2,422 matches
-
și pentru a exprima viața, tristețea, nemurirea, înțelepciunea" (Mircea Eliade); gorunul semnifică în mitologie "trecerea din realitatea timpului în eternitatea Universului prin sentimentul morții" (N. Balotă). Gorunul din poezia lui Blaga este un simbol sacru al condiției omului în Univers. Odă simplissimei flori Odă simplissimei flori face parte din volumul Ce aude unicornul și exprimă relația eului liric cu lumea. Adresîndu-se elogios, eul liric privește cu detașare, ca unul care înțelege mersul lucrurilor simple. Titlul desemnează specia tradițională oda, iar metafora
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exprima viața, tristețea, nemurirea, înțelepciunea" (Mircea Eliade); gorunul semnifică în mitologie "trecerea din realitatea timpului în eternitatea Universului prin sentimentul morții" (N. Balotă). Gorunul din poezia lui Blaga este un simbol sacru al condiției omului în Univers. Odă simplissimei flori Odă simplissimei flori face parte din volumul Ce aude unicornul și exprimă relația eului liric cu lumea. Adresîndu-se elogios, eul liric privește cu detașare, ca unul care înțelege mersul lucrurilor simple. Titlul desemnează specia tradițională oda, iar metafora "simplissimei flori" semnifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în Univers. Odă simplissimei flori Odă simplissimei flori face parte din volumul Ce aude unicornul și exprimă relația eului liric cu lumea. Adresîndu-se elogios, eul liric privește cu detașare, ca unul care înțelege mersul lucrurilor simple. Titlul desemnează specia tradițională oda, iar metafora "simplissimei flori" semnifică suavitatea și invită la contemplație pe tema temporalității. În acest poem există două planuri: a. planul ființei în devenire; b. planul ritmului temporal. În primul plan, metafora vegetală "păpădia" trimite la sensuri existențiale, între etern
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
moderne cu cele tradiționale, L. Blaga a alcătuit un poem cu versuri albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică "neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În centrul acestui univers poetic se află "păpădia", banala floare care-l impresionează pe poet, prin simplitatea ridicată la rang de sfințenie. Ea nu este nici floare ornamentală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grădina de aur (1872-1874); Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin (file din poveste) (1874-1877); De câte ori, iubito... ; S-a dus amorul..., Pe lângă plopii fără soț, Departe sunt de tine, Pe aceeași ulicioară, O, rămâi..., Rugăciunea unui dac (1878-1880); Revedere; Scrisorile, Glossa, Odă (în metru antic); Luceafărul (1880-1883); volumul Poezii, sub îngrijirea și editarea lui Titu Maiorescu. TEME ȘI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE a. natura și iubirea tema romantică fundamentală a liricii eminesciene. Elemente frecvente: codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, plopul, floarea albastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fericit și fără "a ferici pe cineva", geniul nu are moarte, dar "n-are nici noroc" și se retrage în lumea lui spirituală (Scrisoarea I, Luceafărul, Împărat și proletar, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi, Mai am un singur dor, Odă (în metru antic). e. tema timpului a fost bine reprezentată în Luceafărul, Revedere; ireversibilitatea timpului, având ca punct de plecare folclorul autohton și filosofia europeană (Trecut-au anii). În poezia eminesciană este ilustrat atât timpul individual, cât și timpul universal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin și Poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul școlii. Eminescu, un vizionar și un sceptic, mărturisește: Eu rămân ce-am fost: romantic (Eu nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei) și recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor poeți valoroși (Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Negruzzi) li s-a închinat o strofă, iar lui V. Alecsandri, trei strofe. Față de aceștia, Eminescu avea o admirație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își exprimă viziunea filosofică asupra iubirii și morții, ridicând privirea la "steaua/ singurătății", întorcându-se la propria-i tinerețe, când putea visa: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Meditând asupra morții, poetul își imaginează ca simbol mitologic, pasărea Phoenix (Odă, în metru antic), conștient că arta eternizează creatorul, care trăiește dincolo de timp (Numai poetul). MIHAI EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL Eminescu avea o cultură de nivel european, și a ridicat cultura românească spre universalitate. Analizând limbajul eminescian, exegeții au descoperit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evidență și câteva specii literare: idila pastorală (dragostea dintre Cătălin și Cătălina); meditația filosofică (drumul cunoașterii); elegia (omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
