18,249 matches
-
putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se despică, Și eșind afară vede O muere frumușică. Ea îi cântă, ba-i cuvântă; Fiii mei, ce-i amăgești, Cu minuni și înșelăciune, Fapte a voastre omenești? Ai să știi tu cât de bine Ei se simt în apă jos Ai veni în fund cu mine, Și te-ai face sănătos. Au nu vezi în marea clară, Luna, soarele se scaldă, Și din unda recoroasă Es cu
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
repropulsări semnificative ale personajelor tetralogiei, cum este, de pildă, aceea a lui Jiquidi însuși, menținut în volumele anterioare în linia a doua de interes. Acum Jiquidi, "unicul, țicnitul bătrân", "noul diavol", cum se autocalifică, este figura care domină spectacolul patimilor omenești din roman, oarecum dislocându-l din această poziție pe Mârzea, celălalt manipulator de conștiințe și destine. Amândoi acești emisari simbolici ai satanei ("Supremul Domn de Antracit") se află angajați într-o cursă malefică de captare, de capturare a sufletelor, acționând
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
să-l dorească, dar fără să aibă curajul întreruperii de sarcină. Mă întreb, deci, în cazul meu: această lipsă a curajului nu exprimă, totuși, dincolo de capacitatea de acoperire a rațiunii mele, o mare disponibilitate mistică, acel dor inconfundabil al ființei omenești de-al găsi în singurătate pe Dumnezeu? În romanul A doua zi după moarte, publicat la Editura Dacia, 2003, mitropolitul (pe atunci) Daniel, al Moldovei și Bucovinei, ajunsese patriarh, ca personaj al ficțiunii tale, iar Mircea Cărtărescu luase deja Premiul
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat de un jargon abstract și solid precum cremenea, în corpul căruia tentativa de a despica mici felii de înțelegere omenească e sortită eșecului. În toate aceste pagini, principala vină o are stilul comentatorului, prea fidel textului analizat pentru a putea, luînd o minimă distanță față de litera lui, să propună o variantă de interpretare la îndemîna cititorului. Dar ca o contrapondere
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate, partea lor de fericire umilă". Pirin-Planina a fost neîntârziat recenzată în Bulgaria, de către dr. I. S. Penakoff, în ziarul de limbă franceză
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
ușor, nici ca să fie pe placul unui anumit public șovin. Nu exagerează ca să sporească tirajul cărții, dar nici nu cruță pe nimeni. Oamenii lui sunt umani, deși-s aspri și nefericiți. Mizeriile pe care ni le înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul vecin
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
eveniment este înfățișat numai după ce mai întîi a fost golit de virulența abjecției umane. Efectul este unul de domolire a josniciei și de estompare a suferinței. Din acest motiv, cititorul nu reține cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura lor omenească. Și cu toate că pare lecuit de iluzii în privința precarității firii umane, Andrei Oprescu este un autor al cărui mesaj livresc e unul tonic. Fiecare episod pare o fabulă însoțită de o morală subiacentă: omul își păstrează resurse de omenie chiar și
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
de toate zilele, ușor identificabil și recuzabil, ci și Răul major, acea teribilă energie a distrugerii și a autodistrugerii care e apanajul lui Lucifer, Înger al tenebrelor, greu de stăvilit în lucrarea sa ce se insinuează în destinul nevolnicei făpturi omenești. Un Rău grandios, ireversibil, deoarece și-a adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
monitorizării. Cu exact o sută de ani în urmă, Eugen Lovinescu scria aceste rânduri despre opera lui Caragiale: "Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi, dar numai pentru o epocă mărginită; ei sunt tipici. în închegarea lor intră ceva și din sufletul omenesc din toate vremile, dar intră totodată și prea multe lucruri legate de niște împrejurări restrânse, ce tind să dispară cu desăvârșire. Primenirea aceasta a moravurilor noastre surpă însemnătatea comediilor lui Caragiale. Limba chiar în care sunt scrise este închegarea unei
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute era, prin structură sufletească, scepticul prin excelență, moralistul neîncrezător în virtutea omenească, Lovinescu era, în schimb, convins de evoluția ulterioară normală a societății românești. La 1910, aceasta avea o clasă politică instruită, avea oratori celebri, avea, în fine, politicieni de mare subtilitate care aveau să definitiveze unirea națională. Așadar, nu această încredere
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete, sau la... "notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil...". Arghezi dă nume
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
înseamnă a te juca cu vorbele. Trecînd în extrema cealaltă, adică în celălalt capăt al șirului numerelor, ne lovim de o situație similară. Infinitul, pe care îl notăm prin "Ľ", e un simbol căruia nu-i putem asocia nici o intuiție omenească. Orice încercare de a-l defini cu ajutorul cuvintelor înseamnă să te rotești în bucla unor definiții circulare, în care folosești un sinonim sau altul pentru a desemna un alt sinonim. Infinitul e ceva fără limită, adică fără hotar, ceva nemărginit
