2,438 matches
-
fi să mă aventurez pe afară În singura zi În care mă prefac bolnavă, vreun coleg de la serviciu se va nimeri să fie exact pe strada mea. Așa că, iată-mă-s, Într-o dimineață rece de ianuarie, uitîndu-mă la programul oribil care se difuzează la televizor În timpul zilei (deși tot am nimerit pînă la urmă o chestie despre „coafuri de nuntă“, care s-ar putea să-mi prindă foarte bine), mîncînd Încet dintr-un pachet de biscuiți cu cremă (ultima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ochii În pămînt, știind că viața mea era pe cale să se schimbe, dar nefiind prea lămurită cum anume. Odată ajunse În birou, mă așeză pe scaun și-mi spuse, cu cea mai blîndă dintre voci, că avusese loc un accident oribil și că mama murise. Îmi amintesc că ședeam pe scaunul acela tare și mă gîndeam că ar fi trebuit să plîng. Mi-a venit În minte un film pe care-l văzusem de curînd, În care unei fete i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să plîng, dorind, cred, să poată să mă ia În brațe și să-mi ofere consolare, dar, cînd asta nu s-a Întîmplat, s-a trezit că nu știa ce să facă. Umplu tăcerea spunîndu-mi că, uneori, se petrec lucruri oribile și tragice și că tata mă iubea foarte mult și că mama mă va veghea mereu de undeva, din ceruri. De multe ori mi-am dorit să nu fi adăugat acea ultimă propoziție. A mai spus și altele, multe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o personalitate foarte puternică. Probabil e fantastic să ai așa o fiică. — Ea e aia cu moț În frunte. Adică, atunci cînd e bună și cuminte, e foarte, foarte bună și cuminte, iar cînd e rea, e de-a dreptul oribilă. — Oribilă? Serios? Pare Încîntătoare. — Asta pentru că nu ți-e fiică, zîmbi Linda. Știu că mama ta a murit cînd era foarte tînără și te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar anii de adolescență pot fi foarte dificili pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
personalitate foarte puternică. Probabil e fantastic să ai așa o fiică. — Ea e aia cu moț În frunte. Adică, atunci cînd e bună și cuminte, e foarte, foarte bună și cuminte, iar cînd e rea, e de-a dreptul oribilă. — Oribilă? Serios? Pare Încîntătoare. — Asta pentru că nu ți-e fiică, zîmbi Linda. Știu că mama ta a murit cînd era foarte tînără și te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar anii de adolescență pot fi foarte dificili pentru o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
obicei după o ceartă Îngrozitoare: să mă ia În brațe și să se scuze și el, dar Dan nu scoate o vorbă. Se așază pe canapeaua din fața mea și privește În podea, și pentru prima dată, mă cuprinde un sentiment oribil de neliniște. Vai, Doamne, nu-l lăsa să spună ceva Îngrozitor sau să Înceapă să se răzgîndească. — Dan, am spus că-mi pare rău, șoptesc eu; teama Îmi strînge inima Împiedicînd-mă să vorbesc mai tare. Dan, te rog, spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre mine. Are ochii plini de tristețe. — Îmi e foarte greu, spune el. Înțeleg că toată povestea asta e stresantă și știu că mama Își dă uneori aere de stăpîn, dar nu mai pot să te ascult zicîndu-mi cît de oribilă e. E mama mea, Ellie, și orice ai crede despre ea, nu Încearcă decît să facă ce-i mai bine pentru noi. — Știu... Nu, lasă-mă să termin. Din cîte văd eu, treaba stă În felul următor: mama se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prînzul la familia Cooper, deși ocazional prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă ne vom Întoarce din luna de miere. Așa că, după mine, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Poate o să mă crezi nebună, dar Întreaga poveste a atins dimensiuni atît de copleșitoare Încît nu știu dacă am apucat să simt vreun entuziasm În legătură cu ea. În plus, intervine Fran În numele meu, viitoarea soacră a lui Ellie e o ființă oribilă, care Își Înhipuie că e, de fapt, nunta ei. Nu că noi am avea vreo experiență În domeniul soacrelor oribile, adaugă ea, privind pieziș la soțul ei, care se Încruntă. Credeam că tu și mama vă Înțelegeți de minune zilelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să simt vreun entuziasm În legătură cu ea. În plus, intervine Fran În numele meu, viitoarea soacră a lui Ellie e o ființă oribilă, care Își Înhipuie că e, de fapt, nunta ei. Nu