3,282 matches
-
asigurată de cultura sa temeinică în domeniul mitologiei, filosofiei, istoriei; dar și ca inițiat în misterele delfiene și egiptene, îndeplinind chiar funcția de preot al lui Apolo. Pentru serviciile aduse zeului și concetățenilor, ca îndrumător spiritual, s-a bucurat de onoruri în cursul vieții ca, apoi, să i se ridice și o statuie. Se mai spune că informațiile sale s-au transmis, în literă, urmașilor, ca și scrierile lui Herodot despre Zalmoxis. Cel mult, se poate vorbi de adaosuri neînsemnate sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și se întreba unde plecase toată cumințenia ei de până atunci. Acum simțea nevoia să primească toate onorurile ce i se cuvin, să facă lucruri extraordinare și să fie prețuită. Parcă își amintea vorbele tatălui ei: „Să conduci din umbră, să fii tu cel mai mare om de fapt, nu pe tron, asta este important.” Da, da, taica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
visează că într-o zi o să vină ba împăratul de la Viena, ba țarul de la Moscova, dar fiecare din ei își are turcul lui pe care-l plătește ca să-l apere dacă... La Istanbul orice poate fi cumpărat, cinste, suflet, viață, onoruri, orice. Totul e să știi cui să dai banii și când. Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o zi neobișnuit de grea. Pe turnul Curții domnești ceasul luminat de lună arăta că trecuse de miezul nopții. — Acum, la odihnă! Drum bun! Mâine în zori. La un semn al lui vodă, garda de la poarta principală dădu pe mutește onorul la domnitor. Boala voievodului De duminica Tomei, 8 aprilie 1703, sfânta liturghie la Mitropolie începu în zori, pentru că vodă trebuia să iasă din târg pe Podul lui Șerban Vodă până-n dealul de deasupra viilor, ca să-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi cerea nașului și unchiului său stolnicului Constantin să-l consulte pe astrolog și să-i comunice ce anume poate aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei Ștefan, ieșind apoi grăbit pe sală. Marii boieri și voievodul erau consternați de atâta îndrăzneală. Chiar și Ștefan era stupefiat, dar se ridică de la locul lui și, scuzându-se, ieși pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tratativele cu austriecii și cu rușii nu sunt decât... Să și-i pună acum în cap și pe polonezii atât de încuscriți cu Ludovic al XIV-lea... Doamne, ce nebunie! Un pluton de ieniceri în haine de paradă îi dădea onorul. E adevărat că manifestarea sentimentelor lor era foarte sobră, căci Constantin bei era pentru ei doar un ghiaur și nu merita nici acest salut sumar, dar ordinul se execută nu se discută. Cu un ochi de cunoscător, Brâncoveanu îi trecu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică și nu schiță nici un gest de surprindere. Ștefan Vodă își trecu ochii de la Constantin Brâncoveanu la cei trei fii ai acestuia și deodată își dădu seama că nu știe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuia dată. — Nu am dorit să-l supăr pe Mustafa Aga... Sărut mâna, nașule. Înțeleg că mâine plecați. Ne ia să ne ducă. Ștefan Vodă se retrase cu spatele și, când ieși pe ușă, în văzul gărzilor care-i prezentau onorul, își făcu cruce. A doua zi, în Vinerea Mare, dis-de-dimineață au fost ridicați în zece carete Constantin Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a descoperirii sale a fost facută într-o scrisoare adresată în martie 1800 lui Sir Joseph Bancks, președintele Societății Regale din Londra (A. Volta era membru al acestei societăți științifice din 1791). Ulterior a fost recompensat cu numeroase distincții și onoruri. În 1801 a conferențiat la Paris în prezența lui Napoleon Bonaparte, între 1815 și 1819 a fost decan al Facultății de Filosofie din Paris, apoi s-a retras la Como, unde a murit în 1827 în vârstă de 82 de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai fericite; nu numai că am văzut tinerele mame înconjurate de o droaie de copii drăguți, dar, după alte semne evidente de fecunditate, populația buzoiană se va mări, în curând, din nou. Comandantul jandarmeriei ne dădu, pentru a ne face onorurile reședinței sale, un tânăr dorobanț de șaptesprezece ani, un băiat fermecător și inteligent, vorbitor de franceză, perfect la curent cu cronica și resursele orașului. Acest tânăr Cicerone ne-a fost de mare folos; judecata sa precoce, siguranța observațiilor sale ne-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
