2,513 matches
-
corp ca să se facă văzuți. Ei sunt cei de care trebuie să te temi, căci apar doar atunci când puterea Împăratului scade. N-ai cum să-i vânezi, căci nu știi cum. N-ai cum să-i vezi, căci nu sunt ochi care-i pot vedea, decât dacă se arată ei. Și de ce se arată acum? De ce nu s-au arătat când Împăratul a fost uzurpat? Nu se știe exact. Fie e pentru că durează să se arate, fie acum e Împărația mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
implicată în sigilarea catului. Întunericul somnului mă cuprinse în bibliotecă, la parter, printre cărți vechi, acolo unde îmi e locul. Și rămăsei acolo. Locul unde adormisem era lângă peretele exterior, pe jos, la baza unui calorifer. Și tot acolo făcusem ochi în a doua dimineață. Era și timpul să te trezești, zise Corvium, care stătea cocoțat pe biroul mare al bibliotecarului și se uita intrigat la vreme printre crăpăturile tablei negre. Și de ce, mă rog? făcui eu adormit încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se oprească. Din întuneric păreau să se audă tunete înfundate. Erau altfel decât bubuiturile tancurilor. Le indică să se ducă câțiva pași înapoi și ei îi urmară indicațiile întocmai. Retrași astfel, cei din față se lăsară în genunchi și ochiră în întuneric spre orice ar putea ieși de acolo. Cei din spate rămaseră în picioare lipiți de perete ca să fie mai greu de ochit și încercau să străpungă bezna cu ochii lor. Corvium își lăsă arma în spate și încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
copilei. Cunoaște forul ca-n palmă, de pe vremea când încă vedea. Dar îl cunoaște altfel decât micuța asta. Chiar dacă a orbit, tot își dă seama că cele mai venerabile clădiri ale cetății sunt reutilizate de propaganda im perială. Mulți au ochi și totuși nu observă cum noile mesaje ide ologice se juxtapun celor vechi. Altele sunt alipite. Sau poate-și dau seama, dar n-au curajul să vorbească. Nici măcar să întrebe de ce răposații prinți sunt asemănați cu Castor și Pollux ... Merge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu se potrivesc cu statutul ei. Cu atât mai puțin papucii ornamentați cu broderii tot din aur. Își împreunează palmele într-un gest suprem de uimire. Pe Iuno! Nu a venit măcar în sandale! Antonia ce păzește? Ea n-are ochi să-i spună că așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap din cauza copilului? Se crispează ușor. Nu. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos, să se bălăbănească în voie. Dacă nu i-a fost hărăzit să și trăiască viața în desfătare, alături de femeia pe care nu va înceta niciodată să o dorească, atunci - cel puțin - să se ridice prin strădanie în propriii săi ochi la prețuirea pe care i-o vor da și ceilalți, dacă se va prețui singur. Cată pe furiș către Agrippina. Ce va spune? Cum îi va întâmpina decizia? Cu supușenia ei aparentă, sau răzvrătindu-se pe față? Cântărește bine în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uimire, înlocuită după câteva clipe de admirație, respect, dorință. Îl vede pe Ben conducând-o acasă cu mașina și intrând la o cafea. Vede cum colegele ei de apartament mor să filtreze cu el, dar mai vede că Ben are ochi numai pentru ea. Îl vede pe Ben apropiindu-se de locul unde stă ea pe canapea, fără să poată să-și ia ochii de la chipul ei nici măcar pentru o clipă. Îi observă gura de aproape, atunci când el se apleacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu mai are căptușeala care-i încălzea oasele. ― Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sunt deja îndrăgostită de aerul de aici, de razele soarelui, de oamenii frumoși, deși, dacă e să fiu cinstită, n-am văzut chiar așa de mulți până acum. Până la urmă, aici e Mecca celor bogați și frumoși, așa că încerc să ochesc celebrități pe această stradă care se pare că n-are însă nici un fel de pietoni. ― Cum te simți? Brad se întoarce către mine, ridicându-și două sprâncene perfecte. ― Bine, grozav, e fantastic. ― Ești obosită? ― Nu chiar, deși aștept să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simplu norocoasă. ― Așa e, spune Lauren, după care ieșim din casă la braț. Restaurantul e atât de bine ascuns de paparazzi, încât mai că-l ratăm. În cele din urmă, după ce tot mergem pe-acolo în susul și în josul străzii, Lauren ochește un portar singur stând în fața unei imense uși duble de metal. ― O fi aici? spune ea nedumerită, pentru că nu sunt semne, nu