1,564 matches
-
În portretistica umană, de a privi natura drept În față. Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de vedere tehnic; și totuși, au fost Împiedicați de cine știe ce orbire mentală profundă sau cine știe ce complex. Mănunchiul de violete sau iepurele lui Dürer, șopârlele, cerbii, pupăza, maimuța lui Pisanello (fără Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de-a-ntregul și izbitor de naturaliste: și totuși, În tablou, subiectele lor devin la fel de heraldice și simbolice, la fel de nefiresc alăturate, ca animalele Într-o tapiserie. Nu cunosc o altă pictură care să demonstreze mai convingător și mai emoționant această stranie orbire culturală; și este cât se poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte ca Sf. Hubert să-i uzurpe rolul) ca figură centrală și deformator al vieții non-umane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut partea sa în ceea ce s-a întâmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ce lăsa. Negustoria mea e la mine: în inimă și în picioare. Dar m-am gândit să mai aștept, poate te voi mai vedea. Iată, te-am văzut, și acum plec la Țoar. Se uitară după Utnapiștim. De când cu orbirea și spaima nopții trecute, nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de ei. Soldații se plimbau pe zidul cetății, parcă nici nu i-ar fi văzut. - E timpul să ne întoarcem la luntrea noastră, spuse străinul, uitîndu-se în partea Gomorrei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
piesă modernă, În care avea să poarte nu tocmai o perucă, ci o meșă. Povestea unei asemenea suferințe și puteri de revenire Îl mișcă pe Henry la fel de mult pe cât Îl afectase curajul cu care George Du Maurier se adaptase la orbirea parțială. Ea Întrupa „romantismul teatrului“, care Îl fascinase Încă din copilărie, care Îl atrăsese seară de seară spre stal și care Îl Împinsese, În cele din urmă, de partea cealaltă a reflectoarelor. Dar viața de zi cu zi a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând, Natura-i fericire și veșnic e în pace - Și leul și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-un gâde ca fierul să-i ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Numește brav pe gâde și fierul i-l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să te păzească cerul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul... A spune că nu-s vrednici decât de-adînc despreț, Că pentru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu una de noapte, cu o mahmureală continuă a după-amiezelor și a iernii și cu exaltări din nimic, care îl cuprindeau pe neașteptate. Nu știa până unde e visul lui și de unde începea realitatea, dacă ea exista cumva și dacă orbirea nu era doar un truc dintr-o veșnică poveste reluată, care nu se încheia nicăieri. Luase epopeea de la început, se simțea ca un Ulise al câmpiei, care își uitase drumul de întors. De aceea nu-și amintea dacă e un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâia oară când văd atâtea imagini cu voi și sunt tulburat: îmi par cât o viață din care am lipsit. Tu să știi că atâta vreme cât reușesc să vă trimit bani, eu sunt bine, deși mă duc tot mai grăbit spre orbire... Aștept să îmi scrii... Sunt cam încurcat, fiindcă nu îmi răspunzi niciodată. Îndură-te doar acum de îngrijorările mele și dă-mi vești, te rog, despre fiecare“. Nu primi însă niciun răspuns și-și pierdu curajul. În același timp, dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii. Le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii. Le spusese și altora cum orbirea i se părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie de insulă. Orbirea îi rupsese granițele, îi pusese altele noi și, în tăcerea schimbată, primise vestea, ca un pumnal: Ghazal era condamnată și se afla la Evin. Fu întâia oară când îndrăzni să-și audă fiul la telefon: — Pentru ce a fost acuzată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea În slujba lui toate forțele ostile ordinii divine. Prințul răului nu a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
participarea la credulitatea generală. Mult mai târziu, la vârsta bărbăției și purtând cu mândrie porecla de Granadinul pentru a le aduce aminte tuturor minunata cetate din care fusesem exilat, nu mă puteam împiedica să nu mă gândesc ades la acea orbire a oamenilor din ținutul meu, începând cu propriii mei părinți, care se lăsaseră convinși de sosirea iminentă a unei armate salvatoare, când doar moartea, înfrângerea și rușinea stăteau de fapt la pândă. Anul acela era și pentru mine unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungeau la creier foarte încet. Dar încheieturile îi spuneau că reușeau să simtă ceva, o duritate care nu venea dinăuntrul lui, nu era o simplă durere, ci din exterior. O legătură. Era legat, își dădu seama în cele din urmă. Orbirea, imobilizarea nu erau semnele colapsului fizic de dinaintea morții, ci ale unui lucru nu atât de decisiv. Fusese împușcat și împins în mașină nu ca un cadavru, ci ca un prizonier. Inima începu să-i bată mai tare. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
minut că reflectez la mutarea următoare, am capturat intempestiv cu calul pionul de la e5, deschizându-i astfel negrului diagonala la capătul căreia se afla dama de alb. Am impresia că Howard a avut atunci un moment de ceea ce se cheamă orbire șahistă - se Întâmplă ca jucători de elită, mari maeștri internaționali, candidați la titlul mondial să nu sesizeze câteodată amenințări iminente, simple, pe care le vede și le evită orice Începător. E ceva absolut inexplicabil la valoarea, experiența și nivelul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de elită, mari maeștri internaționali, candidați la titlul mondial să nu sesizeze câteodată amenințări iminente, simple, pe care le vede și le evită orice Începător. E ceva absolut inexplicabil la valoarea, experiența și nivelul lor de concentrare, mai ales că orbirea nu se petrece În partide de pregătire, ci În turnee importante, În meciuri cu miză. Fapt este că Roger n-a rezistat tentației. A ridicat mâna și a dus-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor mele, odată cu ticăitul inimii. Dar nu sunt pure. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]