KorAP: Find »[drukola/base=orb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...144 >

3,588 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

-L uită, fiindcă le-a pus Tata o inimă în piept iar memoria inimii adică IUBIREA este singura care durează pentru totdeauna. De aceea, cred eu spuse floarea de "nu-mă-uita" toți oamenii merg în cer." Fiindcă IUBESC. Și NU UITĂ. Orbul ...Nimeni nu știa cine era și de unde venise. Toată lumea știa însă ce era. Sau așa credea că știe. Stătea acolo, lângă treptele bisericii și urmărea sau ți se părea că urmărește cu privirea pe cei care intră și ies din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa, toată lumea spunea : uite ce lumină dă vitraliul, ce frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa, toată lumea spunea : uite ce lumină dă vitraliul, ce frumos e ! Dar vezi tu, numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat că aveam acum un secret numai și numai al nostru și doar se știe, nimic nu leagă mai mult oamenii decât secretele... Eram tare mândră ! Eu și orbul (care acum părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat că aveam acum un secret numai și numai al nostru și doar se știe, nimic nu leagă mai mult oamenii decât secretele... Eram tare mândră ! Eu și orbul (care acum părea în lumina amiezii chiar el înveșmântat în lumină) aveam secretul nostru. Și m-am răsucit repede pe călcâie să fug să spun tuturor ce aflasem de la el. Dar m-am auzit strigată. Am rămas pe loc. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
că știe și ce-am făcut la școala (tocmai mă bătusem în parte cu... ei, dar toată clasa ne luaserăm la bătaie, e drept că oarecum eu începusem, da'... de ce mă trăsese de păr... n-are rost să povestesc, doar orbul știa ca și cum ne văzuse...). Încă o dată, m-am auzit strigată. M-am așezat la loc și așteptam... cu inima cât un purice. Dar de data asta, întrebarea era și pentru mine : "Cum s-a uitat astăzi Iisus la voi?!" Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
un purice. Dar de data asta, întrebarea era și pentru mine : "Cum s-a uitat astăzi Iisus la voi?!" Ne-am uitat și noi unul la celălalt, da' ce să spunem ! Cum, adică, să se uite Iisus la noi ?! Și orbul a continuat : Dacă vă dă să mâncați trupul Lui și să beți Sângele Lui, nu credeți că-L interesează și mai ales știe tot ce faceți voi ? Și, atunci, cum de credeți că nu se uită la voi ?!" Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se uită la voi ?!" Asta-i bună ! mi-am zis. Mă uit mereu în biserică, dar n-am văzut ca Iisus să-și ridice ochii de pe crucifix și să se uite la mine ! Nu așa, nu așa ! mi-a răspuns orbul, ca și cum mi-a ghicit gândul. Când iei Sfânta Împărtășanie, uită-te la preot și ai să vezi, prin ochii lui, privindu-te Iisus. Atunci, prin ochii omului, se uită la tine Iisus cu ochii omului și privirea Tatălui. Și fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
văzut plecând. De atunci, L-am văzut pe Iisus uitându-se mereu în ochii mei... Uneori, are ochii preotului, când iau Sfânta Împărtășanie. Altă dată, ochii părinților mei, uneori, ochii celor cu care mă întâlnesc... dar întotdeauna are ochii acelui orb care știa sufletul tuturor, fiindcă în ei se adunase tot Cerul. Și atunci mă uit la cer și-I surâd. Ca să știe că-I mulțumesc și că-L iubesc pentru lacrimile Lui, pentru sângele Lui, pentru Trupul Lui, pentru bucuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
tot ce era de văzut... să știți că de multe ori mă gândeam să mă pierd și eu așa, în lume, să nu le mai fiu alor mei o gură în plus, că de ! cine se mai uită la un orb care cerșește... oameni săraci pe la noi, oameni triști... asta-i tot... s-ar putea sfârși... doar și eu văzusem tot ce putea fi mai frumos pentru mine... și aș putea să plec mulțumit... Dar cine știe ? Mâine, când o să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-a dat și de mâncare pe săturate când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la noi de-ale gurii, ți-aduci aminte, doar eram împreună și nici El n-avea..." zicea unchi-mio. "Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să găsesc piatra care face aur. Izbucni într-un râs care se rostogoli până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141 Întâmpinarea 145 Coroana 150 În cer și pe pământ 162 Numele Lui e Iubire 181 Tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște a căror înțepătură te lasă orb... toate acestea mă contrariază. Fluviul? Mlaștinile? N-am reținut decât căldura, apăsătoare într-adevăr, o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât mai puțin, nimic de sorginte violent-convențională! Vă vorbesc vouă, prieteni

