5,006 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > HOTĂRÂRE DE ANUL NOU Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului S-au împlinit, fix, patrușcinci de ani, Când mă gândesc, cu patimă oftez, La timp, la sănătate, și la bani, De când am început ca să fumez; Eram în noaptea de revelion Între colegi, la un restaurant, Când i-am cerut amicului, Ion, Un Kent s-arăt și mai interesant; Țigară-naltă, suplă, însă grea
HOTĂRÂRE DE ANUL NOU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353348_a_354677]
-
execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa, Boul
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
mai reușite emisiuni din câte există. Pot să râd în voie, să privesc cât poftesc, am să fiu stăpân absolut pe timpul meu, pe fotoliul meu, pe salonul meu. Mă voi simți că președintele din Insula Paștelui... - Of, ce te invidiez!! Oftează domnul Ghezuntertoit. - Așa, și după aceea îmi pun un disc, am o duzină pe care nu am timp niciodată să le ascult. Îmi pun deci un disc, iau un roman de aventuri sau niște jocuri de cuvinte încrucișate și mă
SCHIŢE UMORISTICE (30) – AH, CE TE INVIDIEZ ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353431_a_354760]
-
fotoliului și privi hora focului ce devora buștenii din șemineu. Simțind nevoia unui fum,își lua pipa de pe masa de alături și o umplu cu tutun apoi o aprinse pufăind cu plăcere și privind cu atenție vălătuci de fum și ofta resimțind o profundă stare de singurătate. Din stradă,glasul colindătorilor ajungea până la el aruncandu-l în țesătura amintirilor. -Copilăria zise el privind dânsul flacărilor,copilăria e atat de minunată în timpul sărbătorilor de iarnă și doar la bătrânețe realizezi că ai
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
Își goli pipa în scrumiera de pe brațul stâng al fotoliului apoi o umplu din nou și o aprinse pufăind de câteva ori.Pe măsuța din stanga lângă opera lui Eminescu,trona o cană cu ceai de mure.Bău din cană și ofta de plăcere simțind cum lichidul cald îi încălzește trupul. -Dupa luna de miere ne-am întors acasă și l-am conceput pe Ionică,primul nostru fiu.Apoi a urmat Ana și Ioana iar eu eram un tată fericit pentru că tu
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Petale de parfum pluteau în aerul nopți iar adierea blândă a vântului ce mângâia realitatea,le purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi se unifica cu vibrația vieți ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
Se întrec în marș mereu Și-apoi, una pe gard sare. Clătinându-și capul mic, Se întoarce să-și arate, Făr’ a se jena vreun pic, Rochiile pistruiate. Apoi zboară-n jos, țipând, Celelalte sar cu sfada; Un rățoi zice, oftând: - Astea zăpăcesc ograda! Referință Bibliografică: BIBILICILE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
BIBILICILE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352830_a_354159]
-
obțin voturile cetățenilor unui stat de drept. Ionică, tată, dă-mi răgaz o lună și-ți rezolv problema asta spinoasă. Până atunci, hai, salut! Și vezi-ți de plantele tale vindecătoare! După ce plecă Mărășteanu, cu ochii în tavan, primarul Bățălău oftă ușurat de câteva ori. Vicele Dolofanu aștepta să fie luat la trei păzește, sau să fie „mâncat cu fulgi cu tot”, așa cum era uzanța în primărie. Însă, primarul arăta ca un boxer căzut în corzi și făcut k.o. Acum
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
sfinților ei mai departe o poartă în firimiturile de azimă până în Palma Lui simți când ajunge? - mă întrebi și zâmbești strâmb de parcă numai poveștile tale sunt clare adevărate îți îndrept zâmbetul cu privirea apoi te chem la fereastră privești taci oftezi din când în când taci nu mai aștept să te întorci spre mine adaug încă o icoană strâng în mine ruga ca pe un artefact învechit aștept o nouă dimineață când tu nu vei mai fi pentru a-mi fi
ÎNTRE RUGĂ ŞI CER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353040_a_354369]
-
1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii. Este suflet de luceafăr Peste ape luminând. Elena Trifan Referință Bibliografică: STÂNCA DE JĂRATIC / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
uitare, Mai sunt destule frunze că răstigniri pe ramuri, Sunt că Iisus și gândul la viață viitoare, Mi-așează fruntea-n palme, de dincolo de geamuri. Mai pot gândi la tine ? Mă-ntreb și n-am răspuns, Mi-e frică să oftez de-atâta supărare, Cănd ochii mi se spală în urma unui plâns, Îi șterg cu amintirea ce-atât de rău mă doare. Copacii țin cu mine, dar eu nu țin cu ei, Lor cu singurătatea de toamnă le convine, Sunt prea
POEM de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354342_a_355671]
-
2012 Toate Articolele Autorului Miez de dor - călător, neștiut - duce lin un suspin spre trecut... Amintiri din pagini azurii se perindă, pe rând, fumurii. Când trecutul le trece în ceață, prezentul nu le poate da viață, paiața cu-n zâmbet oftează și tristețea în suflet vibrează. Răsfoiesc iar pagini în grabă, poate văd un soare podoabă la clipele sortite iubirii... Dar ceața nu-i dă loc fericirii. Privirea în zare rămâne pierdută-n amintiri bătrâne, topirea-i de soartă aleasă, prezentu-i
PREZENTUL VINE DIN TRECUT de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354443_a_355772]
-
închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește. Oftează, apoi: da' de nevastă-sa ce să mai zic; femeie tînără, rămasă văduvă. Apoi rîde. Nenorocitul. Nici văduvă n-a reușit s-o lase, că e măritată ... da' n-are bărbat. Pe masă este un plic portocaliu. L-a primit
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
întâmplat. Acum, lăsați floarea să vă privească. Exersați pe rând. Întâi voi priviți floarea, apoi ea vă privește pe voi. Veți simți ceva ce nu se poate descrie decât vag. Toți am auzit de culori, miresme, sunete celeste și doar oftăm. Făcând această meditație, veți avea surprize ... celeste. Eram la munte și un domn s-a plâns că el nu simte, nu aude, nu vede nimic, pe când toți ceilalți spun de culori mirifice, de energii deosebite. El, nimic! I-am explicat
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
altfel perspectiva plecării lui Karl. Simțea o neliniște anscenstrală, neexplicabilă, în sufletul ei. În cele din urmă, văzându-l pe el mereu melancolic, îi zise: - Karl, la ce te gândesti acum? Ce se întâmplă cu tine? El însă rămânea îngândurat, ofta des și nu zicea nimic. Deodată, o privi drept în ochi, o mângăie pe păr, apoi îi zise, încurajând-o: - Vei vedea, Alice, totul va ieși bine! Voi moșteni averea mătușii mele și atunci tatăl tău nu va mai avea
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit, maică, de plângi cu atâta durere în suflet? Ți-a murit cineva? - Nici nu-i prea departe, răspunse fata printre sughițuri oftând din adâncul pieptului său zbuciumat de durere. Mama mea a făcut comoție cerebrală de dimineață și este în comă la spital. - Oo, câtă durere poate să fie. Să dea Dumnezeu să scape, maică. - Doctorul i-a dat mici șanse, dar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
jos până în Tomis III, câțiva kilometri. Topsi după noi. Am încercat să-l gonim acasă dar degeaba. L-am lăsat la poalele blocului în care intrasem, sperând că ne așteaptă. Când am ieșit peste vreo oră, nu mai era. Am oftat, anticipând supărarea întregii familii și am plecat înapoi spre curtea părinteasca. Am ajuns la colțul casei și, bucurie mare, Topsi a țâșnit spre noi, dând vesel din coadă, ca să ne anunțe că el a sosit înaintea noastră. E adevărat, isi
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
Să plâng nu pot deloc în limbi străine,/ Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea.../ În limba mamei în care spun povești cu zâne/[...] De am dureri ce sufletul mi-apasă/ În limba mea și-a mamei le oftez/ Și dorul mă lovește în limba mea frumoasă.” (În limba mea, p. 58) În accepțiunea lui Iacob Cazacu-Istrati limba română dobândește atribute de limbă universală, fiind mijloc de comunicare nu numai între oameni, ci și între oameni și mediul înconjurător
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cu capul rezemat de umărul singurei redactore din liceu prezentă în mașină, priveam alene pe drum, cu nici măcar o grijă în minte. “Mai e o oră și începe olimpiada.”, colega din a VII-a exprimă după ce oftă. “Lasă, dragă, că te aducem și la școlile mai mari, n-ai tu grijă!”, doamna Olariu răspunse cu vocea ei sarcastică. Mie nu-mi păsa. Aveam “dureri de cap îngrozitoare” și trebuia să merg acasă pentru “recuperare”, călătoria spre platoul
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
la fiecare înconjur făcut. Să se tot fi învârtit de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul, și auzul, și... Fu trezit din gândurile
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
pământ, uitându-se aiurea, ca și când nici nu l-ar fi văzut; și doar adinoainea mârâise la el! - Stăi jos, nea Dine, așa, uite un scaon ici’șa! . . . Omul s-a așezat pe scaun cu palmele împreunate în poală, apoi a oftat adânc și și-a fixat privirile în pământ. A tăcut, așa, nemișcat, câteva clipe, după care a început să vorbească gâtuit și cu voce tremurată: - Fă, Oară, tu știi de ce-am ven’t eu la tine? - De, nea Dine
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
în trecut tocmai pentru acest lucru. -Vorbește-mi atunci de învățătorul vostru pentru că am auzit că a fost un om cu adevărat sfânt care a făcut multe minuni, vindecări și lucruri nemaivăzute, de care vorbește toată lumea, mai spuse Denisis. Prietenul său oftă clătinând din cap. -Îți voi spune. Dar e groaznic ce s-a întâmplat Denisis! Strigător la cer! -Încearcă totuși să te liniștești Stephanus, îi sugeră prietenul său. -Să mă liniștesc? Dar nu se poate uita așa ceva, îi răspunse acesta luându
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
au transformat într-o statuie tembelă. O trecătoare a strigat speriată: aoleu, omul ăsta a înțepenit! La îndemnul ei, un trecător solid mi-a dat doi pumni în ceafă. Binefăcători pumni! Mi-au readus în orbite spăsiții mei ochi. Am oftat ușurat când am văzut cu ei și că pot să circul normal pe stradă. De atunci, când o mai zăresc pe stradă o ocolesc,ca să nu-i mai pierd din nou ochii. Însă fixația mi-a rămas. Găsisem femeia care
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
scolit.N-ai ausit că a venit Africa la noi? -Adică...noi vrem să intrăm în Europa și Africa a intrat la noi? -Cam asa! Scoate repede două milioane și te duc în inima Afrisii...D-asilea, bre...din Bucuresti. Am scos oftând milioanele și am ajuns la maeștrii africani, care au fost foarte bucuroși să experimenteze pe mine vrăjile Woo-Doo. Nu vă mai spun cum am stat gol-pușcă la o margine de pădure, într-o noapte cu lună plină, iar cei trei
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]