24,963 matches
-
Să știi că mi-a fost frică de Anderson încă de la început. Totdeauna am simțit că ceva nu e cum trebuie, că e puțin forțat. Știi, poate nici n-aș fi mers atât de departe dacă tu te-ai fi opus. Dar tu ai fost atât de minunat, ai fost perfecțiunea întruchipată. Iar acum e mult mai bine pentru mine, am încercat, am trecut prin asta și m-am întors. Nu crezi că am dreptate? Dacă aș fi renunțat de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la el. Era imposibil să nu-și dea seama ce e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta! spuse ea cu un zâmbet triumfător. Apoi mă mângâie pe obraz. Nu te opune iubirii mele, Martin. Tu trebuie să rămâi în plasa iubirii mele. Să știi că te vom ține prizonier acolo, n-o să-ți dăm drumul niciodată! De fapt, te-ai aflat acolo și până acum. Poate cu toții am trăit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
au păstrat până azi. Spre exemplu, se crede că prin execrciții de atletică se poate produce un fel de úr-spermă, astfel Încât și alții pot avea parte de esența materiei din care a fost Înfăptuită lumea. Oamenii de știință care se opun cercetărilor lui Martin susțin În continuare că un băiat care e stimulat Înainte de prima ejaculare Își păstrează andrina Într-un stadiu pur. — Stimulat? Dora Își frecă antebrațele. Poate Îi era frig. — E o metodă folosită pentru a transforma un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără să înțeleg prea bine că, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care, poate, izbutești să le faci la perfecție, punându-ți la bătaie toată puterea, nu prea ai nicicum șanse să impresionezi acea forță atotcuprinzătoare și complet impersonală ce se opune voinței individuale, marele și omniprezentul Anti-Tu, căruia ranchiunoșii preferă să-i zică Dumnezeu. În anii aceia entuziaști nici nu știam mare lucru despre Legea celor Douăzeci și Șase, care are de-a face cu modelarea realității de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta-i bine, spuse ea. Vom fi Împreună. Putem sta de vorbă. Acum nu mai aveți de ce să vă opuneți unui interviu. Dacă aveți nevoie de bani, biroul nostru din Viena o să vă dea un avans. Era conștientă că el o privea mai Îndeaproape decât până acum. Da, spuse el Încet, poate că putem sta de vorbă. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai aproape și făcu un semn cu pipa. Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră pluguri. Aici trebuie autofreze. Vor trimite autofreze. Cînd? Ieri, la garajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu strigături? O sîrbă cu strigături precizează Mihai calm, dar ironic, accentuînd pe strigături. Nu știu dacă am pe banda asta. Nici măcar pe cea în căruță? La oraș, avem mașini. Atunci, eventual, un Brahms; Simfonia numărul 3, în Fa major, opus 90; în special partea a treia, poco allegretto, să-mi amintesc de-un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe bandă. Lovește scurt cu degetul, închizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om iar eu vreau acest lucru! -, trebuie să caut coordonatele superioare ale iubirii. Secretarul literar al teatrului avea dreptate: cum hîrtia trebuie să se răzvrătească în fața prostiilor mărunte, la fel de bine și patul, mai bine-zis timpul afectat dragostei, trebuie să se opună oricărei experiențe vulgare. Poate că fiecare din femeile cunoscute de mine pînă acum, inclusiv Simona, de la Sinaia, formează cîte una din fețele poliedrului iubirii. Nici una însă ce trist e să constat asta! nu a avut, ea însăși, sclipirea diamantului... ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care o pătrunseseră și lânceziseră pe coapsele ei subțiri de când începuse să fie interesată de genul ăsta de lucruri. Asta avea să realizeze Dan, din pură întâmplare. Această întâmplare, la care se adaugă tendința generalizată a lui Carol de a opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
determinată de Dan sau de mariajul lor, ci de grăunciorul de carne aflat tocmai în locul unde i se uneau coapsele. Își băuseră pe nerăsuflate nessul, iar Dan, un Dan slab și indecis, își încheiase bluzonul modern de piele. Carol se opusese doar de formă ideii de a-l însoți la St Simon pentru prima ședință, precum și aceleia de a participa în paralel la întrunirile Alcoolicilor Anonimi și la cele ale unui grup de sprijin pentru rudele alcoolicilor. Atmosfera de la întâlnirea Alcoolicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de oameni străini, deși în cazul ei beneficiul terapeutic era limitat de o stranie capacitate de a suferi în tăcere. Asta nu e de mirare. Știm deja că așa e Carol. Am remarcat de ceva vreme tendința ei de a opune o minimă rezistență. De ce să n-o lăsăm să-și împărtășească experiența cum poate? Pentru că până la urmă asta ar putea să-i fie