are ferestre, nimic. ― Hai să mergem să întrebăm. De unde vine această nou-găsită încredere în sine? Mergem până la portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc, Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pîn-ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pîn-ești jună ca lumina cea din soare, Pîn-ești clară ca o rouă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vieții lor întregi. Unii plini de plăcere petrec a lor vieață, Trec zilele voioase și orele surâd. În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de ghiață Ei fac din noapte ziua, ș-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari, A statelor greoaie cară trebue-mpinse Și trebuesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plânge. De zile trei, își spune povestea vieți-ntrege: Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a mea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vestmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ți vieață, Unde ai judecătorii, Ne-ndurații ochi de ghiață? {EminescuOpI 227} Ah! atuncea ți se pare Că pe cap îți cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de unde porniseră ei, dar, din cine știe ce cauză, nu se vedea nici o altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai puțin iute de picior se prăbuși la pământ. Era unul dintre însoțitorii lui Tanaka. Acesta alergă de sub cactusul unde se ascunsese ca să-l salveze. În lumina soarelui, am văzut un bărbat înalt din tribul Huaxteca cum își pregătea plasa ochindu-l pe Tanaka și pe însoțitorul său. Îi vedeam limpede și nasul cârn, și dinții albi, și părul împletit care îi cădea pe umeri. Am văzut și cum a zburat înspre cei doi o piatră albă cam de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu ceapă.” (Însemnările văduvei Costo din Genova). Aceeași ochi bănuitori cu care am fost întâmpinați și la Madrid. Aceleași întrebări, aceleași răspunsuri. Zilele acestea am dat socoteală monseniorului Don Pablo Alla Leone și părintelui Cossudacudo, secretarul particular al cardinalului Borghese. Încă de la început părerile noastre potrivnice s-au înfruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamă, generalul e general, seniorul e senior, iar ostașii ca noi își trăiesc toată viața lor ca ostași. Poate că am văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii pe cei care veneau și nu pentru a vedea lumea cea largă. Samuraiul ar fi vrut să-l întâlnească pe seniorul Shiraishi. Seniorul Shiraishi sau seniorul Ishida nu i-ar iscodi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei. În ce-l privește pe unul dintre ei, pe Wilson, vânătorul alb, știa că nu se uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului aproape prăbușită peste el și carabina aproape la același nivel cu capul ce se-ndrepta spre el cu nasul În vânt și văzu ochii mici și răi și cum bivolul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să tot umblu ca un găligan. Îl las pe altul să se ducă, Să prindă mreană și cu știucă. el să-l aducă încărcat Și să arate cât e de bărbat. Aș vrea pe paznici ca să-i vezi Că au ochi tulburi și sunt verzi. Și seful lor ce strâmbă tot mereu din nas Pe baltă nu poți face nici un pas. O, Doamne, bine mai era-nainte: Aveam pește, aveam minte, Umblam pe baltă voinicel, Eram pescarul sprintenel. Dar astăzi nimeni
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
într-un, printr o, printr-un, dintr-o, dintr-un. 2. Citiți textul și subliniați expresiile frumoase. 3. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: • nu-l înspăimântau • căta • mânios • crud 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: stau de vorbă; ochi de vultur; cu părul de aur; a da drumul; a da cu gura, Ce comoară ascunde pâinea? Emilia Căldăraru Mama i-a dat lui Gheorghiță pâine cu unt și dulceață. O mănânc afară, a strigat Gheorghiță, si a zbughit-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
învățătura sfântă, Că totul e deșărtăciune, o simplă goană după vânt. Când am privit în ochi realitatea, Un gând chinuitor m-a ars cumplit Cât ai să mai înduri o scump Isuse, Să te trădez mereu...la nesfârșit? Mi-acopăr ochi-ncet cu mâna... Te strig cu sufletu-mi rănit, O iartă-mă de vrei te rog Isuse, Prea mult cu viața mea Te-am necăjit! Răbdare multă ai avut cu mine, Stăpânul meu iubit și îndurat . Ca să ajung acasă lângă
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]