3,041 matches
-
celorlalți, pentru a rămâne alături de cei care nu mai erau. Gândindu-se la ei, își aminti într-o zi de prietena mamei lui, străina aceea atât de rusoaică, Sașa, care venea adesea să-i vadă la Dolșanka. O regăsi în orășelul ei de lângă Stalingrad, se lăsă convins să rămână la ea și începu să muncească într-un depou al căilor ferate. Cea de-a treia aniversare a victoriei se apropia, orașul era împânzit de pancarte roșii-aurii, cu lozinci triumfătoare, cu chipurile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își spunea adesea. Refugiul pe care și-l construiseră în străfundul stâncos al unei mici văi se afla la o zi de mers de un orășel înzestrat cu o gară. Din acel oraș îi trimise Pavel o scrisoare Sașei. Era singura care știa de viața lor ascunsă. Singura care venea să-i vadă, o dată sau de două ori pe an. Veni și la nașterea copilului lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate de răniți, de muribunzi, de morți. Chirurgi care operează zi și noapte și cad de oboseală. Pământul care, din pricina bombardamentelor, devine sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată peste vid. Sosesc garnituri de tren
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în cursul acelor zile golite de sens, doar întâlnirea cu Șah avea să marcheze, la amiază, o oră, o dată, și să dea continuării acestei vieți o aparență de necesitate. A început să vorbească. Vocea lui a făcut să se ivească orășelul acela Destin, din Florida, apoi un om, un fost rus care se prezenta sub numele de Val Vinner, un fugar obișnuit, a cărui singură particularitate era că te trădase. Silueta lui se alcătuia ca într-un joc de puzzle, din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
putea deja constata începutul acestei transvazări. Drumurile începeau să fie refăcute, fațadele erau curățate de murdărie, însă ploaia din ziua aceea ascundea schimbările sub tonurile cenușii de toamnă, amesteca cele două Germanii, în aceeași întrebare: „Cum pot ei trăi în orășelele astea negre, umede, care adorm la ora șase seara?“ Pe o stradă, o fereastră care dădea spre o intersecție murdară și zgomotoasă, m-a lăsat să văd, preț de o clipă, o perdea din voal foarte alb, o plantă înflorită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cea care a ajutat-o pe mamă și care își înalță privirea peste ceilalți, privirea aceea în care ei văd o lentă urcare la suprafață, din străfundul tenebrelor. Și există cel dintâi țipăt al copilului. Am trecut din nou prin orășelul acela german, străbătându-l în sens invers: antrepozitele, braseria, viaductul, fereastra cu perdele din voal. Urmărind defilarea fațadelor spălăcite din cauza ploii, ai murmurat încetișor și fără emoție: „E foarte cu putință să am câțiva veri care locuiesc prin împrejurimi. Poate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atitudinea sa față de noua ipostază, din momentul diagnosticării maladiei până la instalarea totală în condiția de pacient al unui sanatoriu. Sunt descrise mutațiile aduse de boală în conștiința pacientului, manifestările concrete ale suferinței, atmosfera generală a locului, precum și interioarele de spital, orășelul, plaja, oceanul. Personajul principal este identic cu naratorul din Întâmplări..., cu aceleași senzații, percepții și stări, cu aceeași nedumerire existențială și impresie a inutilității generale. Însă în Inimi..., efortul de autoidentificare a eului cu sine este înlocuit de reconstituirea experienței
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
și ignoranța. În special inspecțiile și manevrele aveau darul de a releva dezarticularea sistemului și incompetența comandanților. Vine doamna și domnul gheneral, cea mai cunoscută proză a lui B., este concepută într-o perspectivă cuprinzătoare. Acțiunea e plasată într-un orășel de la Dunăre, în a cărui letargie și torpoare știrea despre vizita generalului la regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
