1,680 matches
-
care a recunoscut cine nimerise cel mai mare mistreț vânat în ziua aceea... Se înțelege, nu putea fi decât „secretarul unu”! A dorit atât de mult deputăția încât a obținut-o. Procedeul a fost simplu: înaintare pe extremă, fără intenții ofensive evidente (ca să adoarmă vigilența adversarului), după care a tras un neașteptat șut în plin și... gol! Cum s-au întâmplat lucrurile? Ei, bine, tot zeii sportului i-au fost favorabili!... Că era într-o duminică de campionat. Mergând spre stadion
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vervă și aceasta fără să devină digresive și imprecise. Autoarea rămâne mereu la obiect. Talentul literar îi permite să definească exact diferite moduri de-a scrie. Altă caracteristică a felului ei de a face critică literară o constituie atitudinea mereu ofensivă. Chiar și când laudă, Nicoleta Sălcudeanu laudă provocator, solidarizându-se cu autorul cărții analizate împotriva opacității altora (de obicei împotriva... bărbaților; dar ei nu-i trimite nimeni nici o diplomă...). Iată ca exemplu un pasaj dintr-o cronică la romanul Distanța
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
nu sunt pentru Mircea Platon capricii, ci repere. Știe că nu le poate schimba după epoca și nici nu le poate negocia odată cu fixarea salariului. Și mai știe că e cea mai eficientă formă de exprimare e cea a scrisului ofensiv, indiferent dacă textul are întinderea unei cărți sau scurtimea unor fragmente de articol polemic. Cînd scrii o carte, mobilizezi o armată, și atunci epoleții, pampoanele și slujul își au rolul lor. Cînd scrii un articol ești lunetist. Așa că nu de
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
după încheierea la 23 august a “Pactului Ribbentrop - Molotov”, la 1 septembrie 1939 Germania atacă Polonia; la 3 septembrie Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei, fără a însoți această declarație de vreo acțiune hotărâtă. În timp ce armata poloneză se opunea ofensivei hitleriste, la 17 septembrie armata sovietică a pătruns în Polonia, oprindu-se în fața Varșoviei, în conformitate cu punctul 2 din protocolul secret adițional al “Pactului Ribbentrop-Molotov”. De această dată, cele două state occidentale, Anglia și Franța, nu s-au angajat fie și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
întoarcă pe ziduri ca să se convingă că totul era în ordine. își repetă, totuși, că pe parcursul întregii zile nu observase în tabăra imensă a dușmanului nici un semn că acesta ar fi avut de gând să ia în curând vreo inițiativă ofensivă. Și pe urmă... era în picioare încă din zorii zilei, fără o clipă de odihnă, inspectând, făcând cercetări, răscolind ulițe și taverne... făcuse, deci, tot ce îi stătea în putință, iar acum era obosit. în plus, se pregătea de plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a desfășurat un Consiliu de război la care, alături de generalul Dimitri Grigorievici Scerbacev și generalul Nikolai Nicolaevici Golovin, a participat și generalul Constantin Prezan. Se propunea ca Armata 6 rusă să pătrundă în Dobrogea, iar 4-6 divizii române să acționeze ofensiv pe direcția Nămoloasa-Râmnicu-Sărat. Trebuia ca Armata 2 română să fie în măsură să treacă la apărare pentru a interzice pătrunderea dușmanului în zona Târgu-Ocna Moinești. Noua consfătuire a reprezentanților militari ai României și ai Rusiei are loc în mai 1917
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
armatelor, gruparea forțelor și liniilor de despărțire dintre acestea. Planul de campanie pentru vara anului 1917, pe frontul român, elaborat într-o perioadă îndelungată în urma discuțiilor dintre reprezentanții României și Rusiei avea ca scop înfrângerea inamicului, eliberarea teritoriul românesc. Acțiunile ofensive pe frontul român au debutat cu luptele de la Mărăști (11/24 iulie 19iulie/31iulie 1917), soldate cu o victorie a forțelor române, conduse de Averescu 76. Ofensiva a fost oprită de Constantin Prezan din cauza retragerii Armatei 8 ruse din Galiția
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
perioada precedentă confruntării globale. Prezentarea aprofundată a strategiilor descurajării și îngrădirii (containment) este corelată cu evoluția teoriilor relațiilor internaționale în timpul Războiului Rece, cu prezentarea conceptelor cheie ale realismului clasic și realismului structural neorealismul lui Kenneth Waltz și variantele de neorealism ofensiv, respectiv defensiv; a perspectivelor liberale și neoliberale, respectiv a conceptelor neomarxiste. Autoarea concluzionează că relația SUA-URSS și cursa înarmării nucleare, precum și elaborarea și ajustarea doctrinelor și conceptelor de securitate ale celor două superputeri se încadrează în neorealism. Este de apreciat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
confruntare bipolară au supraviețuit și care au fost sau sunt pe cale a fi alterate. Simplificând analiza, putem argumenta că, în continuitate cu strategia nucleară clasică, în condițiile confruntării între actori raționali, armele nucleare nu pot fi folosite, capacitatea lor militară ofensivă este redusă, ele având doar rol de descurajare (deterrence). Descurajarea nucleară, moștenire a perioadei finale de confruntare dintre Statele Unite și URSS, se bazează pe echilibrul terorii (MAD Mutually Assured Destruction), pornind de la prezumția că nimeni nu va îndrăzni să recurgă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
