3,519 matches
-
din ancheta efectuată În 1989 primiseră o evaluare pozitivă, În special pentru că aveau o mai bună medie de reușită școlară decât alte grupuri etnice care nu erau de origine canadiană. Stereotipul implică, de fapt, o generalizare pornind de la caracteristici particulare observate, de unde caracterul său speculativ. Însă ceea ce caracterizează cel mai bine acest procedeu cognitiv este faptul că el constituie o „profeție care se Împlinește”, generând comportamente conforme cu conținutul său la „victimele” sau la „beneficiarii” săi, În funcție de polaritatea sa negativă sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la ordine sau la clase, stratificarea apare În cadrul grupului, instituției sau societății de Îndată ce există diferențiere, evaluare și gratificare a pozițiilor sau funcțiilor ocupate În funcție de criterii specifice, bazate de exemplu pe morală, pe religie sau pe alte sisteme de valori. Diviziunile observate sunt dintre cele mai variate și au legătură cu vârsta sau cu sexul, cu apartenența etnică sau cu structura rudeniei, fără a lăsa de-o parte puterea și prestigiul, profesiunea sau venitul, nivelul de pregătire sau modul de viață. ν
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri „corecte” sau există o concordanță între informațiile primite ori observate și cele la care ne așteptam (Holstein, Gubrium, 1995; Kirk, Miller, 1986). Chiar dacă nici un experiment - sau interviu - nu poate fi controlat perfect (și nici un instrument de măsură nu poate fi perfect calibrat), există totuși anumite modalități de a determina cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
relevă perspectivei interculturale aspecte comparative sau contrastive. Într-o astfel de cercetare, se postulează fie caracterul comun al unui element (o situație, un act de vorbire etc.) la indivizi aparținînd unor culturi diferite, fie similitudinile și diferențele în realizarea elementului observat. Se urmărește în acest mod identificarea axei de variație ce permite descrierea profilului comunicativ ce caracterizează o anumită societate, precum și existența axelor care-i urmează concepția relației interpersonale, manifestarea politeții, gradul de ritualizare etc.). Desigur, studierea situațiilor interculturale nu se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
certitudinii, acesta este totuși relativ, depinzînd de nivelul de inferență la care se situează cel care face interpretarea. Inferența pleacă de la indicatorii numerici la parametrii sociolingvistici care au definit construirea corpusului, transformînd constatările în opinii. De la nivelul primar al datelor observate (raport statistic de reprezentativitate), se poate urca, pierzînd proporțional din siguranța pe care o conferă cifrele, înspre analiza fenomenelor observabile (raport pertinent de mărturie), a discursurilor vizate (raport de ilustrare), a faptelor explicative (raport de interpretare), pentru a le îngloba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmare, distincția între limbă și discurs, caracteristică specifică, de altfel, și cuvîntului monosemie, a cărui sferă o acoperă în mare parte. În cazul referirii la situațiile din discurs, se ignoră fenomenul actualizării, al trecerii din limbă în vorbire, însă trebuie observat și faptul că, în limbile naturale, actualizările discursive presupun în mod inevitabil variații de sens. Există, de aceea, numeroase argumente pentru a considera monosemia ca avînd o manifestare restrînsă la metalimbajele artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind tot mai puțin "prins" în rețeaua bisericii și depărtându-se de ceea ce propovăduiește biserica din care face parte. Acesta este sensul săgeții punctate din josul schemei. Așa cum am precizat, valorile sunt niște realități latente, ce nu pot fi direct observate. În acest sens, atitudinile și comportamentele deschise sunt de un real folos, ajutându-ne să surprindem ceea ce nu poate fi văzut cu ochiul liber. Cu toate acestea, o singură atitudine sau o singură acțiune comportamentală nu este suficientă pentru duce
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
neoplazii se recunoaște prin vârsta timpurie a declanșării neoplaziilor multiple și segregarea apariției lor la descendenți, în manieră mendeliană. Există tumori care apar la indivizii cu particularități citogenetice distincte, denumite generic „sindromul de rupere cromozomală”, manifestat prin fragilități cromozomale crescute, observate și în culturi celulare la persoanele cu Xeroderma pigmentosum și Ataxia telangiectazia care au un risc crescut de neoplazie. Au existat numeroase discuții referitoare la natura ereditară a maladiei canceroase. Probabilitatea apariției unui proces neoplazic nu se supune însă regulilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
