2,025 matches
-
narator. Visul reiterant al personajului: ,,în decorul acela de la capătul orașului pe care-l visez în fiecare noapte de atâția ani de zile"315 vorbește despre posibilitatea lui de a-și trăi existența la un alt ,,nivel de realitate". Scenariile onirice ale personajului se pot interpreta prin prisma teoriei lui Carl Gustav Jung. În cartea sa, Amintiri, vise reflecții, autorul vorbea despre două modalități de interpretarea a viselor obiectivă și subiectivă. Conform interpretării subiective, fiecare obiect sau persoană visată este un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
avea multiple conotații. Traseul pe care Blecher îl parcurge, de la primul său roman, Întâmplări în irealitatea imediată, până la ultimul, Vizuina luminată, reprezintă un demers al autorului de la încercarea de distorsionare a realului la crearea unei suprarealități în care, sub influența oniricului, lucrurile nu mai coincid cu logica noastră. Care este scopul acestei ieșiri din lume? De ce încearcă Blecher crearea unei suprarealități? Care sunt aspectele din real pe care în mod intenționat Blecher le vrea sub o altă formă? Răspunsul la ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de fapt imprevizibilul thanatic, Arp sugerează că moartea, asemenea fulgerelor sau tunetelor, poate ,,lovi" în cel mai neașteptat mod. Semnificativă în acest sens, pentru opera lui Blecher, este metamorfozarea ,,locurilor bune" în ,,locuri rele". Încercarea lui Blecher, în primul scenariu oniric despre moarte din Vizuina luminată, este de a tematiza sentimentul care premerge sfârșitului: Mă gândesc adesea la propria mea moarte și încerc cu răbdare, cu exactitudine, și chiar cu oarecare minuțiozitate să-i stabilesc coloritul exact, modul precis în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor"367, o prelungire a existenței sale cotidiene mult încercate. Metoda paranoico-critică, practicată de Dali în picturile sale, ,,metodă spontană de cunoaștere irațională onirică pentru interpretarea critică a asociațiilor viziunilor de nebunie" așa cum însuși pictorul o definea, pare împrumutată de Blecher în scrierea sa, naratorul-personaj accesându-și printr-o extraordinară gimnastică a minții subconștientul, pentru stimularea creativității sale artistice. Rezultatul acestui exercițiu se observă în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se va opri un om, va scoate o cutie de chibrituri din buzunar și va aprinde o țigară 370. Vizuina luminată este fără îndoială metafora obsedantă a acestui ultim roman, ,,o cavernă" din care izvorăsc în mod miraculos toate proiecțiile onirice, halucinațiile eului narator. ,,Lumea realității ce zace sub piele"371 este adevărata substanță epică în textul lui Blecher. Analogia dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-cavernă" al lui Blecher nu este nici pe departe singura asociere care se poate face
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este ca și-n tablourile lui Dali, distorsionarea ei. Și pentru ca să creeze iluzia realiății atunci când dorește evadarea din ea, Blecher apelează la un artificiu destul de cunoscut identitatea: nume culoare formă, pe care obiectele reale nu și-o pierd nici măcar în oniric: ... toate instituțiile căpătaseră forma serviciului lor, de exemplu, gara era neagră... poșta avea forma unei cutii pentru scrisori, galbenă cu dungi albastre, o librărie era în formă de călimară și alta în formă de volum frumos legat 377. Carnavalul organizat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu șuierătoarea lor spaimă ce parcurge șira spinării într-o clipă de neuitat; sau ceva din ceața și transparența locuită de decoruri bizare în bule de cristal 379. Imaginarul narativ blecherian ia naștere dintr-o construcție sufletească aparte, originând în oniric și fiind întreținut în mod constant de boală. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestuia este obsesia exagerată pentru detalii. Din această perspectivă, proza lui Blecher se apropie de cea a scriitorului american E. A. Poe. În Hans Phall, una dintre nuvelele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să o provoace să apară, fiind instalată confortabil în existența autorului, reprezintă ceea ce tot Baudelaire definea, analizând povestirile lui Poe ,,un mijloc mnemonic", o ,,metoda de lucru" pentru crearea ,,viziunilor fantomatice". Astfel, rezultatul obținut de cei doi autori scenarii fantastice/ onirice care transcend realitatea dată, este același. Sursa acestei noi realități interiorul unor suflete chinuite este, de asemena, identică. Diferă natura suferinței de nedescris a celor doi creatori de lumi și uneori, motivația pe care fiecare o are pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din partea criticii literare, interesant de notat este variația care intervine în percepția obiectelor, care se schimbă în funcție de starea personajului. Poate este unul dintre cele mai concludente exemple care demonstrează afirmația lui Poe referitoare la faptul că nici în imaginar sau oniric nu există salvare, atunci când realitatea provoacă suferință. Visul copiază realitatea, atât la Blecher cât și la Poe. O singură temă, mai multe variațiuni. Blecher cunoaște cauza suferinței sale, Poe, nu. Imaginația, rareori, îi poate mântui pe cei doi scriitori. Analizând
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
