2,674 matches
-
expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci, o lăsaseră să plece, o dăduseră unor străini? Era orfană? Oricum, luând-o, fie și ca simplă servitoare, și ducând-o departe de casă (și Cati era tot din sudul Basarabiei), mai întâi la Galați, apoi la Corabia, ai mei își asumaseră o certă obligație morală față de ea, obligație pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp, somat de un medic, mă voi lăsa dus la spital, de unde nu mi se va mai da drumul: hemoragie internă, melenă. Situația Doinei: între moartea fratelui, internarea cu forța a soțului (cu perspectiva de a fi operat), doi nepoți orfani acum de ambii părinți, o cumnată ticăloasă și o înmormântare la țară, cu rubedenii care uneltesc și altele care o îndeamnă „să nu se lase”, toate urmărind-o să vadă cum se descurcă, dacă se achită satisfăcător de îndatoririle ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt evocate și ilustrate o dată, zguduitor, în poezia Vaca (din vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde însă. El a spus ce a avut de spus. În timp ce mă îndepărtez, depășind micul grup de femei - îndoliate? - și un copil revoltător de bine dispus pe fondul acelui mieunat de pisic orfan, mai am timp s-o aud pe una din ele povestind cum niște copii din bloc, auzind într-o seară un cucurigu autentic, al unui cocoș în carne și oase au început să râdă nebunește spunându-și că a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
măsură pot muri și alții în jurul lui. Iar el ar muri sufletește și trupește. Am citit odată într-un loc în care se spunea: „Dacă vezi o sticlă cu rachiu să te gândești că-i crimă, lacrimi, suferință și copii orfani”. Așa și este, dragii mei. Să dea Domnul să fim mai cumpătați, mai buni, măi înțelepți. Cu cât vom bea mai putin, ne vom ruga mai mult și vom fi mai puternici în credința, în virtute. Altfel ne pierdem demnitatea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau s-o omor. - Da de ce? - Fiindcă m-a lăsat flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. - și pentru atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. - Da și mâncari aveț? - Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat, avem și saramură de biban cu mămăligă caldă. - Atunși n-am s-o mai omor. Îl invitam, cum spuneam, de multe ori
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am mers mai departe. (Gândind acum la situația de atunci, îmi vine să zâmbesc amintindu-mi de un minunat scriitor evreu, născut în Rusia, Shalom Alehem, care cu umorul lui contagios și-a intitulat o nuvelă "Halal de mine, sunt orfan"! Așa și eu, la sfârșitul lui 1988, puteam spune: "Halal de mine, sunt șomer, cu imputație și vot de blam!" Situația de mai sus îmi amintește și de o vorbă a unui colaborator de-al meu, portar de ambasadă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
afară. Fiindcă, stimabile, la noul loc de muncă mai aveam relații de serviciu cu ONT și Ministerul Turismului! D'aia! Menționam mai sus, încercând să fac haz de necaz, titlul unei schițe a lui Shalom Alehem, " Halal de mine, sunt orfan". După ce am fost dat afară de la ONT, alături de alți trei colegi și cu sprijinul conducerii ministerului, care ne știa nevinovați, ni s-au găsit locuri de munca "în rețea". La scurt timp la ONT și Ministerul Turismului a urmat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deși este încă plină de energie, încă "foarte bine", cartea este tratată ca o mătușă aflată pe patul de moarte. Este cu siguranță o întâmplare tristă, că asistăm la dispariția implacabilă a cărții; de parcă, într-adevăr, începem să ne simțim orfani. Agonia cărții este mai greu resimțită de generațiile care au perceput acest miraculos obiect ca pe un simbol mitologic; generații care au investit în carte suflet din sufletul lor simt că, odată cu moartea cărții, li se atrofiază o parte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ardealul eliberat. Pe atunci zăgazul îl puseseră localnicii, acum l-au pus eliberatorii roșii - dar se vede că fără această