literare: idila pastorală (dragostea dintre Cătălin și Cătălina); meditația filosofică (drumul cunoașterii); elegia (omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sinelui, în redobândirea identității veșnice, dar și în recuperarea "nepăsării triste" și în "regăsirea sinelui". În final, versurile depășesc forma elegiei devenind "o rugăciune a reîntregirii ființei prin moarte" (Ioana Em. Petrescu). Tinzând spre perfecțiunea clasică ("în metru antic"), această odă ilustrează atitudinea poetului față de cunoaștere și autocunoaștere. Poetul se confesează pe un ton grav, sentențios: "Nu credeam să învăț a muri vreodată", amintindu-și de trecut, de inițierea sa. Timpul se scurge, geniul trăiește visul romantic până la pierderea identității de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mă topesc în flăcări..." Prin ardere (prin iubire) se poate ajunge la o viață purificatoare, încât poetul se gândește la o renaștere în felul păsării Phoenix: "Pot să mai revin luminos din el ca/ Pasărea Phoenix?" (Strofa a IV-a). Oda eminesciană dezvoltă "o întreagă dialectică existențială" (Edgar Papu). Neîmplinit în aspirațiile sale spre absolut, poetul își caută salvarea prin moarte și simte "nepăsarea tristă" și "voluptatea morții". În final, depășind forma elegiei, unele versuri amintesc de trecerea în neființă, de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! " În timpul vieții, omul are posibilitatea cunoașterii de sine și totodată învață să cunoască moartea. Sintetizând aspectele existenței umane (dragostea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea), Odă (în metru antic) are un limbaj artistic expresiv. Verbele au valori stilistice variate: verbele la imperfect sugerează contopirea cu cosmosul ("nu credeam", "nălțam"); verbele la perfect simplu exprimă sentimentul de iubire ("răsăriși", "băui"), iar cele la imperativ semnifică aspirația omului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre redobândirea identității sinelui ("vino", "redă-mă"). O deosebită expresivitate au construcțiile oximoronice ("dureros de dulce" și "voluptatea morții"), adjectivele pronominale ("al meu rug") și cuvintele (sintagmele) din finalul fiecărei strofe: "Singurătății", "neîndurătoare", "Apele mării", "Mie redă-mă!". Prin metrică, Odă (în metru antic) amintește de opera lui Horațiu. Glossă Glossa este o poezie gnomică (glossa "cuvânt care necesită explicații"), poezie care conține maxime, sentințe, sfaturi morale și cunoaște un proces de asimilare a înțelepciunii filosofice. Glossă e cea mai buddistă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-mi cunosc prietenul, dar și să învăț“). După cum menționam mai sus, nu doar cuvintele pot schimba convingeri, ci și faptele. Ce sunt faptele convingătoare? Ele nu sunt acte eroice și nici travalii de ani de zile; acestea au nevoie de ode din partea altora sau de laudă de sine pentru a deveni câtuși de puțin convingătoare. Faptele con vin gătoare sunt gesturi sau atitudini cu putere simbolică și astfel vorbesc de la sine. Ele trebuie să fie sugestive, dar nu demonstrative, căci adesea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
lu cra în joia Paștelui la niște cer curi, în pră vă lia lui Chi ri ță do ga rul. Li niștea îi este întreruptă de popa Hris tea care trece ca ful ge rul pe lângă el și intră în oda ia pa tro nu lui. știind că acesta nu este acasă, bătrânul se apropie tip til, tip til de ușă să vadă ce se întâmplă înăuntru. Și „uitân du-mă pe o gaură ce era prin pe re te, lângă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vi ri le in dis cre te și complice ale mahala gi i lor, Hristea a pre fe rat intra rea prin ci pa lă, în timp ce Safta a ales intra rea din dos: „iar ve ni rea ei acolo în oda ie au fost pe din na po ia prăvălii, che ma tă de o fată, sluj ni că, pă despre mănăstire, iar n-au venit tot prin pră vă lie“, completează ză același un chiaș. Gheorghe primește pros ti tua
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ei vor deveni martori indispensabili în derularea procesului. Ne știind ce-l așteaptă, Vasile Sai giul a venit seara ca de obicei, a lăsat ca lul la ve cini și, de aici, însoțit de țigan că a pur ces spre oda ia amantei sale unde de obicei „șă dea cât îi era voia“. De data aceasta, vizita i-a fost între ruptă de feciorii din casă care au in trat și au început să-l ia la pumni. Scăpat cu chiu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane ce se definesc cronologic: una ce aparține perioadei de dinainte de 1950 și a doua, după această dată, dar pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația adulterului și remușcările ulterioare nu pot fi purificate ignic de Alta. În plus, cuvintele sale adaugă și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul mitologic al Dalilei din Scrisoarea V: "Alta (vrea să protesteze): Pietro
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
perspectiva procedeului arhitectural al anamorfozei. Ultimul câmp arhetipal recognoscibil în opera lui Camil Petrescu este cel eminescian. Enunțul emergent apare într-o replică a Altei din Act venețian: "Ard toată ca într-o cămașă otrăvită" și care trimite imediat către Odă. În metru antic. De altminteri, piesa conține foarte multe secvențe preluate parcă din poezia eminesciană și care capătă valențe intertextuale. Exagerând puțin, am considerat Act venețian un "Luceafăr întors" al lui Camil Petrescu. Câmpul eminescian se conturează în opera scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dă cumva un fundament bine așezat în ordine culturnicească) neînțelegerile dintre Elpi și Avizoa(r)ele sale. În limba română, cuvântul poate fi fragmentat între CULT (al "personalității" de exemplu, care putea fi al Șefului Suprem cântat în imnuri și ode dar și al Șefulețului/ Șefuței imediate, beneficiar(ă) a unei permanente igienizări posterioare din partea subordonaților de ambele sexe) și URĂ (de neam, de clasă, de crasă, de la cea slabă pentru cea grasă). Astfel, cultul eroilor neamului (element pozitiv) se sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]