2,067 matches
-
se termină într-un punct fin, ideal, ridicat cu nobleță în aerul pur al înserărei, cu ochi negri de orientale peste cari sprâncenele par două lipitori prelungite până peste tâmple"41. Amănuntul merită reținut, pentru că motivul iubirii florentine va reapărea obsesiv (am spus-o deja), într-o formă sau alta, în mai toate operele de imaginație ale criticului 42. Nici pe slujba religioasă la care participă nu pune preț, în pofida faptului că descrie acribios ritualul (e drept, la modul decorativ, neutru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fără să aducă argumente convingătoare în sprijinul acelor afirmații atât de prețioase, în opinia noastră, risipite ici colo în câteva cronici de tinerețe. Iată despre ce este vorba, de fapt: ținând cont de caracterul propriei opere literare, cum și de obsesivele preocupări de natură psihologică, înclinăm a crede că Lovinescu nu aprecia teatrul ca pe un gen de artă autonomă, cu norme și trăsături specifice, cât mai curând ca pe "o formă mentală și esențializată a realității subiective"46, imago mundi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
secvențe ce cuprind întreg destinul personajului: ispita; povestea vieții; trecutul viitor; forța ispitei prezente"166. Episodul cu pricina nu declanșează totuși o "intrigă" (epicul, repet, e doar un pretext), îndeplinind mai curând o funcție de anticipare, asemeni motivului ce revine mereu, obsesiv, ca într-o compoziție muzicală. În cazul de față, "scena-pivot" la care m-am referit fixează psihologia erotică a protagoniștilor într-un "cadru" teatral prin excelență, de un "comic dureros" (triunghiul amoros, cu bărbatul dominat de femeia duplicitară), "romanul" constituindu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sine, strângea: acte reflexe executate cu precizie, fără complicația gândirii și, uneori, fără amestecul inimii". Adevărată "plantă carnivoră", tentaculară și cameleonică, Lulù întruchipează, cum remarca Ileana Vrancea, un tip de femeie "prezent în toată proza lovinesciană, adesea sub același clișeu obsesiv, al unor gesturi și fraze-tip (s.n.)"208 de aceea Diomo îi spune, la un moment dat: "Tu ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii". Personificare mirabilă a "eternului feminin", Lulù nu manifestă totuși tendința subordonării la psihologia rasei, precum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o voință șovăitoare, și cu drept cuvânt. El se luptă între două sentimente: iubirea pentru tatăl asasinat și respectul pentru mamă. De aceea e el redus la un mutism legitim și rolul lui e foarte echivoc și misterios". 119 Motiv obsesiv, reluat în romanele ciclului Bizu. 120 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: "Gică și Maria sunt inutili. Așa e: pentru dramă nu folosesc. Pentru întregirea însă a fizionomiei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Vitoria Lipan deținea un meșteșug excelent de prelucrare a informației culeasă din dreapta și din stînga, din cer și de pe pămînt, pusă în ecuație numai după priceperea ei. Imagini difuze la origine, derutante altele, căpătau lămurire și chip pe parcurs. Interogările obsesive, șoaptele mîngîioase, admonestările blînde, iertările, toate în regimul exorcizării, cum nici pe departe nu se pricepea baba Maranda, o conduceau pe calea cea bună, așa cum Maica Bătrînă din balada de curte feudală își descoperea fiul părăsit pe cîmpul de luptă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vizir, el, Hrisant Nottara, l-a salutat pentru că i se păruse că va înlocui bunul plac al funcționarilor otomani corupți cu legea, fie ea și a Coranului. Acum însă se îndoia că Ali Pașa are judecata unui om normal. Dorința obsesivă de a-l deposeda pe domnitorul valah de averea sa nu avea nici o logică. Brâncoveanu era de fapt singurul om capabil să le dea turcilor cât cereau, până la el practic toți domnitorii fuseseră obligați să plătească dobânzi înrobitoare cămătarilor greci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acel efect, naratorul filmului desfășoară un discurs filmic ce constituie o replică la "efectul de real". De exemplu, folosește duble rapide, evitînd incursiunea acoperitoare în relația de putere și în sadism; imaginile vizuale concurează cu acompaniamentul muzical persistînd, uneori chiar obsesiv, pentru a monitoriza astfel tranzițiile de la istoria ce redă fabula cîtorva personaje la istoria evenimentelor de masă. Textul filmului prezintă un număr excesiv de închideri care obturează și pun în umbră fețele, evitînd astfel o experiență vizuală plăcută. Utilizarea scenelor alb-negru
