KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

câteva umerașe la o parte și am intrat. Ca să fiu sigur, am verificat dacă ușa se poate deschide dinăuntru. Dar soneria de la ușă suna atât de insistent, Încât Dora, care considera că explicațiile sunt de prisos, m-a bătut pe obraz și mi-a spus cu privirea În pământ și pe un ton echivoc: Fii fată cuminte și nu ieși până nu te chem. Am dat din cap, am Înghițit În sec și zăvorul s-a Închis cu un clic docil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai revigorant. Poate că avea legătură cu absența mea, poate era din cauza tunsorii mele noi. Dar era prima dată când vedeam clar și ceea ce vedeam mă făcea să vreau mai mult. Din momentul În care Dora m-a sărutat pe obraz, am Încetat să fiu un simplu organ sexual. Brusc am Început să percep detalii... „autentice“, cred că acesta este cuvântul potrivit. Nu sunt un domn cu experiență, ca Anton, așa că ar trebui, poate, să fiu mai prudent. Dar de cum ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
seama mai bine cât de dificil e pentru un bărbat să se elibereze de acest accesoriu al său. Dar aruncând o privire fetei din oglindă, am Înțeles că poate Dora avea dreptate. După ce am admirat-o amândoi câteva minute - cu obrajii Îmbujorați și cu funda aceea șic chiar că arăta ca o operă de artă - Dora m-a rugat să execut câteva activități. — Și acum e rândul meu, adăugă un pic mai târziu, la puțin timp după ce mă Îndemnase să iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dar fără succes. Mă durea, atâta tot, așa că, după o vreme, m-am oprit. Ceva nu era În regulă. Dar ce? Anton mi s-a părut atât de sigur pe el. Dacă le gâdilai Între picioare, fetele se Înroșeau În obraji și se umezeau Între degetele tale. Acesta era indiciul că ai reușit și că, dacă erai norocos, puteai să vâri Înăuntru și degetul. Dar multe fete nu te lăsau să faci asta, doar cele mai mari. „Îmi pare rău, băiete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mine, Învârtind perfect roțile bicicletei. Curentul Îi umflase bluza Înflorată, transformând-o Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa i se netezise. — Și acum? Răspunsul sosi din spate: — La dreapta. Imediat un băiat trecu val-vârtej. Era de vârsta fetei și avea un Torpedo la fel ca al meu, doar că al lui era roșu și cu câteva numere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Surprinzător de aspru, c-o urmă de precizie militară, trase lama În jos fix de trei ori. Apoi, pentru un finiș ireproșabil, Îndepărtă spuma rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune de ras și mă plezni peste obraji cu o afecțiune bine dozată. — Asta rezolvă problema? Bărbierul Îmi aruncă priviri pe furiș. Se Întinse din nou după foarfecele sale grotești și, despicând aerul, se Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să-i mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
despicând aerul, se Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să-i mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii care mă usturau - căliți parcă de-un vânt de iarnă. Orologiul montat pe fațada gării indica unsprezece și douăzeci de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și m-am prefăcut că-mi pierd conștiința. Dar, fie persoana care moșmondea lângă mine În Întuneric apelase la un radioscop, fie camera nu era atât de Întunecată, cum am crezut. Eforturile mele au fost răsplătite printr-o palmă peste obraz. Am deschis ochii și am mai Încasat una. Și-acum fii atent la mine, perversule. Putem să-ți facem viața destul de neplăcută. N-are rost să avem milă pentru un decăzut ca tine. Afirmația mi se păru revoltătoare și respingătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o familie care nu se împacă ușor cu trecerea unuia de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
își dau sufletul fără să fi ajuns la sfârșit? Ia zi, măi, acum că, evreu fiind, le-ai rezolvat pe toate la paișpe ani, știi măcar un singur lucru din minunata istorie și moștenire consemnate în epopeea poporului tău? Pe obraji, însă, lacrimile îi curg deja șiroaie și noi și noi lacrimi stau să i se rostogolească din ochi. — Are numai zece la școală, zice el, dar în problemele de viață a rămas la fel de ignorant ca în ziua în care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mine un comunist la paișpe ani, apăi, asta înseamnă că și sunt, și sunt mândru de asta! Mai bine comunist în Rusia decât evreu la sinagogă, la orice oră din zi - îi spun și lui taică-meu, și încă de la obraz. Se dovedește a fi și asta o grenadă explodată în stomacul lui (de fapt, mă și așteptam să fie), dar n-am ce-i face, întâmplător cred în drepturile omului, drepturi de care în Uniunea Sovietică se bucură toți oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lui nici nu i-a făcut plăcere. Cum adică n-ai vrut s-o faci, tăntălăule - din moment ce i-ai înfipt-o, nu? Mai bine te-ai apăra cum se cuvine, ca un bărbat adevărat! Spune-i, dar spune-i de la obraz: „Da, Sophie, i-am tras-o sub coadă acestei șikse și mă doare-n cur de ce crezi tu sau nu. Fiindcă, în caz că până acum nu ți-a fost clară treaba, în casa asta eu sunt bărbatul și sunt cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Macabrul e foarte amuzant pe scenă, dar nu și în viața de toate zilele, a, nu, mersi! Spune-mi, doar, ce am de făcut, și-am să fac! Spune-mi ce să zic, și-am să le-o trântesc de la obraz! Roiu’, Sophie! Caramba, Jack! Tăiați-o de-aici, da’ repede! Hai să zicem, de pildă, că ăsta-i un banc pentru tine. Trei evrei se plimbă pe stradă, maică-mea, taică-meu și cu mine. Acțiunea se petrece astă-vară, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai merge, mi-a răspuns ea. Un taxi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eu de parcă aș fi fost beat, de parcă m-aș fi crezut cel mai tare din parcare, și am de gând să ți-o recit. Ea era cuibărită în poala mea, cu ochii încă închiși, cu mădularul meu înmuiat lipit de obraz, ca un puișor ieșit din găoace. — Ei, hai, a mormăit ea, nu acum, știi că nu le am pe-astea cu poeziile. — Pe-asta ai s-o înțelegi. E despre cordeală. Despre o lebădă care fute o fată frumoasă. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi aflat pe coridor. Îi atrag atenția asupra acestui lucru prin perdeaua de la duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]