familiile cu multiple cazuri de neoplazie de sân. Această ipoteză a fost susținută și de analizele de linkage efectuate de către Easton și colaboratorii (1993) în 214 familii în care exista o agregare a neoplaziilor de sân și ovar. Alte modificări, observate mai frecvent la pacientele cu cancer de sân, sunt reprezentate de pierderea heterozigoției (LOH) la nivelul unor regiuni specifice din genom (exemplu 3p21; 11p15; 13q14; 16q; 17p; 17q și 18q) și de amplificarea unor protooncogene (exemplu c-myc și c-erb B2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
într-o narațiune proprie? De fapt, cum anunță propoziția de început, narațiuni găsim pretutindeni. Sau, cel puțin, este posibil ca ele să se afle peste tot. Tot ce facem, de la aranjatul patului pînă la pregătirea micului dejun și a dușului (observați cum toate aceste acțiuni, combinate în fel și chip, alcătuiesc o narațiune cu mai multe episoade), poate fi văzut, reformulat și relatat ca o narațiune - o narațiune cu mijloc și sfîrșit, cu personaje, cu decor, cu dramă (probleme rezolvate), suspans
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aibă început, mijloc și sfîrșit (așa cum Aristotel a stipulat în Poetica). Luați cuvintele de încheiere din povestirile pentru copii: Și-au trăit mereu fericiți, pînă la adînci bătrîneți; Și de atunci balaurul n-a mai fost văzut niciodată. și observați permanența sugerată de perechea mereu/niciodată. Sau luați propoziția de încheiere din mai toate poveștile: Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. care deține echivalente aproape identice în secvențele de închidere ale jurnalelor TV. Toate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evidență faptul că metodele utilizate invită la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate în țările
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
statistici de ordin topografic: ei înțeleg astfel să contabilizeze diferențele și similaritățile între diviziunile formate în societățile post-comuniste și clivajele occidentale. Postulatul lor este unul dintre cele mai simple: în țările Europei Centrale și Orientale, formarea unor clivaje ușor de observat este împiedicată de caracterul contrastant al reformelor gândite ca o încrucișare complexă între registrul politic și cel economic. Adoptând strategii pe termen scurt, partidele politice nu fac decât să agraveze confuzia. Pentru a cuceri puterea, acestea nu apără interesele vreunui
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
monedei, toate acestea asistate de Stat, care își asumă rolul de gardian, mai ales în domeniul social"; celelalte consideră că "echilibrul pieței va da naștere nu doar unei privatizări rapide și maximale a întreprinderilor, ci și liberalizării prețurilor". Clivajul astfel observat nu e atât de original pe cât ar părea la prima vedere: acesta nu face decât să reproducă într-o formă alterată un conflict de tipul "proprietari / muncitori" constituit în perioada interbelică. Restructurările sociale operate în regimul comunist au făcut imposibilă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Europei Centrale și Orientale nu sunt marcate de clivaje ancestrale. Antagonismele observate în perioada interbelică sau în timpul regimului comunist nu influențează în mod direct peisajele politice de astăzi. Acestea nu lămuresc analizele contemporane decât în măsura în care revelează niște dispozitive generice: raporturile observate în trecut între mai mulți factori își pot găsi echivalenți structurali în perioada postcomunistă fără a fi stabilită însă vreo filiație directă. Această particularitate poate fi explicată prin caracterul incoerent al unor traiectorii adoptate: reorientările economice și politice frecvente și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
multiple: un partid se poate naște în cadrul unui clivaj, iar apoi își poate combina această primă poziționare cu orientări marcate pe registre distincte. Fiecare combinare cere o reajustare a posturii liminare: soclul programatic trebuie regândit și adaptat noilor opțiuni. Evoluțiile observate necesită în permanență comparații, pentru a se evidenția de ce o anumită combinare a fost operată în anumite țări, iar în altele nu, pentru a se vedea de ce inserarea în cadrul unui anumit clivaj determină transformări diferite de la un caz la altul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
stânga" sau "dreapta" devin inoperabile și tot mai factice pe măsură ce se mărește numărul partidelor reprezentate în Parlament. Adăugând centrul și cele două extreme, ne putem gândi la un sistem pentapartit, care nu corespunde de altfel decât foarte puțin cazurilor concrete observate. Or, cazurile multipartitismului (Danemarca, Finlanda, Italia, Țările de Jos, Elveția), depășesc exemplele situațiilor cu cinci partide, altele se referă la sistemele care cunosc o multiplicare a partidelor regionale Belgia, Spania, Marea Britanie a căror înflorire contrazice orice analiză non ideologică a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a pus problema nu atât a pertinenței procesului rokkanian ca atare, cât a posibilității aplicării clivajelor pe care această teorie, devenită clasică astăzi, le degajează. Modelul lui Rokkan a fost fie adaptat, fie modificat în profunzime, în asemenea măsură realitățile observate păreau diferite față de situațiile occidentale.2 Textul de față nu încearcă să propună noi grile de analiză sau noi clivaje, ci să aducă elemente de reflecție asupra sistemului de partide așa cum acesta există astăzi în țările cehe plecând de la abordarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