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deschis ușa. Oricît de rare sînt ele, cazurile de încetinire rămîn pasaje clasice ale literaturii universale. Unul dintre aceste faimoase pasaje este primul sărut pe care Marcel, protagonistul romanului În căutarea timpului pierdut, i-l dă Albertinei, obiectul dragostei sale obsesive, al repulsiei, geloziei și posesivității sale periodice. Pasajul se remarcă din nenumărate motive, unul dintre ele fiind insistența pe dificultățile de vedere, la care voi reveni mai tîrziu. Sărutul devine un exemplu esențial al imposibilității de a vedea: "deodată ochii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lor. "Concubină" și "prostituată" ajung să fie sinonime, cu suspendarea trăsăturilor proiectate, de "secundaritate" și "preacurvie". Aceste decizii au fost motivate de proprietățile structurale ale narațiunilor. De exemplu, substantivul "fecioară" este în Cartea judecătorilor fie supra-determinat în mod ilar, repetat obsesiv de o voce masculină, fie amintit de o voce feminină într-o fabulă care nu are nimic de-a face cu tema virginității. Să comparăm, de pildă, Cartea judecătorilor 21:12 ("am aflat... patru sute de tinere fete, fecioare, care nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că încântarea ar fi ajuns la derută și perplexitate. Iar dacă cineva și-ar fi dezvăluit, totuși, uimirea, ecoul n-ar fi putut persista : îngrijorarea, proiectele și febrilitatea viitoarelor acțiuni militante rămâneau obsesive. Existența își schimba cursul... N-ar fi deloc imposibil, însă, ca printre cei prezenți, spirite adânci și cultivate, să fi existat un bun cunoscător al Renașterii florentine. Invocarea chipului Simonettei n-ar fi fost un semn de frivolitate - chiar și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sacrului” din orice spațiu: Dumnezeu este o invenție a omului care, atunci când nu este inutilă, este periculoasă. Pe lângă aceasta, pentru psihanaliză - cel puțin pentru o mare parte a ei - credința într-un Dumnezeu transcendent nu este altceva decât «o nevroză obsesivă universală». Și asta în timp ce neopozitiviștii decretau, în virtutea principiului verificării, lipsa de sens nu doar a teoriilor metafizice, dar și a oricărei idei religioase. Cu alte cuvinte: absoluturi pământești asemenea atâtor negări ale Absolutului transcendent. O cunoaștere absolută înseamnă un om
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
povestire în care cineva trebuia să aleagă între solitar și solidar, alta în care unui ins prins de sălbatici i se umplea gura cu sare... Ultima și cea mai lungă povestire se numea "Căderea". Se petrecea la Amsterdam și evoca obsesiv canalele semicirculare și porumbeii acestui oraș cețos, care peste ani avea să-mi devină atât de familiar. Știu ziua și ora, poate și clipa când s-a petrecut faptul astral al vieții mele, la fel de important ca și concepția, ca și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Auz Hrănește Mușchi Vase de sânge Grăsime Piele Oase Se extinde la nivelul Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Direcție Est Sud Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de valori culturale. Cînd Lemuel Gulliver a vizitat țara Houyhnhnmilor, unde minciunile erau complet necunoscute, nu a găsit nici un infern, cum sugerează Eck că s-ar întîmpla, nici un paradis, cel puțin nu pentru nefericiții Yahoo (Swift 1941:203-280). Acei Houyhnhnmi obsesiv de cinstiți nu au vitalitatea locuitorilor din Lilliput și Brobdingnag și par să-i confirme lui Francis Bacon (1861a: 377-378) întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din mintea oamenilor părerile false, speranțele deșarte, viziunile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
