimul era foarte dur. Erau gardience unguroaice și se purtau altfel de la celulă la celulă. De exemplu, după ce ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
devansată puțin de una dintre camere. Încă din aprilie a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest - am strigat de la ferestre tare: „Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară!”. Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, În oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva Înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a avut loc prima manifestare, pe partea noastră de celule, că organizasem un protest - am strigat de la ferestre tare: „Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară!”. Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, În oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva Înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu, peste zidul Închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla și vizavi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla și vizavi, peste zidul Închisorii, era cimitirul catolic, după aceea era șoseaua și orașul. Și dacă cineva s-ar fi uitat printre gratii, ar fi putut să vadă afară, dar așa, cu obloane, n-ar mai fi putut să vadă... Dar să vă spun de ce a avut loc revolta... Deja discutam cum să organizăm o altă grevă și să găsim forme de protest, pentru că situația devenea din ce În ce mai insuportabilă În Gherla. Agresivitatea era dusă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și dura atât. De aceea au și aflat, și eu sunt sigur că revolta În camera frontieriștilor a fost provocată ca să o controleze. Și cei de acolo, Într-adevăr, s-au baricadat cu paturi, au strigat la ferestre, au dat obloanele jos. Când au venit, le-au cerut să desfacă paturile, să le dea la o parte și, bineînțeles, s-a dat alarma. În scurt timp, Închisoarea a fost Înconjurată cu tancuri, pe zidurile Închisorii, unde erau gheretele de pază, au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-vă că totul se-ntâmpla În partea dinspre interior a „U”-ului, că știți că Gherla e În formă de „U”... Eu eram În partea dinspre cimitir, la parter, și asta era dincolo, dar totuși se-auzeau zgomote, că erau obloanele aruncate de deținuții de la etaj. Și era un exhaustor de metal, care mergea de la parter până sus deasupra, cu diametru de vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu’ acela și o Început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi și, de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit cu scara de pompieri și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]