1,604 matches
-
cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne poate fi anulată de nici o instanță socială, refugiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fiu ca ei. Totuși, nu-ți faci prea multe scrupule cînd apelezi... tocmai tu, care nu accepți nici un compromis. În arta mea, poți să fii sigură, niciodată, dar pentru ea sînt gata oricînd să mă prostituez. SÎnt un mare orgolios, nu pot trăi fără ca lumea să știe că exist. O cruce mică de piatră, pe jumătate Îngropată În pămînt - o bornă kilometrică la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie în părerile mele. Cu toatea acestea, nu pot să nu țin seama de prietenii mei în care am încredere. Trebuie să recunosc că uneori sunt orgolioasă, dar asta nu mă impiedică să recunosc că uneori alții au dreptate. De mică am fost învățată să fiu cinstită și să spun ceea ce cred. De aceea mărturisesc că nu sunt foarte ordonată, sunt pretențioasă, dar și generoasă cu alții
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
desen. Îmi place să pictez și visez să devin o pitoriță renumită, cu o carieră frumoasă. Dar orice om are și defecte, nimeni nu poate fi perfect. Mai spun și eu câte o minciunică din când în când, sunt uneori orgolioasă și prea mândră sau încăpațânată. Dar mă străduiesc mereu să îmi repar greșelile. Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană plăcută, sensibilă și amabilă. Cred că și cei din jurul meu mă apreciază și mă bucur că astfel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar pentru bani, cel puțin să se miște. Mă rog, zvonuri, zvonuri și iar zvonuri. La fel de bine Leo ar fi putut fi strangulat sau ucis pe o masă de operație, pentru că nu se conformase tarifelor underground. Pentru că Leo era prea orgolios ca să se intereseze cu responsabilitate de tot ce era ascuns sau mai puțin vizibil. Teoretic, el putea fi la curent cu tot ce se întâmpla în lumea reală. Chiar dacă îi pica în mână un ziar gratuit de la metrou, o broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a citit lucrarea și i-a plăcut. Cică. Și atunci, cu lucrarea apoape gata mă prezint și eu la profesorul meu, stimatul și mult prea respectatul domn și profesor Popa - bărbat bine, tânăr, orgolios și afemeiat - soțul prietenei mele Kity - știi povestea cu eu-baby-sitter timp de o jumătate de an la ei - și precum stimatul domn mai sus numit și-a exprimat dorința lui de a se culca cu mine pentru diferite motive - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mi-am dat seama, imediat ce le-am văzut după atâta timp, că erau foarte bune. Mi-am dat seama că descoperisem ceva. Mi-am dat seama că nimeni altcineva - nu spun mai bun decât mine, nu sunt chiar atât de orgolioasă - dar altcineva din domeniu sau care să fi încercat ceva similar... Mi-a redat pur și simplu încrederea în mine, m-a făcut să simt că făcusem într-adevăr ceva cel puțin la fel de valoros ca toți ceilalți pictori care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau, în fine, îl acceptă, menajând sensibilitatea masculină. Poate și pentru că ea știe ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei de fată, puțin cunoscătoare a psihologiei masculine. Încă nu știa că patima sau, mai bine-zis, instinctul de cuceritor îl face pe bărbat să arunce vorbe și să comită gesturi ce pot impresiona decisiv sufletul unei tinere. Iar el marchează, orgolios, încă o cucerire, fără vreun scrupul de responsabilitate și de onoare. Mi-aduc aminte cât de uimit am fost (eram prea tânăr și idealist!) de povestirea unei fete, simplă croitoreasă, pe care am cunoscut-o la o „reuniune dansantă” organizată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de climă, alimentație, educație, dintre oameni impun o deosebire totală între modul lor de viață și de gîndire; de aici diferența dintre un călugăr italian și un chinez învățat. Temperamentul unui englez profund, dar ipohondru, este complet diferit de curajul orgolios al spaniolului. Un francez seamănă la fel de puțin cu un olandez precum vivacitatea unei maimuțe cu flegmatica broască țestoasă. Întotdeauna s-a remarcat la popoarele orientale spiritul conservator în privința practicilor și a vechilor obiceiuri, de care nu s-au îndepărtat aproape