o ilară elocvență. Comedia crește în intensitate, toată zbaterea, pregătirea minuțioasă, spaima de „superior” devin ridicole și sunt potențate la maximum de o ultimă zădărnicire a tuturor eforturilor: generalul nu mai vine. O pace ca după cutremur se lasă peste orășel, aruncând în definitivă izolare și inutilitate o existență meschină, fără sens. O ipostază deosebit de pregnantă în proza lui B. este cea a ofițerului reformator. Cu un aer de inspirat, de inițiat în marile taine ale artei militare, acesta e posedat
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
reusit să plece din România. A profitat de oportunitatea că Biroul de Turism pentru Tineret organiza excursii în Iugoslavia, și cum aici avea relații prin cumnatul său, sus pus, de la UTC, a ales o excursie ce avea în traseu Trieste, orășel de la granița Iugoslaviei cu Italia, și unde, o zi pe săptămână, trecerea graniței în Italia, era liberă. Cât a vizitat orășelul a întâlnit două italience ce veniseră în Iugoslavia cu o mașină. Le-a rugat să-l treacă și pe
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
aici avea relații prin cumnatul său, sus pus, de la UTC, a ales o excursie ce avea în traseu Trieste, orășel de la granița Iugoslaviei cu Italia, și unde, o zi pe săptămână, trecerea graniței în Italia, era liberă. Cât a vizitat orășelul a întâlnit două italience ce veniseră în Iugoslavia cu o mașină. Le-a rugat să-l treacă și pe el în Italia și acestea au acceptat. Cel mai greu hop era cum să-l păcălească pe colegul de cameră, să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
șoldurile, așa cum fuseseră instruite, și treceau prin via unde Îi plăcea lui Lefty să citească. De fiecare dată purtau altă rochie. Își schimbau coafurile, mersul, bijuteriile și stilul. După indicațiile Desdemonei, cele două fete monotone se multiplicară Într-un mic orășel de femei, fiecare cu râsul ei propriu, cu o piatră prețioasă favorită, cu un cântec preferat pe care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă pe fratele ei: ― Ce faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era folosit În Detroit, și care Însemna că erau serviți cu sos chili și cu ceapă. Hercules Hot Dogs erau localuri de pe marginea drumului - și de obicei nu cele mai frumoase drumuri. Pe lângă pistele de bowling, În apropierea gărilor, În orășele mici, În drum spre orașele mai mari, peste tot pe unde spațiile erau ieftine și treceau mulți oameni sau mașini. Mie nu-mi plăceau standurile. Pentru mine erau o degradare abruptă față de zilele romantice de la Casa Zebrei. Unde erau bibelourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reușit să exfiltreze perimetrul CercG și să se facă pierduți în taigaua rusă. Vagabonzii au avut grijă de câinii trimiși după ei și de iscoadele ce mișunau prin pădure. Ajunseră, după trei zile de umblat printre copaci, într-un mic orășel. Sergheiov și Altanovici fură de foarte mult ajutor acolo, pentru că ei știau rusa. Se interesară de poziția lor și obținură un automobil antic, pe bază de combustie internă, de douăsprezece locuri, în schimbul legitimației lui Helur, pe care acesta o cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și acum „șefule”, ca atunci cînd lucra În serviciul meu. — Așa fac toți. — Adevărat... Din obișnuință... — Nu crezi că mai curînd din afecțiune? Maigret dădu din umeri și porniră curînd pe drumul de Întoarcere. De data asta, o luară prin orășelul vechi, oprindu-se În fața obiectelor uneori emoționante etalate În vitrinele negustorilor de antichități. Știau că, la masă, ceilalți clienți ai hotelului se uitau mereu la ei, dar se obișnuiseră, nu avuseseră Încotro. Maigret se străduia să mănînce așa cum Îi recomandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
au mai remarcat faptul că legăturile nu erau Întotdeauna bune și i se Întîmpla să schimbe trenul de două-trei ori. Carcassonne, Dieppe, Lyon... SÎnt mai aproape. De altfel, Lyon constituie o excepție. Cele mai multe călătorii erau mai lungi. Nancy, Montélimar... — Nici un orășel? Nici un sat? — Doar orașe destul de mari. Este adevărat că de acolo putea să plece În altă parte cu autocarul. — Vreun bilet pentru Paris? — Nici unul. — Și de cînd durează toate astea? — Ultimul angajat de la gară cu care am stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu departe, se zărește Muntele Vezuviu. Reminiscențele persistă. — Am fost și eu de câteva ori pe acolo, să fac cure la izvoa rele calde. Se bate peste genunchi. — Pe Jupiter
