2,880 matches
-
pe trotuar și mi-am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă o labă grozavă în cinstea mea. Am pornit pe scurtul drum către casă simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vieți aproape le-ai distrus“. — Ca Luke, am spus eu șocată de cât de incitată eram de ideea de a-l vedea. —Mai ales Luke, a zâmbit Nola. Băiatul de zahăr! Nu-mi puteam scoate New York-ul din minte. Eram obsedată de locul ăla. Așa că, se părea că nu aveam de ales: trebuia să mă duc. Și odată ce-am înțeles că drumul acolo se putea transforma într-o realitate, porțile barajului numit Luke s-au deschis. Spre groaza mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ziua lui. Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu o diafragmă. — Aia e marca domnului Sedgwick, spuse unul dintre măcelari. El turuie tot timpul despre mijloace anticoncepționale și chestii din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu o diafragmă. — Aia e marca domnului Sedgwick, spuse unul dintre măcelari. El turuie tot timpul despre mijloace anticoncepționale și chestii din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
duse acasă cu mașina. — Tu și cu Henry trebuie să veniți joi seara la noi. Facem un grătar în aer liber, îi spuse ea. Știu că dragul de Ge o să vrea să vă cunoască. O să-ți placă de el. E obsedat de sâni. O să fie înnebunit după tine. — Pe cuvântul meu că era beată rangă, spuse Wilt, așezat pe un scaun în bucătăria familiei Braintree, în timp ce Peter Braintree îi desfăcea o sticlă de bere. Era beată și îmbrăcată într-o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
animal domesticit, înzestrat cu niște elemente ce țin de sălbăticie... — Și ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum spunea javra aia de Sally Pringsheim. Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe nevastă-mea. O să-și exprime opinia despre acest subiect. — în ce sens spuneți că sunteți nedomesticit? — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și buruienile care i se lipiseră de piele când se dăduse jos. în timpul procedurilor își pierduse partea de jos și își sfâșiase partea de sus a pijamalelor ei limonii, așa că în zorii zilei nu mai semăna aproape deloc cu gospodina obsedată de pe Parkview Avenue, nr. 34, ci mai degrabă cu o finalistă la categoria grea a campionatului feminin de lupte în noroi. Pe lângă asta, mai îi era și teribil de frig și se bucură când soarele se ridică pe cer, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întreba nimic despre studiul în curs de elaborare, știa că l-ar enerva înainte de a pleca la bibliotecă. Oricum, seara el relua, negreșit, subiectul... Dimineața Veturia găsea însă astfel de formule codificate, care să-i semnaleze că lucrarea lui o obsedează și pe ea. Mă gândeam, de fapt... Cezar, Nero, ăștia când? Vreau să spun, când au... Dar Franco, dar Salazar? Mussolini, știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de ea atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se calmeze și, continuând să vorbesc, am îndepărtat-o încet de la subiectul în discuție, știind că cel mai bun medicament era să o fac să uite de Terrence o vreme, să o împiedic să mai rumege aceeași problemă care o obseda de atâtea săptămâni. Capitol cu capitol, am pus-o la curent cu toate întâmplările prin care trecusem de când ne văzuserăm ultima dată. În esență, era versiunea prescurtată a tot ce am așternut până acum în această carte. Nu, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tocmai încercam să scap, lui i se pare super, după ce i-am spus în silă unde lucrez - puteam foarte bine să-i spun că nu lucrez, de fapt asta și fac în Vamă. Îmi tot spune să nu mă las obsedat de „problema banilor“, fără să bănuie că altceva nu mă lăsa pe mine să dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care nu mai insistam, ca în copilărie, pe trăsăturile feței, ci, de exemplu, pe unghiul mare dintre bărbie și gât, anunțând gușa, sau pe gurguiul sânului stâng - fiindcă silueta trebuia totdeauna orientată spre stânga, de unde venea scrisul meu. Tu ești obsedat, râde încet Zina, n-ai putea să rămâi la scris? Mâine mă trezesc că o să începi să scrii pe portativ cu cheia în cap. Asta