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

se aplecă spre el, ca și când ar fi vrut să-i încredințeze un secret: ― Gosseyn, nu știu exact cât ești de bine informat. Dar părerea mea este că știi multe. Și adăugă plin de ironie: ― Să nu crezi c-am fost orb și n-am văzut cu câtă ușurință toți îți furnizau informații, fiecare din motivele sale personale. Și totuși, toate aceste informații pentru tine nu valorau mare lucru. Mătură aerul cu mâna, gest semnificând că-i dă pe toți ceilalți deoparte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare, să-i scufunde cu tunurile. — De ce nu te Împaci cu el? se hazardă Valentina, și pentru o clipă speră că totul putea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-a ales pe tine - pitic pinguin și orb. Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fără să facem vreun zgomot, de parcă n-am exista, se gândi. De parcă deja n-am mai fi aici. Și dac-ar fi Într-adevăr așa? Vom pleca Într-un fel sau altul. Înaintând, pipăind cu palmele pereții galeriei, ca niște orbi. Zero Își spuse că, deși era incitant, ar fi fost stupid să se lase arestați. Nu trebuiau să se lase prinși din nou. Mai degrabă ne lăsăm călcați de tren. Ne vom lăsa străbătuți de curentul electric - ne vom aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au făcut să se agite pe scaun. (Sheba își amintește cum și-a mișcat capul dintr-o parte în alta „ca un orb“.) — Știi, nu trebuie doar să copiezi desene, a continuat ea. De ce nu desenezi ceva din realitate? Sau chiar din mintea ta? Fața lui Connolly, care pentru moment se îndulcise de plăcere, s-a închis din nou. A ridicat din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
trecerea săptămânilor, începea să recunoască că adevărata sursă a problemelor era aventura ei cu Connolly. — Adevărul e, mi-a spus ea într-o seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că nu știe. Nu pot să cred că e așa de orb. Cum poate să mă iubească și să nu vadă asta? Când mă întorc acasă după ce am fost cu Steven, îl privesc cum sforăie și-mi vine să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

singura ipostază în care nu încape minciuna, pentru că este adevărul desăvârșit și permanent. „Spune-mi, Keti, dar Ana?” - „Te iubește, nu e zi să nu se gândească la tine, s-a măritat din cauza ta, din orgoliu și răzbunare, că erai orb în anul cât ai stat la ei. Te iubea ca și acum, dar tu, umblând în lumea ideilor tale, n-ai observat sau te făceai că nu observi. Dacă v-ați fi căsătorit, ea ar fi fost - cum și este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

cu orele În baie și inventa nume de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de blues. Cântăreții de blues au, de obicei, trei nume. Primul trebuie să denumească un handicap - de exemplu, orb. Al doilea, un fruct - de exemplu, lămâie. Ultimul trebuie să fie nume de președinte american - de exemplu, Jefferson. Ea se gândi o clipă și spuse: Ce zici de Asthmatic Kiwi Nixon 1? — Da! Sau Flatulent Nectarine Bush2. —Stai, stai, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am căutat ca un orb „gaura” (un tub de ciment Îngropat vertical În pământ, ce servea drept locaș de tragere dacă postul ar fi fost, cumva, atacat) și m-am aruncat În zăpada dinăuntru. În curând, nămetele a Început să se refacă În jurul adăpostului. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]