si conotative), prin cercetarea funcțiilor metaforei. Arta prozatorilor români (București, 1941, reeditată 1967), în prefață, delimitează de asemenea cîmpul cercetării, diferențiind stilul individual de cel al curentelor, selectarea în cercetare a faptelor frecvente (azi, cercetate probabilistic), subliniind necesitatea evaluării faptelor observate, încadrate în serii estetice și istorice. Pînă astăzi, acest volum a rămas contribuția cea mai importantă a întregii stilistici românești. Meritul lui constă nu numai în validitatea observațiilor, ci, în primul rînd, în stabilirea unor serii, filiații artistice, exclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
semincere sau de ameliorare. 5.2.3. Putregaiul alb al cânepiiSclerotinia sclerotiorum (vezi bolile de la floarea soarelui). 5.2.4. Pătarea albă a frunzelor de cânepă Septoria cannabis Septorioza cânepii este foarte frecvent întâlnită în toate țările cultivatoare de cânepă. Observată încă din 1943 de Tr. Săvulescu și col., boala este răspândită în toate zonele țării producând însă pagube mici, 1-3 %. Simptome. Agentul patogen atacă frunzele plantelor complet dezvoltate, formează pete mici, de culoare verde-închis ce devin apoi brune. În centrul
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
sunt transportate în sol de râme, larve, viermi sau de apa de irigație. Prin lucrările agricole, sporii pot fi răspândiți la distanțe mari, iar dacă terenurile sunt îngrășate cu gunoi contaminat, răspândirea capătă o arie mai extinsă. Simptomele trebuie bine observate și la răsaduri care, odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse. Cercul de plante gazdă a patogenului este larg, el incluzând pe lângă varză, guliile, conopida, rapița, muștarul și alte crucifere din flora spontană. Prevenire și combatere. Se impune folosirea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
multe. Realitatea realității, cum spune Watzlawick în titlul unei cărți 51. Prin analogic se constituie contextul, și prin el se accede la crearea unui nou context. C) Interacțiunea Noțiunea de circularitate pusă astfel conduce la aceea de interacțiune generalizată a observatului și a observatorului. Interacțiunea devine ea însăși sistem. Toate temele obișnuite ale sistemismului în metafora sa organică sînt reluate aici: sub-sisteme, medii, comunicații verticale și orizontale între elemente, totalitate, non-somativitate, excluderea relațiilor unilaterale între elemente, retroacțiunea, echifinalitatea, homeostasia etc. 52
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
puterea a doua, care constă în cunoașterea procesului nostru de cunoaștere proces care se dezvoltă în intimitatea gîndirii noastre și care singur vine să valideze... procesul însuși. Față în față obligatoriu, ca în oglindă. Trebuie cel puțin doi observatori pentru ca observatul să poate fi un observator. Și acest proces poate fi repetat la infinit. Aceasta este legea realității generalizate 54. Noi sîntem într-o realitate de ordinul al doilea, ea însăși reinterpretată. "Realitatea realității", formula lui von Foerster, care s-a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Eliot, Alexandru Philippide) găsim argumente care să justifice percepția fragmentară a realității prin apelul deliberat la unele părți semnificative ale întregului. Poezia, cugetarea filozofică și artele plastice, susțin acești autori, sunt cu deosebire apte să realizeze trecerea de la unele date observate, de la anumite indicii separate (fragmentate) la afirmații cu caracter general. Fragmentul, respectiv fragmentarismul ca mod de comunicare și atitudine estetică, a impus structuri specifice în literatură, filozofie, artele plastice, teatru, film, muzică. Igor Stravinski justifică acest procedeu în lucrarea teoretică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numele comandanților, circulația trenurilor și coloanelor militare, navigația vaselor de război în Marea Neagră și pe Dunăre și organizarea apărării antiaeriene. Noi sarcini au primit și curierii sovietici, al căror instructaj s-a completat cu acte de terorism asupra ofițerilor români observați singuri pe linia de frontieră. În plus, noile instrucțiuni au prevăzut și memorarea podurilor, fotografierea acestora și utilizarea pentru transport numai a căruțelor, pentru a nu atrage atenția santinelelor. Li s-a trasat să nu se cazeze la hoteluri sau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]