nu, sunt total afon, zâmbesc sinistru. Cel mai greu e să mă descopăr fără ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pragul orei douășpe noaptea, lăsasem în urmă ziua rea. Pe patul din camera de lucru, perna-pui, desfățată parcă, rămâne cu o adâncitură și când nu stă acolo capul Zinei, cu ochii micșorați de efortul de a citi în contra-lumină. Recitesc obsedat de estetism (semn inconfundabil de îmbătrânire) a cinsprezecea-șaisprezecea oară pasaje din jurnalul de acum zece ani, despre o florăreasă superbă la kilometrul zero, neagră și creață ca o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta n-ați băut nici o bere, de unde vreți s-aveți inspirație? (Lasă, bă, inspirația, tu acuma scrii la ziar, sărea la birou nea Vlad, deodată interesat de ce „trebuie“ să facem. Chiar are dreptate bătrânul meu: la serviciu ajunsese să mă obsedeze Portia, cu țâțele ei care cresc fără să inspire, la urma urmei o nefericită, și mă mai iau și eu de ea. Credeam că am scăpat de asta după reîntâlnirea cu Zina, dar bineînțeles că plecarea ei, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ăsta al tău e foarte pornit. Foarte pornit să aibă succes aici. — Știu, zic, dându‑mi ochii peste cap. Nu știe altceva decât muncă, muncă, muncă. — Munca e bună, zice Michael, încruntându‑se deasupra cafelei. Dar să fii chiar așa obsedat de ea... nu e prea bine. Tace un moment, apoi se uită la mine zâmbind. Dar înțeleg că ție‑ți merge foarte bine, nu? Destul de bine, zic, incapabilă să‑mi păstrez calmul. De fapt, îmi merge de milioane! Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
furios. Fiindcă, în ceea ce mă privește... Clatină din cap. Isuse, Becky! Amândoi aveam totul. Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul lucru la care te‑ai gândit când ai văzut articolul ăla n‑am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul lucru la care te‑ai gândit când ai văzut articolul ăla n‑am fost eu... sau cum mă simt eu, așa‑i? A fost cum te va afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el neliniștită. Ai avut dreptate, zice brusc. Am fost obsedat de ideea de a reuși la New York. A fost un fel de... nebunie. Isuse, am făcut numai rău în jur, nu? Ție... nouă... afacerii... — Haide, Luke, zic stângace. Nu e cazul să‑ți asumi chiar tot. Și eu ți‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o scară mai mică? mă uit la el. Și nu i‑a deranjat? — Poate, zice Luke după o pauză, că și‑au dat seama că au fost mult prea ambițioși prima dată. Poate și‑au dat seama că au devenit obsedați până în punctul în care au lăsat ca alte lucruri să sufere. Poate și‑au dat seama că trebuie să‑și mai tempereze orgoliul și să renunțe deocamdată la planurile grandioase; și să o ia mult mai încet. — Foarte... logic, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a văzut, a fost pe ecran. Juca împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie. E dorința asta de a se crampona de închipuiri. Nu-i poate atinge, dar îi păstrează ca posesii. E înconjurată de bărbați frumoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Înviorat muzica. Poate oboseala prea mare din ultima săptămână l-a mobilizat. Sau poate e doar enervarea care urcă În el pe măsură ce povestirea lui se apropie de momentul neplăcut. Hai, lasă asta, Îi vine să-și spună, ca atunci când Îl obsedează o gafă, hai, lasă asta, dar e prea târziu să mai repare ceva. Sau să uite... — La sfârșit, sala era mult mai plină decât fusese În timpul conferinței mele. Punctualitatea nu este punctul forte al oamenilor de acolo, o bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
despre întâmplarea hazlie dinainte de Crăciun, când năzdrăvanul cățel al doamnei Ledoulx tăvălise relațiile româno-franceze pe orizontala covorului consular. Se amuzase copios. Așa încât Toinette primi acum din partea lui un zâmbet și o privire anume, al căror subînțeles nedescifrat pe deplin o obsedă toată seara. Ea uitase deja de acea întâmplare, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se confrunta cu o problemă de budoar. Ledoulx, știa sigur, renunțase la farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de brutar. Iar ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]