1,583 matches
-
bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de la pagina 115 cu Nichita telefonându-i lui Ceaușescu la vila „Bradul“ ca să-l ia și pe Frățilă în alaiul de la Struga (și reușind!). Pe Gusti Frățilă eu l-am descoperit, ca om, mult după 1990. De unde îl crezusem un optzecist marginal, nichitist votcar și, la ocazii, familiar cantautor al cenaclului Flacăra, l-am citit (și auzit pe CD) acum ca pe un suflet oropsit, de urs bătrân plimbat la bâlciuri derizorii, sincer și frumos mirat de tot ce i se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să vadă și să asculte, nu să programeze, să inițieze și să orga nizeze
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
literatură și evocări. Cele mai tari fragmente din literatura noastră de călătorie. Ori din memorialistica anilor de studiu: ar fi minunat să vadă ju ni mea de azi cum s-au copt la universitățile apusene pa șoptiștii, junimiștii, criterioniștii. Și optzeciștii... după 1989. Ți-ai găsit! Să vă spună editorii de la Curtea Veche cât au pătimit cu Copyro-ul - instituție specializată în infarctul și albitul părului redacțional - când am alcătuit antologia De la coroana regală la Cercul polar ! Numai ce-i șoptești astăzi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
generozitate și o bucurie a solidarității deloc specifice lumii noastre literare, în care invidia, ranchiuna, contestarea și negarea au devenit cuvintele de ordine, poeta Letiția Ilea joacă, de ceva vreme, rolul unui neobosit promotor literar al colegilor ei de generație (optzecistă). Periodic îmi trimite cărți sau îmi telefonează pentru a-mi atrage atenția asupra vreunei apariții recente de excepție. Și trebuie să recunosc, până acum, niciuna dintre cărțile recomandate de ea nu m-a dezamăgit. Pentru a da un singur exemplu
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice, dar nu însumând totalitatea comentariilor, ci efectuând o selecție a comentariilor pertinente, care - începând cu cel al lui Eugen Negrici - au jalonat interpretarea operei lui Mazilescu
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
Simona Tache. Cartea ei, împărțit la doi, care mai e și un obiect de artă, datorită colaborării cu graficianul Valeriu Pantelimon, are toate șansele să rămână în istoria literaturii ca începutul unei frumoase cariere literare. Simona Tache nu este nici optzecistă, nici nouăzecistă, nici douămiistă. Este Simona Tache, o ființă liberă, o autentică răzvrătită împotriva convenționalismului, o utilizatoare ingenioasă a limbii române, capabilă să-l surprindă, prin îndrăznelile limbajului ei poetic, pe blazatul cititor de azi. Tânăra autoare (născută la 14
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
apoi cu privirea mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars domestica) Teribilistă cu grație și sinceră cu artă, Simona Tache atentează la statu quo-ul instaurat de "optzeciști" în spațiul liricii românești. Ea deschide în poezia actuală o fereastră prin care intră aer proaspăt. Cruzime de critic literar Am fost tentat să-mi intitulez acest subcapitol al cronicii literare Cruzime de femeie. Nu de mult am primit însă
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
întâlnire cu legile fizicii, cu formulele din chimie, cu tot ce n-o să poți spune niciodată pentru că dorințele tale se cer împlinite și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale termenului, plasate imprudent în deschiderea volumului Corpuri românești. De această dată, pentru a fi mai bine înțeles, autorul furnizează și
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
și la inițierea în vederea trecerii, propuse în următorul volum. Mă gândesc, de asemenea, la sinuciderea treptată a lui Virgil Mazilescu și la mărturia acestei distrugeri lente, lăsată de el prin volumul Guillaume poetul și administratorul care a influențat toată poezia optzeciștilor. Mă gândesc la poetul spiritului însetat de real care a fost Marius Robescu, găsit mort în locuința sa și înmormântat fără să se facă nici o cercetare. Mă gândesc la Marcel Mihalaș, pe care spaima că ar fi pândit în permanență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