de folos în cealaltă problemă, mai intimă și mai stringentă. În timp ce Carol se adapta, Dan îi urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să se opună tentativelor de a introduce firme țipătoare de neon), spatele clădirilor sugera utilitatea acestora. Aleea de acces spre apartamentul lui Bull urca de-a lungul unei rampe care abia reușea să ascundă mulțimea de tomberoane uriașe, pe trei roți, pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se opusese și nici nu țipase... Vai, câtă cruzime în această păcăleală! Cum ar fi putut Margoulies să știe că până și în clipele acelea de cădere, de zbucium, lucrul pe care Bull îl dorea cel mai tare era, desigur, atingerea liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
remarcabilă în cel de-al optzeci și doilea minut de joc. Eseul fusese marcat chiar de Bull. Era în grămadă, înconjurat de falanga aceea de bărbați cu greutate, cu umerii presați de cei ai colegului din față, care i se opunea și de clavicula mică a lui Mickey Minto, jucătorul maltez al celor de la Wanderers. Mingea venise rapid, chiar la locul din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său. Un șut rapid al lui Bull imobilizase adversarul (care urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu erau dintre cele mai precise). Era lovitura de gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu funcționase. Chiar în clipa în care efectua transformarea și mingea era în aer, Bull își dădu seama, în adâncul inimii, că plăcerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suveranul statului Chu în promovarea unei politici interne și externe luminate, pentru ca țara să rămână independentă și să devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicții fără ieșire cu cercul de aristocrați corupți, pentru că s-a opus ferm politicii de capitulare duse de ei în fața expansiunii statului Qin, motiv pentru care a atras mânia suveranului Huai Wang, care era de fapt susținătorul din culise al nobilimii și care l-a înlăturat, într-un final, din rândul favoriților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în funcțiile importante de la curte pe cei înțelepți și virtuoși, să promoveze politici corecte pe plan intern, făcând să domnească dreptatea și nicidecum interesele egoiste, iar în relațiile interstatale să fie încheiate alianțe cu alte principate, pentru ca împreună, acestea să opună rezistență temutului stat Qin. Venit-a vremea întristării depășește formele de exprimare ale Cărții Poemelor și îmbogățește extrem de mult expresivitatea poeziei, deschizând un spațiu cu totul nou pentru creația lirică din China antică. Enigmele cerului este un poem extraordinar creat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a participa la luptă și i-a pus regelui următoarea întrebare: Suntem mai slabi decât statul Qi, spuneți-mi ce puteți face ca să opuneți rezistență invaziei trupelor inamice?" Regele Zhuang a răspuns: Când am ce mânca și cu ce mă îmbrăca, împart mereu cu alții această bucurie. Cred că în caz de nevoie și alții mă vor ajuta." Cao Gui a spus decepționat: "Prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pregătiți și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost încercuite de inamic. Văzând că nu avea nici o șansă să scape, Shen Yinshu s-a sinucis. Atunci, regele statului Chu, sfidând opoziția dregătorilor și neglijând securitatea populației, a părăsit pe furiș capitala. Demoralizată, armata de pe front n-a mai opus rezistență. Oastea din Wu a reușit să cucerească până la urmă și capitala statului Chu. Bătălia de la Baiju a fost un exemplu strălucit al executării unor lovituri fulgerătoare, dar și al înfrângerii unei armate mai puternice de către una mai slabă. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anul 158 î.e.n., armata hunilor a pornit un război împotriva imperiului Han. De la graniță soseau mereu la Chang'an, capitala Chinei de atunci, vești despre invazia hunilor. Împăratul Wendi a trimis trupe la graniță sub comanda a trei generali, ca să opună rezistență invadatorilor. A mai dat apoi ordin ca armata condusă de Liu Li să staționeze la Bashang, armata condusă de Xu Li să staționeze la Jimen, iar cea a lui Zhou Yafu să staționeze la Xiliu, pentru a apăra capitala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aruncate de cavalerii mei, poate fi blocat un curs de apă. Oare Jin de Est ne poate sta în cale?" Suveranul statului Jin de Est a trimis imediat o armată cu un efectiv de 80.000 de ostași, pentru a opune rezistență invaziei inamice. În același timp, trupele de avangardă ale armatei Qianqin ajungeau deja la Luojian, în imediata apropiere a capitalei statului Jin de Est. Comandanții armatei acestui stat, Xie Shi și Xie Xuan, au lansat, cu 5.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]