stavilă nu se poate ajunge la deplina unire... Nepoții unchiului Bănuț, verii mei Bercan, despre care nu mai știam nimic, orfani [24] de mamă încă de când erau copii, pierduseră în timpul războiului și pe tatăl lor, protopopul Bercan din Cohalm: deportat și chinuit de unguri pentru atitudinea demnă românească, înnebunise și se prăpădise în cele din urmă într-un spital, pe la Oradea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Marginalii și săracii lumii sunt pitualți mediatic și politic. Minoritarii sunt mult mai vizibili. Poate cel mai grav exemplu este „pitularea” Africii: semenii noștri de pe acolo sunt mai mult decât decimați de SIDA, armate de milioane de copii și puberi orfani fac „legea”, atâta cât le este dat să supraviețuiască bolii. Nu îi „vedem”: out of side, out of mind... ce nu este la TV și on-line nu există. Ba mai mult, puținii bani dați acolo de guvernul american au o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și gingășie». Din experiența avută prin contactul cu aceste surori, don Calabria a înțeles importanța prezenței feminine în asistența bolnavilor, a orfanilor ori a bătrânilor. Din acest motiv, atunci când a început Casa Buoni Fanciulli (Casa copiilor buni) pentru asistența copiilor orfani sau abandonați, alături de «frați» (religioșii Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe), a voit îndată și prezența «surorilor» (surorile din Congregația Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe). «Omul - spunea el - are nevoie de afecțiunea unei mame». Prietenii săi ofițeri În cei doi ani
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Don Giovanni, cu iscusința sa știa cum să abată acea ostilitate aparentă, rod nu al unui egoism ci al unei incapacități de a ține sub control băiețeii dezlănțuiți. Înfăți-șându-i noii copii săraci și abandonați, îi spune: «Masina, acest copil este orfan, l-au abandonat. Ce spui, îl luăm?». Și femeia morocănoasă, cu lacrimi mari în ochi, se topește în efuziuni de gingășie maternă, îmbrățișând și mângâind copilul. Și la scurt timp, la prima năzdrăvănie a băieților, răbufnește cu noi muștruluieli: «Pleacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
seminarist care slujea zilnic la sfânta Liturghie: «Știi cine vine ca paroh? Se spune că ar fi un preot bun care face multă pomană. Trebuie să fie destul de bogat, pentru că și-a luat în casa lui doi sau trei copiii orfani, pe care îi întreține ca și cum ar fi lui». Pe 11 februarie 1907, sosește acel preot bun cu portofelul plin! Puține bagaje și lucruri esențiale. E bogat într-adevăr, nu de bani sau de bunuri imobile cum crede sacristanul, ci de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sistematizare bună în altă parte. Atât cât îmi stă în putință, o să vă dau tot ajutorul necesar». Cuvântul calm, convingător și sincer, a dezamorsat furia acelor femei tulburate: «Auziți, părinte, dacă e Domnul cel care vrea această Operă pentru copiii orfani și abandonați, noi nu putem nicidecum să ne punem împotriva sa. Dar măcar dați-ne o binecuvântare, care să ne ajute să găsim cât mai repede o altă locuință». «O, da, asta v-o dau din toată inima. Fiți sigure
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
intuiție de a-i ajuta gratis pe copiii săraci, care aveau puterea să continue studiile superioare, sprijinindu-i și în perioada universitară. Dar cea mai mare parte a Institutelor de educație a tineretului căuta să introducă cât mai repede copiii orfani sau proveniți din nucleele familiare cele mai sărace în lumea productivă, ca să devină independenți economic. Criticile care astăzi s-ar putea aduce unei asemenea metode, care ar părea să fixeze vreun băiat într-o anumită meserie, prea tânăr ca să poată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spuse don Calabria. Gigio își petrecea tot timpul liber în acea bisericuță pentru a se ruga și a cânta la armoniu. Între timp spiona din curiozitate acel preot atât de pios și bun, care își luase în casă câțiva băieți orfani și abandonați. După câteva luni, don Calabria, cu delicatețe și circumspecție, i-a dat de înțeles că ar fi fost fericit să-l aibă de colaborator. Pe 25 mai 1908, don Giovanni scrise în jurnalul său: «E voința lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