a perioadei finale de confruntare dintre Statele Unite și URSS, se bazează pe echilibrul terorii (MAD Mutually Assured Destruction), pornind de la prezumția că nimeni nu va îndrăzni să recurgă la prima lovitură, întrucât răspunsul echivalează cu distrugerea atomică asigurată de capacitatea ofensivă a adversarului care supraviețuiește primei lovituri. În acest sens, tratatul ABM (privind apărarea antirachetă) din 1972 codifica "echilibrul terorii" prin aceea că Statele Unite și Rusia își interziceau, reciproc, orice sistem de protecție împotriva rachetelor nucleare ale celeilalte. Suspiciuni cu privire la intențiile
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
de a construi sisteme defensive anti-rachetă, în prezent situația s-a inversat: Statele Unite sunt pe cale de a construi un sistem defensiv, pornind de la argumente strategice suplimentare, și anume alterarea echilibrului strategic de existența unor state nucleare noi, iraționale, cu intenții ofensive, care complică echilibrul central și nu acționează potrivit MAD. MAD de altfel, potrivit lui Henry Kissinger, a devenit, odată cu sfârșitul Războiului Rece, în mare măsură irelevantă: Aproape plauzibilă atunci când exista doar un singur adversar strategic, teoria nu are nici un sens într-
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
de descurajare, Moscova consideră că are nevoie nu numai de angajamentele SUA din care să reiasă că sistemul de apărare antirachetă nu este îndreptat împotriva ei, ci și de garanții corespunzătoare, de punerea în concordanță cu termenii limitării armamentului strategic ofensiv, astfel încât Rusiei să-i rămână mijloace pentru înfrângerea sistemului american de apărare antirachetă. Trebuie, însă, precizat, că un subiect cum este cel al armelor nucleare impune anumite limitări: fiind vorba de referiri asupra unor fenomene în desfășurare, absența distanței istorice
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
și asigurare a securității 20. Termenul realism poate să facă referire la realismul politic clasic sau la teoriile realiste în general. În cadrul (neo)realismului se disting două viziuni asupra statelor: agresive, axate pe obținerea puterii și dominației prin expansiune (realism ofensiv) sau preocupate de asigurarea propriei securități (realism defensiv). Totodată, tendințele expansioniste ale unor state pot fi moderate doar de puteri opozante, ceea ce duce la tensionarea relațiilor dintre state și la dilema securității, conform căreia, maximizarea securității poate determina creșterea instabilității
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
și doctrină realistă se regăsesc și de partea rusă. În 1956, în cadrul celui de al XX-lea Congres al PCUS, s-a apreciat că URSS și aliații săi trebuie să fie în măsură să ducă război clasic, cu acțiuni predominant ofensive, în scopul cuceririi Europei Occidentale (realism ofensiv). Neorealismul (realismul structural), teorie propusă de Kenneth Waltz în lucrarea Teoria politicii internaționale, subliniază importanța jucată de structura internațională anarhică și de distribuția capabilităților la nivelul statelor participante la relațiile internaționale, în acest
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
partea rusă. În 1956, în cadrul celui de al XX-lea Congres al PCUS, s-a apreciat că URSS și aliații săi trebuie să fie în măsură să ducă război clasic, cu acțiuni predominant ofensive, în scopul cuceririi Europei Occidentale (realism ofensiv). Neorealismul (realismul structural), teorie propusă de Kenneth Waltz în lucrarea Teoria politicii internaționale, subliniază importanța jucată de structura internațională anarhică și de distribuția capabilităților la nivelul statelor participante la relațiile internaționale, în acest caz, trimiterea evidentă fiind la numărul marilor
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
ambele părți au acceptat să renunțe la instalații defensive 24. În cea ce privește evoluțiile posibile ale sistemului internațional, Robert Gilpin este cel care propune introducerea în discuție a modelului schimbării sistemice la nivelul relațiilor internaționale 25. Exponent al realismului ofensiv, John Mearsheimer, consideră că statele sunt actori raționali, cu o gândire strategică, al căror țel fundamental este supraviețuirea, ceea ce face ca preocupările de securitate să primeze asupra oricărui alt domeniu. El accentuează faptul că statele posedă o anumită capacitate militară
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
John Mearsheimer, consideră că statele sunt actori raționali, cu o gândire strategică, al căror țel fundamental este supraviețuirea, ceea ce face ca preocupările de securitate să primeze asupra oricărui alt domeniu. El accentuează faptul că statele posedă o anumită capacitate militară ofensivă, care le face să fie periculoase unele pentru celelalte, ceea ce le stimulează să se comporte ofensiv unele față de celelalte. Se conturează, astfel, trei modele generale de comportament: teama, autoajutorarea și maximizarea puterii. În condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