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încearcă să aibă o influență mult mai mare în viața mea decât e sănătos s-o facă - ăsta e principalul motiv pentru care m-am mutat la Londra. ― Deci nu ești din Londra? ― Nu, am crescut în provincie, într-un orășel de la periferia Londrei, ceea ce presupun că reprezintă de fapt suburbia. ― Și ai ajuns vreodată să te simți singură, copil fiind? Nu ți-ai fi dorit frați și surori? Nu numai că eram singură când eram copil, dar lucrul ăsta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din Dobrogea), Cara-Coium, plasa Constanța, Urluia (4 familii române din Transilvania) plasa Silistra Nouă"1214. De asemenea, "în Ostrov s-au stabilit mulți români, greci și armeni din Silistra bulgară și au deschis atabilimente de au schimbat deja fața acestui orășel care, ieri încă nu era de cât un sat"1215. În orașul Medgidia "peste 40 familii române din Transilvania s-au așezat" în cursul anului 18801216. La Hârșova "mulți români din Transilvania și musulmani din Bulgaria s-au stabilit din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
24 aprilie 1894, un articol ce analiza situația demografică a orașelor dobrogene. Astfel, redactorii publicației constatau faptul că atunci "când ne aruncăm ochii asupra acestei provincii, primul lucru de care ne izbim este lipsa unui element românesc din orașele și orășelele Dobrogei"1807. Publicația Santinela Dobrogei a apărut la Constanța în perioada 17 aprilie 1894 18 februarie 1896, fiind "organul proprietarilor români din județ și (...) nu urmărește altceva decât înfrățirea și propășirea tuturor românilor"1808. De altfel, într-un articol intitulat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
am urcat la bordul unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea curiozitate plină de bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spuse doamna din America. Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul ciripea și penele de pe gât i se umflau. Trenul trecu peste un râu, apoi printr-o pădure foarte Îngrijită. Trecurăm prin multe din orășelele de pe lângă Paris. Tramvaiele mișunau prin orașele pline de reclame mari lipite pe ziduri: Belle Jardinière, Dubonnet, Pernod. Toate locurile prin care trecurăm aveau un aer matinal, de Înainte de micul dejun. Pentru câteva minute, n-o mai ascultai pe doamna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu piatră de râu, oprindu-se la semafoarele care luminau În acea duminică mai degrabă săracă În trafic, semafoare care aveau desigur să dipară anul viitor, după ce nu vor fi fost plătite. Merse mai departe, pe sub coroanele bogate ale copacilor orășelului, care-s parte din inima ta dacă e vorba de orășelul tău, În care ai tot umblat pe sub copacii ăia, dar care În ochii unui străin sunt doar prea bogate, nu lasă lumina soarelui să treacă și aduc umezeala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acea duminică mai degrabă săracă În trafic, semafoare care aveau desigur să dipară anul viitor, după ce nu vor fi fost plătite. Merse mai departe, pe sub coroanele bogate ale copacilor orășelului, care-s parte din inima ta dacă e vorba de orășelul tău, În care ai tot umblat pe sub copacii ăia, dar care În ochii unui străin sunt doar prea bogate, nu lasă lumina soarelui să treacă și aduc umezeala În case. Trecu și de ultima casă și ieși În șoseaua care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lucrarea de licență „Beginnigs of English Journalism”. În ciuda așteptărilor, nu a putut fi angajat la Radio Iași, cum nutrise speranțe în anii studenției, dar nu s-a îndepărtat de acest „loc al făgăduinței”, luându-și repartiția în cel mai apropiat orășel, Huși, Jud. Vaslui, la Școala Generală Nr. 1, pentru a face naveta, săptămânal, la Iași, dorind cu orice preț să continue colaborarea cu Radio, cel puțin pentru emisiunea „Actualitatea sportivă”. I s-a înlesnit o apropiere de Iași prin detașarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]