întrebat. Și întrebarea sigur a devenit bulversantă după ce zapasem în prostie pe nu mai știu câte camale. Mai era un televizor în bucătărie. M-a întrebat dacă ăsta trebuie să meargă pe același canal pe care funcționează și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le dea de urmă. Cam atât. Vocabular alternativ Iordănesciene Cașchetă Opțaid Opțai Sectembrie Hambal Bașcheți Jampiere Folbal Haut Calculatoristice Destop Iternet Optzeciste Isignă Pioner Matematice Patrat Tranversal A complecta Mișloc Alimentare Zacăr Pire Piftele Salată bef Crenvuști Onomastice Costanța Miuhen Miai Miaiela Constantin Culturale Biblotecă Scripturale Creon Stilop Calendaristice Vichend Duminecă Zoologice Epure Ipopotam Menajerie economică De atelier Tâplar Prelandez Șurup Feraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am rugat să-mi povestească. Și simțeam o plăcere nemaipomenită și inexplicabilă. Iar toate astea mă gândeam că se întâmplau cumva compensatoriu. Pentru că io, de fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scriu Sorin Preda. Prima carte mi-a publicat-o Gheorghe Crăciun la Paralela 45. Și, în general, am apucat să-i cunosc pe mai toți cei care făceau în anii ’70 gazeta de perete Noii. Într-un fel, citind cărți optzeciste încercam să reconstitui tinerețea mamei mele. Nu l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu, dar bănuiesc că era omul pe care l-ai fi crezut pe cuvânt orice ar fi spus. Nedelciu a făcut literatură chiar și atunci când a fost librar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Vârstele romanului, mult amplificată, care să absoarbă și informația pe care am adunat-o În timpul șederii mele la New York. Cred că o s-o public Însă nu la o editură de stat, ci la una privată, condusă de un tânăr scriitor optzecist (Călin Vlasie). Înaintez Însă simultan În monografia critică pe care vreau să i-o consacru lui Nicki, mi s-au limpezit Între timp multe lucruri. Cred că În centrul interpretării mele o să așez conceptul artistului În chip de clovn, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nici necesară. Nu trebuie să strici plăcerea lecturii. Romanul adevărat și deosebit de original al lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a tachinat ea. Știu că tu crezi că femeile dețin monopolul la capitolul idei inspirate, a insistat Phil, dar de data asta ideea mi-a aparținut. — Are dreptate, a recunoscut Tally. Și mie mi-a cumpărat unul după noaptea noastră optzecistă nebună. Cum a fost acolo? a întrebat Lisa care refuzase să mă creadă când îi descrisesem hainele pe care le purtau Phil și Tally în acea noapte. —A fost cea mai ridicolă noapte din toată viața mea. Eram singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu aplombul tinereții și credința încă sigură că vor schimba ceva în casa literaturii, măcar o reorînduire a mobilierului dacă nu chiar o înlocuire. Ca orice promoție ce deschide sau închide o generație, intră în scenă grupat și exploziv precum "optzeciștii", "șaizeciștii", "cincizeciștii", "treizeciștii" etc. De data aceasta caracterul exploziv pare să fie atenuat de condițiile climatului social-economic, dar tot e vizibil. Cum numărul celor debutați în ultimii doi ani este deja considerabil, merită cred să ne oprim o clipă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
după părerea celor care au avut altă revelație: poezia, după ei, e ironie, grotesc, jocuri de limbaj, umor... "Eh, n-o să-i învățăm noi ce este poezia!", ne zâmbeam superiori unul altuia, acum vreo douăzeci (sau două sute?) de ani, noi, optzeciștii, când întîmpinam rezistența încăpățînată a celor din provincie. Dar astăzi ne învață pe noi, alții, ce este poezia: niște puști care își caută temeiul, în sens heideggerian, mai ales într-un cuvânt foarte scurt - ce apare de vreo șase sute de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
după ce i-am povestit da capo al fine "Bibliografia generală" și după ce i-am împănat memoria cu nume rebarbative ca Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Livius Ciocârlie, Vasile Andru și mai toți poeții și prozatorii optzeciști. La petrecerea de adio s-au făcut glume 93 pe seama postmodemismului românesc, ceea ce dovedește că, măcar în subconștient, ideea a prins și își face loc cu coa (Ludwigsburg văzut de sus, puzzle verde-galben-roșu-maro). Mai e nevoie de biografii? Uneori mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce rămâne din statui, din efigii, din portrete? Când au semănat cu ele acei oameni vii, minunați, mai curând un fel de "optzeciști" ai vremii lor? Să-i iubești cu adevărat presupune să-i înțelegi, să spui adevărul despre ei, să-i arăți în toată varietatea vieților lor și-n toate fețele caracterului lor, așa cum au fost ele, nu să le dai un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și cu părul numai inele, a făcut atunci senzație cu "Tortul", proză alegorică, halucinantă, pe care n-a mai publicat-o niciodată. De-a lungul anilor, am ascultat la "Junimea" aproape tot ce e mai bun din ce-au scris optzeciștii, între care lucruri remarcabile de autori care apoi s-au dat la fund și nu există azi decât în amintirea noastră. O antologie a autorilor obscuri ai "Junimii" ar putea fi la fel de bună ca "Desant '83"... După comentarii, care îmbinau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca să și le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când citim poezelele naive de pe pereți, când auzim reclamele oligofrene de la TV
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]