claustrate în spațiul îngust al celulei din care pot evada doar prin crearea unor lumi imaginare. Și E. A. Poe, în una dintre narațiunile sale, Hruba și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate. Astfel, conform teoriei lui Patrick Paul, abordarea transdisciplinară care postulează ideea diferitelor ,,niveluri de realitate" trebuie să aibă în vedere și ,,fenomenologia viselor". Cercetătorul se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor onirice" despre moarte, pentru că în cazul acestora se poate discuta despre ,,statutul viziunii", ,,al obiectului", ,,al subiectului" și ,,al topologiei". Întrebarea la care încearcă să răspundă Paul este dacă aceste ,,mărturii" sunt: ,,fantasmagorii, refulări sau manifestări legate de o realitate mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în ultimul rând o ,,oportunitate cognitivă de a interpela o fenomenologie a spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se cunoaște pe sine, transgresând la nesfârșit limita, având convingerea că ,,lucrurile splendide, până la nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în același timp decât ce posedă în prealabil"427. Altfel spus, visul personajului blecherian trebuie să se elibereze de reminiscența socialului. La Blecher, topologia pe care o propun diferitele ,,niveluri de realitate" pe care eul narator le accesează prin intermediul spațiului oniric este foarte importantă pentru definirea modului în care nivelul de realitate se distanțează sau nu de ,,identitatea locului" din care eul narator provine. Incursiunea pe care o face în propriul său trup este, de asemenea, un nivel de realitate care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se întindeau într-un orizont ceva mai mare decât al vederii normale, dar sub un cer de plumb."103 Secvențele povestite cu lux de amănunte din cele două vise demonstrează clar că imaginarul la Camil Petrescu se racordează și regimului oniric, elementele acvaticului și ofidianului fiind cel mai bine reprezentate nu numai în roman, ci și în ansamblul operei beletristice. Primul vis se regăsește, aproape în totalitate, în strofa a doua a poeziei Cer final, al cărui autor virtual este Ladima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de domeniul evidenței că, dacă un anumit organ de simț e atrofiat, celelalte sporesc în acuitate. Viața și visul omului Camil Petrescu se reflectă în sensibilitatea aparte și năzuința perceptivă a eroilor săi. Atmosfera apăsătoare, de plumb, menționată în descrierea onirică se cuvine coroborată cu celălalt aspect tragic al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima își recunoaște aderența la o formulă unică de lirism în care forma și conținutul au o egală pondere, iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al onirismului... E un punct de vedere care se poate susține. Oniricul și orficul au fost delimitate de multă vreme ca perimetre ale poeziei... Dar atunci revii la lipsa de conținut. Visul și muzicalul sunt pură incoherență. Mă privea cu o adevărate oroare, și explica domol: Nu... Nu... Nici chiar așa... și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Așa te-am visat. Am întrupat în tine frumusețea toată. Am adunat-o cum adună albina polenul florilor și tu erai...ești încă...toată frumusețea..."247 E banal să constați că la ambele protagoniste, Alta și Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Acesta ar fi o cu totul altă interpretare a versurilor "Deși vorbești pe înțeles,/ Eu nu te pot pricepe.//" decât cea propusă de către Constantin Noica, și care pornea de la dihotomia General-Individual. Ce poate înțelege Emilia Răchitaru din poeziile de factură onirică și ermetică pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sine poate avea forma "să știi că nu te-am turnat Secului pe chestia..."mmm iar în coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae și poporul/Arendează viitorul" răsună din fântânița closetului, performatnnn de o mulțime de gălătuși ejectați de spectatorul producției onirice. Unde diversiunea faptului divers transformat în divertisment ne face să "suportăm mai ușor holonul ăsta de rahat", pe care ajungem, paradoxal, să-l iubim, "cu toate imperfecțiunile și stereotipiile lui".ooo La vremuri tulburi, ape tulburi, personaje tulburi care cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în vederea căsătoriei (ibid., 159), batracienele cred că lunga burlăcie este automat necurățenie a trupului. În basmele cu Duhul-apelor, apare -pentru simetrie de gen? motivul logodnicei-broască (ibid., 393), atât de banalizat în cultura franțuzească încât intră și în dicționarele de decodare onirică. "Un asemenea vis vă invită să găsiți voi înșivă partea nobilă a ființei voastre"102 ne spune un autor minor (literal și în toate sensurile). Dar cred că veți reține mai bine formula, versificată și adăugată, pe care o propun
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
est-ce pas? se întreabă (neo)retoric portretistul și ne trântește în nas poarta grea a două versuri în teutoneză, despre care nu vă pot spune nimic. Voi scrie în schimb o replică, numai bună pentru a trece la noua secvență onirică, ai cărei nori plutesc deasupra trestiilor gânditoare din Frenchie Lake. De-atunci tot plâng tăcuta mea iubire Și o voi plânge pân'la nemurire. 2. Pitou cel voinic și poamele (din epoca) de aur Un vis cu păzitoarele livezii fermecatecccc
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din "parler jeune" intrată în uzajul curent. Poți auzi "putain, la classe" fără ca să fie vorba de o praxioloagă a amorului tarifant și fără ca în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte asupra oniricului consemnat de LP dar operația este riscantă, drept care prefer să urmez calea celor virtuale, mai ușor de controlat. hhhh Ad usum delphini: text editat prin epurarea pasajelor scabroase sau nepotrivite. Pentru originea expresiei, fă un mic effort, prea-leneș Cititor, caută
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lucreze (pe față sau pe dos), orice "element" din vechea generație sau chiar și din noua, dacă nu se conforma modelului. 99 http://hotinfo.ro/emotionant-dan-alexe-la-moartea-lui-luca-pitu. Ultima consultare: 2 ianuarie 2016. 100 Și totuși, Cititor rămas captiv în lectura textului oniric, nu te pot lăsa în ceață. Deci HP (persoana, nu computerul) era "muiere apetisantă", având "unduirile de șold și de destin ale fiicelor burgheziei evreo-austriace din România sovietizată" (DAGI, 342). 101 În traducere: Codul Eticii și Echității Socialiste aplicat batracademicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]