gingășie. Și nu putea să se comporte altfel față de acest suflet sincer și transparent, entuziast în a face binele, înflăcărat de râvnă sfântă pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre el: «E asemenea cristalului». Predilecția sa erau copiii orfani, fiii nimănui ori cei ruinați de mizerie și de viciu. Îi urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o răbdare infinită. A fost ascultător, dar nu un adulator. Un om liber, care vorbea cu extremă delicatețe, dar și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Desenzani, scrie: «6 ianuarie 1907: preot la S. Giovanni in Valle. După câteva zile, îl întâlnesc pe don Calabria, cu prilejul unui funerar. Îi vorbesc despre proiectul meu «Crinul alb», dar el îmi propune ideea înălțării unui colegiu pentru copiii orfani». Don Desenzani spera în inima sa să-l implice pe don Calabria în planul său grandios, chiar dacă părea ambițios; și în schimb don Calabria îi propunea o acțiune mult mai umilă, dar concretă: avea în casă cinci orfani și se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tinerilor lor căzuți în bătălie, ale căror resturi pământești au fost înghesuite și înmormântate în grabă în gropile comune din munți. Iar popoarele s-au trezit cu o mulțime de văduve în veșminte de doliu și o generație de copii orfani de tată. În ziua armistițiului don Calabria a anunțat o liturghie solemnă de mulțumire. Veteranii s-au reîntors îmbrățișându-i pe dragii lor, sub privirea tristă a celor care, din păcate, nu și-ar mai fi revăzut propriul fiu sau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reculegeri spirituale clericilor seminarului. Îl chemau nu pentru că ar fi fost un orator renumit, ci pentru că era considerat un don Bosco venețian. Câțiva clerici ai seminarului vicentin l-au ales ca directorul lor spiritual. Episcopul de Vicenza, văzând atâția copii orfani de război, abandonați pe contul lor pe drumuri și constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don Calabria: «Aici se înmulțesc ștrengarii. Nu e posibil să deschidem și aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru «păzirea și păstrarea» rezervelor de grâne și vin, ori ca ascunziș pentru populație în timpul raidurilor hoardelor barbare ori a continuelor răfuieli dintre padovani și vicentini. Acum, această localitate era pe punctul să devină «casă și refugiu» pentru mulți copii orfani. Marele război se terminase de puțină vreme: la 4 noiembrie 1918. Un război victorios pentru Italia, care a costat milioane de morți și a deschis răni sângerânde în foarte multe familii. Papa Benedict XV (1854-1922), care s-a zbătut cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răni sângerânde în foarte multe familii. Papa Benedict XV (1854-1922), care s-a zbătut cu înverșunare să evite «l'inutile strage» (masacrul inutil), încerca acum să îndemne creștinii să se îngrijească de victimele inocente ale războiului; a fi văduve sau orfani, în acele vremuri, însemna mizerie, exploatarea minorilor, abandon. Multe familii înstărite au ascultat cuvântul pontifului și și-au dăruit bunurile imobile Institutelor de binefacere, ca să le folosească drept case de primire pentru orfani. Iar în convenția pentru folosirea și uzufructul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
monede mărunte. „Am strâns acest zahăr, renunțând să ne îndulcim laptele de dimineață. Banii sunt cei pe care rudele noastre ni i-au dat pentru micile noastre trebuințe. Dar noi avem deja tot ceea ce ne trebuie, pe când acești copiii sunt orfani și nu au nimic...“. Și au venit de mai multe ori să-și aducă mica lor mare ofertă». Investițiile unui profesionist «Din cauza unei afaceri încurcate, un profesionist risca să intre în faliment. Promite Domnului că va destina o parte din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]