justifică reputația lor europeană de frumusețe. Totuși, ospitalitatea cordială ce ne-a fost oferită într-una dintre cele mai bune case ne-a pus în legătură cu două surori, două femei fermecătoare, la fel de elegante pe cât erau de bine crescute, muziciene strălucite, făcând onorurile caselor lor cu o grație princiară. Dacă le judecăm pe absente după gazdele noastre, renumele ieșencelor e bine meritat. În acest oraș de lux, demimondenele ar trebui să fie în vogă; să nu ne facem iluzii: ele nu vin aici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cărui predecesori au purtat titlul de patriarh al Nicopolelui; în zilele noastre sunt numiți arhiepiscopi ai Ungro-Valahiei. Nimic nu-i lipsea acestui prinț al Bisericii din Orient; privire sclipitoare, ten înfloritor, barbă venerabilă, păr bogat, masă bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mărturisiri prietenilor săi, iar aceștia trâmbițară curând noua onoare ce îi era conferită. La termenul obișnuit, tânăra soție era mama unui copil superb, și e de crezut că nu se va opri aici. Afacerile soțului nu fac decât să înflorească. Onorurile îi sunt acordate în același timp cu paternitatea. Continuă de altfel să se culce pe amândouă urechile, auzind de la înțelepți că: "Norocul vine dormind." Două dintre aceste doamne • Rivalitate În 1861 nu era vorba la București decât de o frumoasă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
într-un om mare, într-un martir care a pecetluit cu propriul sânge convingeri de nezdruncinat. Cu câteva zile înainte, o sărbătoare națională, comemorarea strămoșilor, reunise elita societății la bâlciul de la Tirgu d'Afara. D-l Catargiu făcea cu grație onorurile petrecerii; domnitorul asista. Primul ministru, bucuros de mulțimea care se îngrămădea în jurul suveranului, radia de bucurie, de încredere și de o exuberanță încântătoare. Văzând la câțiva pași de el un membru al misiunii franceze, își croi drum prin mulțime și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la o sută optzeci de combatanți. Lupta începe; românii sunt împinși cu două leghe înapoi; generoșii lor adversari nu desăvârșesc un succes pe care îl deplâng și își reocupă poziția, ocupându-se de îngrijirile ce trebuie date răniților și de onorul datorat victimelor căzute de cele două părți pe câmpul de bătălie. Pe 4 iulie, își continuă drumul, urcând pe malul stâng al Prutului; ajunși pe 5 de coloana română, împresurați de forțe superioare ce fug înspre ei de la Iași și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trecut" și "proiecție în viitor", datorită ambiguității lor și a conotațiilor psihologice. Un exemplu de anacronism complet poate fi găsit la începutul Iliadei de Homer: d. Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de onoruri aduse; Suflete multe viteze trimise pe lumea cealaltă, Trupul făcîndu-le hrană la cîini și la feluri de păsări Și împlinită fu voia lui Zeus, de cînd Agamemnon, Craiul născut din Atre, și dumnezeiescul Ahile S-au dezbinat după ceartă ce
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
piatra desprinsă din munte, care a distrus aurul, argintul, bronzul, fierul și lutul, și va supune toate celelalte împărății. Atunci împăratul caldeean se închină în fața lui Daniel, dându-i daruri multe, ridicându-l în rang, însă Daniel roagă împăratul ca onorurile date să fie pentru frații săi. Cei trei frați au fost numiți guvernatori ai Babilonului, Caldeei și Mesopotamiei. Daniel a rămas la curtea împăratului, magician și înalt sfetnic sfătuitor. HIPERBOREEANUL Înconjurat de munți înalți pe o vale șerpuită, cuibul de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
primul unificator al țărilor române, intra triumfător în Alba Iulia. Acesta auzind de clarviziunile și miracolele lui Rafael îl invită la palatul domnesc. -Te numesc prinț al Ardealului, Țării Românești și Moldovei-sună tunătoare vocea lui Mihai. -Măria Ta, nu vreau onoruri nici bogății. Bogăția mea este bogăția spiritului-răspunse Rafael. Voievodul asculta uimit și tăcut. Realizarea ta Mărite Doamne, nu este decât efemeră. O cutezanță. Fereșt-te de dușmani, totul se va spulbera ca fumul. Adevărata unire va fi peste trei veacuri. Rafael
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pază sufletul, să-l ierte și să-l odihnescă. L-a Pus la respect pe Ludovic, bătându-l în mai multe războaie, i-a alungat pe tătari consolidând dinastia, punând temelie statului. Dar iată, trâmbiți zvonesc, gărzile de arnăuți dau onorul, alaiul intră în cetate, scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]