flagrantă dintre momentul promis sărbătoaresc și imaginea unui animal de corvoadă din care a rămas doar pielea, uscată și ea la soare. Sărbătoarea muncii este de-a dreptul compromisă. Pendularea Între grandoarea sărbătorească și Înțelesul profan de zi a muncii obsesiv repetată, care poate usca nu doar pielea ci și sufletul celui muncit, lansează Însă poemul În spațiul simbolic. Un alt resort responsabil de decolarea În spațiul simbolic este alterarea semnificativă a textului. Substituirea unui singur cuvînt cu unul care tulbură
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
haiku-ului? Faptul că seminficația a trei dintre cuvinte filează, pîlpîie nesigur și ne stimulează să căutăm și alte posibile aluzii, să găsim și alte legături Între ele. Ziua muncii poate fi și sărbătoarea muncii dar și ziua de muncă obsesiv repetată. Uscarea virează pe nesimțite dinspre neutralitatea zvîntării și a deshidratării către ariditatea vieții și uscăciunea sufletului. Calul cu nobelțea pierdută, a cărui Înjosire ne umple de o uriașă nostalgie și ne face să Înțelegem deturnarea nefastă a destinului nostru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
legate de bani, dar problemele reale ale societății nu sunt legate doar de bani... Când eșafodajul social nu conștientizează că importantă e populația [...] înseamnă că el devine străin sieși, trăiește echivalentul social al dedublării personalității"294. Stranie înstrăinare, care face obsesivă întrebarea: societatea trebuie să se adapteze creșterii economice, sau economia trebuie pusă în serviciul bunăstării oamenilor? "Cifrocrația" dezbate probleme legate de buget, venituri, cheltuieli, rata creșterii, impozite, taxe, soldul balanței de plăți, profit și nu are timp de dezbateri privind
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu numele de "Dizzie"), ne putem da seama că afectele ei țineau de persoană și nu de politică. Inteligentă, dar naivă și nu prea înțeleaptă, a făcut greșeala imensă de a-l subaprecia umilitor pe Eduard (prin comparație exagerată și obsesiv afirmată cu Albert, după ea un model de perfecțiune de neatins) și, drept urmare, de a-l ține mult timp pe prințul moștenitor departe de treburile politice (pentru care îl socotea incapabil), cu excepția unor funcții de pură reprezentativitate, nepregătindu-l în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
plecat hotărâtă să lase copilul chiar dacă a avut discuții cu soțul acasă. În final a cedat și el. * Când băiatul avea aproape patru luni de sarcină, tatăl lui, Mihai, visă în mai multe rânduri, un nume: Noel, ce se repeta obsesiv. Și de atunci nu-i mai dădea pace numele acesta. Și în timpul zilei îi revenea mereu în minte. Se hotărî atunci să-i spună și soției. Eu cred că acesta-i numele pe care trebuie să i-l punem băiatului
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
simțea parcă începea să se trezească dintr-un somn adânc și limitat. Avea senzația că transcende materia. Intuia că începe să meargă pe un drum mult mai luminat, mai relaxant și lipsit de încrâncenare. Apoi, îi venea în minte aproape obsesiv spiritualitatea și viața tibetană așa cum o înțelesese la niște emisiuni TV. La următoarea ședință, printre altele, îl întrebă pe Ion Mihai: Dar totuși bucuriile materiale, plăcerile materiale. Cum? Să nu mă mai bucur și eu de una de alta... ale
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deși nesatisfăcătoare în termenii unei filosofii a existenței, împacă și liniștesc astfel de conștiințe simple, ferindu-le de revoltă. În ciuda opiniei generalizate conform căreia piesa respiră optimism, devenind un imn dedicat vieții, curajului, speranței și credinței, nu trebuie uitată echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]