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii. Foamea de niște haine omenești, plătite cu muncă de hamal, la primele ore ale dimineții, cînd cărăușii locului dorm. Cu romanțuri bulevardiere, bune de încîntat damele singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
și desăvîrșită comuniune sufletească. Trebuie să înțelegi că menirea omului (de altfel cred că și a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață în fond solitară. Omul e o lume complectă și puternic izolată de toate celelalte lumi omenești. Legăturile cu lumile exterioare sînt doar aparente, în orice caz superficiale. Slăbiciunea și nevoile vieții te fac să-ți închipui că înțelegi pe alții, că iubești și ești iubit și înțeles. Eroare grea, despre a cărei realitate dureroasă ajungi să
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
provoacă moartea dacă nu cumva este chiar moartea. Ca să îți aperi corpul, trebuie să deții și spațiu în jurul lui. Toate ființele, de la microbi până la tigri, își apără acest cerc de siguranță. Casa și curtea sunt o extindere firească a existenței omenești, fac parte din identitatea unui individ. Activiștii comuniști i-au deposedat cu o tenacitate obsesivă pe semenii lor de locuințe și terenuri, pentru ca aceștia să rămână fără apărare, ca niște melci scoși din cochilii. Ce greu era pentru un activist
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
care, ținând-o sub permanentă observație, încearcă s-o scuture din "somnul cel de moarte". Există, firește, riscul supradimensionării, frecvent întâlnit în jurnalele și memorialistica unei epoci, din care se desprinde câte o siluetă urieșească, văzută așa în lentilele vanității omenești. X sau Y fie a suferit cel mai tare, fie s-a împotrivit cel mai mult, fie a luptat și a suferit - simultan - ca nimeni altul. Toți ceilalți sunt umbre tremurătoare și efemere pe ecranul atenției și (auto)admirației auctoriale
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
sumbră perspectiva pe care o sugerează încît îți vine să te feliciți că ai apucat să-ți trăiești viața în calitate de om, și nu în calitate de ființă hibridă: un humanoid în alcătuirea căruia nu se va mai ști bine cît este element omenesc și cît implant ci-bernetic. Viitorul omenirii, așa cum se desprinde el din Corpul în imaginarul virtual, are ceva din stranietatea rece a filme-lor de science-fiction, cu marea deosebire că de data aceasta ficțiunea coboară din peliculă și ia chipul realității zilni-ce
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
așa cum se desprinde el din Corpul în imaginarul virtual, are ceva din stranietatea rece a filme-lor de science-fiction, cu marea deosebire că de data aceasta ficțiunea coboară din peliculă și ia chipul realității zilni-ce. Viitorul omenirii nu va mai fi omenesc - iată mesajul subliminal al cărții Luciei Dinescu. Corpul în imaginarul virtual este o incursiune temeinic documentată în toate domeniile în care perechea om-calculator a început să facă carieră: inginerie genetică, arte, religie, filozofie, ideologie, terapie medicală sau neurotehnologii. Concluzia ce
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
a marmorei, duhul de agrement al operei de artă, făcută întâi de toate să placă. Martorii finelui de an 2007, în covârșitoare proporție heralzi ai noului an 2008 au înlocuit pinacoteca și parcul cu statui cu ecranul televizorului, unde sentimentele omenești cele mai diverse ni se transmit prin filmări în direct, discuții, comentarii, jurnale de știri mai cu seamă. Providențiale emisiuni având darul de a ne ține la curent cu tot ce, pe întregul mapamond, merită a fi cunoscut, memorat, mistuit
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
ființe de pe Tera, aflată într-un anumit stadiu de evoluție (sau involuție, suntem uneori tentați să spunem). Dar iată că se poate merge și mai departe, punându-se semnul egal între o serie de obiecte neînsuflețite și un corp viu omenesc. Dar problema prezenței corporale a unei persoane necesită încă o serie de nuanțări. Una este prezența civilă a unei persoane și alta prezența, pregnantă uneori, a unui artist pe scenă. Sunt unii artiști, dansatori sau actori, care în clipa când
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
ca scheletul dintr-un nevoit și, ca prin pielea ca pergamentul, sufletul nevoitului. Ușor zadarnic, Doamne, cu apă scriu, cu lacrimi scriu, ca să-mi rămână scrisul pe mâna goală. Tu să întinzi prin calcarul de dar un deget lung aproape omenesc, de scris în prelungirea gândului meu de atunci, de acum, dintotdeauna zadarnic.
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
a cărei cunoaștere nu are nevoie de nefasta fragmentare pe specialități pe care oamenii de știință au adus-o în zilele noastre. Și astfel, nefisurată în domenii de competență și de jurisdicție teoretică, cunoașterea platonică poate folosi la cultivarea ființei omenești. Cunoști ca să te educi, și te educi pentru a fi un om frumos, acesta era idealul grecilor antici. Tocmai de aceea, dacă e să ne comparăm cu Platon, noi am suferit o cădere din idealul grec al educației integrale. Sîntem
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare sufletească, rețeta armoniei interioare. Pe un astfel de inițiat cuplat la ritmurile cosmosului îl recunoști după cum se manifestă în prezența semenilor, adică după cum știe să facă uz de cele trei mijloace prin
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]