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a strînge legăturile de prietenie între suverani; dar în loc să fie artizanii păcii, ei sînt adesea unelte ale războiului. Aceștia folosesc lingușirea, viclenia și seducția pentru a smulge miniștrilor secretele statului: îi cîștigă pe cei slabi cu abilitatea lor, pe cei orgolioși cu vorbe, pe cei interesați cu daruri: pe scurt, ei fac, uneori, tot răul de care sînt capabili, căci pot păcătui din datorie și sînt siguri că nu vor fi pedepsiți. Împotriva artificiilor acestor spioni, principii trebuie să-și ia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
descompusă Între minciună și neputință. Atunci cînd domnul Pavel va fi la cumpănă nu va mai putea fi salvat pentru că nu vor mai exista medicamentele trebuitoare, medicii vor scrie rețete degeaba, ziarele vor anunța, chiar În ziua aceea cu titluri orgolioase, că industria siderurgică e În plină dezvoltare, că „omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, va pleca zîmbind, va zîmbi timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vreme un comandant, și după moartea lui Capito - îi aruncă o scurtă privire lui Valens, care se uită la el impasibil -, după moartea lui Capito, cum spuneam, soldații se simțeau ignorați, neglijați. Știi la fel de bine ca mine cât sunt de orgolioși. Dacă nu-i ungi, nu te urmează. — Ai anulat destule pedepse poruncite de Capito. Am auzit că, de cum ai venit, ai deschis practic porțile închisorilor. Vitellius încuviință, râgâind de mai multe ori. — Am anulat toate ordinele lui Capito. Am readus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ură. E un om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să le spună un cuvânt, și îl urmează oriunde. E orgolios, impulsiv, hotărât. Un aliat formidabil, un adversar primejdios. — E incoruptibil? Cu bani obții orice. L-am putea plăti ca să-l convingem să fie de partea noastră... — Nu toți oamenii pot fi cumpărați. Unii pun anumite idealuri mai presus de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să meargă. Mai ales azi. De aceea sunt plătit mai mult decât un centurion... Eu știu să-mi fac treaba. Am greșit vreodată o mișcare în bătăliile în care am luptat împreună? Am interpretat vreodată greșit sunetele trâmbiței? Era foarte orgolios acel signifer, care acum îi arunca lui Antonius priviri arțăgoase. — Dar soldații tăi or să mă apere cum trebuie? Ultima oară, puțin a lipsit ca un barbar să-mi ia gâtul. — Te vor apăra, stai liniștit, răspunse Antonius. Soldații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și mai intuitiv, când ajungea din urmă un rețiar, acesta sărea în lături. Valerius, aflat în atac, se dezechilibra și cădea în genunchi. Căzu astfel de nenumărate ori. — Poftim. Proculus îi întinse niște fașe de lână. — Înfășoară-le în jurul genunchilor. Orgolios, Valerius refuză și luă poziția de apărare. — Salix! strigă Proculus. Ai uitat ce a pățit Salix? Valerius se opri brusc, întorcându-se spre maestru. — Salix? — Prins de tensiunea luptei, Salix a uitat cu totul de rana pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ʺ Și își justif ica îndemnurile: „Eu nu sunt ucigaș, dar cred că aș deveni pentru a v ă se rvi cauza.ʺ Un poet de curte, Dejarvin, îi face ode însuș i un ui bărbat, unuia Platon Zubov, „un orgolios descreierat, sla b la balcon dar tare la parter care, la bătrânețele Ecaterinei, îi oferea „ultimele plăceri lumeștiʺ și pe care Derjavin îl compara cu nimeni altul decât cu... Aristotel!... În ce privește generalii, care deschideau fața conducătorilor, lăsându i „biruitoriʺ în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita teatrală 3 Bijuterii de familie 3 Tablou uitat 3 Pianul orgolios 3 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
transcriindu-mi în jurnal însemnările. Voiam să public mai târziu o carte despre adevărata viață a albului în Assam și mă analizam cât puteam mai precis; zilele mele de marasm și neurastenie, alături de zilele, mai numeroase, firește, de pionierat, de orgolios efort, de creștere. În tot decursul lui iulie n-am fost decât o singură dată la Shillong și, acolo, am sorbit soarele, am văzut iarăși cinematograf, mi-am reparat patefonul, mi-am cumpărat romane polițiste, singurele pe care mai eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o. ― Nu e întîia dată când vorbește, lămuri d-l Sen, orgolios. Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]