este supraviețuirea, ceea ce face ca preocupările de securitate să primeze asupra oricărui alt domeniu. El accentuează faptul că statele posedă o anumită capacitate militară ofensivă, care le face să fie periculoase unele pentru celelalte, ceea ce le stimulează să se comporte ofensiv unele față de celelalte. Se conturează, astfel, trei modele generale de comportament: teama, autoajutorarea și maximizarea puterii. În condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri caută să maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având ca obiectiv principal fundamental hegemonia. Marile puteri se
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
acestea este inevitabil. Astfel, în februarie 1956, la cel de-al XX-lea Congres al PCUS, s-a postulat faptul că URSS, împreună cu aliații, trebuie să fie în măsură să ducă un război clasic în care acțiunile să fie predominant ofensive având ca obiectiv cucerirea Europei Occidentale. Pentru Hrușciov, progresul revoluției nu se mai poate face prin arme. Războiul între cele două tabere poate fi evitat, căci tabăra socialistă este de acum înainte destul de puternică pentru a se apăra 48. Sub
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
propunea să mențină un potențial nuclear suficient pentru apărare, dar insuficient pentru ofensivă. La 23 martie 1983, președintele Regan lansa Inițiativa de Apărare Strategică, SDI (Strategic Defense Initiative) sau Apărarea contra Rachetelor Balistice (BMD), care făcea distincția între armele nucleare ofensive și cele defensive, prevedea desfășurarea de armament în spațiu, cu scopul de a distruge rachetele balistice intercontinentale lansate de inamic, inițiativă cunoscută sub numele de războiul stelelor. În discursul care oficializează Inițiativa de Apărare Strategică, președintele Ronald Reagan anunță ambiția
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
NATO, precum și ale Rusiei și Chinei, e mult mai necesar un dialog între ele, decât orice discuție bilaterală SUA-Rusia și deci, exercitarea de presiuni pentru un forum permanent de securitate eurasiană 99. În schimb, conform liniilor de gândire ale realismului ofensiv, John Mearsheimer susține că, într-o epocă nucleară, marile puteri trebuie să dețină un factor de descurajare acesta oferind posibilitatea ripostei în cazul unui atac nuclear, precum și forțe convenționale masive. Armele nucleare sunt cele care reduc în mod semnificativ probabilitatea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
hegemon potențial în Asia de Nord-Est, fiind posibil să domine Japonia și Coreea, și alți actori regionali, existând posibilitatea să elaboreze propria Doctrină Monroe, îndreptată către SUA, America ar face o greșeală dacă ar întoarce spatele principiilor realiste. Potrivit realismului ofensiv, dacă este pace, aceasta se datorează distribuției benigne a puterii în fiecare regiune: Europa este bipolară (Rusia și SUA puteri majore), cea mai stabilă structură de putere; Asia de Nord-Est este multipolară (China, Rusia, SUA), o configurație mai înclinată către
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
mare putere al țării a fost conferit și de arsenalul nuclear, idee dusă mai departe de realiștii moderați care sunt de acord cu reducerea armelor nucleare în condițiile, însă, ale modernizării lor. Deși sunt adepți ai reducerii proliferării, în manieră ofensivă, realiștii americani le conferă armelor nucleare un rol central în descurajare, în reducerea riscului unui război, concepție apropiată de cea a realismului dur din Rusia, pentru care amenințarea nucleară va menține pacea și va descuraja războiul, impunându-se o multipolaritate
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
al planurilor Washington-ului de a amplasa în Europa Centrală un sistem de apărare antirachetă BMDS (Ballistic Missile Defense System), ceea ce ar conduce la o nouă cursă a înarmărilor. A fost considerată una dintre manifestările noului realism, de inspirație realist ofensivă, prezent în politica de la Kremlin din momentul instalării la conducerea statului a lui Vladimir Putin, gândire axată pe ideea de restabilire a statutului de mare putere al Rusiei, din interior, prin accelerarea reformelor economice, iar, în exterior, prin participarea la
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
al Pentagonului, nu se baza pe identificarea unei amenințări ce trebuie contracarată, ci pe necesitatea existenței unei capacități de apărare împotriva inamicului, oricare ar fi el. Un document al Pentagonului din aceeași perioadă explica faptul că o combinație de capacități ofensive și defensive, nucleare și non-nucleare, este esențială pentru a răspunde cerințelor de intimidare ale secolului XXI146. Strategia de Securitate Națională a SUA, din 16 martie 2006, se dezvoltă, în principal, pe coordonatele strategiei din 2002, aducând, în plus, explicații ale
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]