că noi am avea vreo experiență În domeniul soacrelor oribile, adaugă ea, privind pieziș la soțul ei, care se Încruntă. Credeam că tu și mama vă Înțelegeți de minune zilelea astea, spune el, tăind plăcinta. — De minune? Ha! Hai mai bine să zicem că abia ne suportăm. Dar, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să afle cum te simți, iar eu n-am putut să mint și să-i spun că nu ești la maternitate. După aia, m-am trezit cu ei aici. — Aici? Aici, unde? În sala de nașteri? Preț de-o clipă oribilă, m-am gîndit că fusesem atît de „dusă“ Încît cei doi ar fi putut să stea ghemuiți Într-un colț al sălii de nașteri, urmărind operația de cezariană, iar eu n-aș fi avut habar. O, Doamne, ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
determină să ridic receptorul imediat după ce l-am așezat În furcă, doar ca să mă asigur că aud tonul de apel. Dar, În cazul ăsta, am motive Întemeiate... Într-o zi, pe cînd Tom avea cam patru săptămîni și niște colici oribile, Fran a venit pe la mine. Linda a telefonat, iar eu i-am spus că nu pot vorbi și că o sun eu mai Încolo. Am Închis receptorul, iar Fran m-a Întrebat cum mai merg lucrurile cu soacră-mea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că minte, fie aș fi presupus că li s-a Întîmplat altor femei, altor cupluri, dar că nouă nu ni se va Întîmpla niciodată. Dar sigur că exact asta mi se Întîmplă și ni se Întîmplă. Primele cîteva săptămîni sînt oribile și, În majoritatea serilor, mă Întind În pat cu spatele la Dan, ca rezultat al Încă unei certe, alte resentimente nerostite erupînd noaptea tîrziu, Într-o rundă de cuvinte Înverșunate și de voci ridicate. Căci eu sînt aceea care se trezește odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o reclamă la Hawaii Tropic. — Oare Lisa a avut ocazia să-ți numere imperfecțiunile pînă acum? — Desigur, confirmă Trish. — Și, dă-mi voie să ghicesc: ea, personal, nu are nici una, corect? — Ba da! strigă sus-pomenita, din piscină. Am cele mai oribile vene pe coapse pe care le-ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua de azi. — Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe care le-am văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
năzdrăvan. De ce m-am pricopsit eu cu un copilaș așa delicat? Delicat și sensibil. Ce eufemisme perfecte pentru cuvîntul „de coșmar“. Mă simt Îngrozitor de vinovată pînă și să mă gîndesc la asta, dar Oscar se transformă Într-o mică ființă oribilă. Țin enorm la Trish. Mi-a devenit una din cele mai bune prietene, dar m-aș lipsi bucuroasă de Oscar. Oscar nu e supus nici unor reguli În casa aia, așa că Își Închipuie că aceeași lipsă de reguli se aplică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e și preferata lui Dan. Poate că nu port haine noi, nu În seara asta, dar să mor dacă lenjeria mea nu e nou-nouță. Poate că bikinii mei din bumbac, care au ajuns gri și s-au uzat, și sutienul oribil de nuanța pielii, care nu e cîtuși de puțin sexy, dar teribil de practic, sînt destul de potrivite pentru un soț, dar pentru un amant, niciodată. În privința asta, i-am urmat sfatul Lisei. Am dat uitării Marks & Sparks (pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
multe. — Iubesc felul În care mă face să mă simt, spune el cu blîndețe. Iubesc faptul că, atunci cînd sînt cu ea, mă simt tînăr. Dar, pe de altă parte, urăsc sentimentul de vinovăție. Pentru fiecare clipă minunată, există una oribilă. Urăsc povara vinovăției și mă urăsc pe mine pentru că am cedat unor asemenea șiretlicuri cusute cu ață albă. Rămîn tăcută. Nu mai e nimic de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el. Îmi iubesc familia și nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a mea în firida liberă de deasupra găleții cu nisip pentru stins. Odaia a fost cuprinsă de o lumină tremurătoare, răsfrângând umbre, și m-am apropiat de rămășițele regelui și ale reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
conturându-i-se doar ca o pată în beznă. - Vreau să te-ntreb ceva, mi-a răspuns. Ceea ce m-a întrebat m-a uluit pur și simplu. - Ce cuvinte mi-ai spune, dacă ai vrea să mă consolezi pentru starea oribilă în care mă aflu? Mintea mi-a fost pusă la grea încercare, lipsită de răspunsuri spontane sau de vorbe care, puse laolaltă, să însemne ceva omenesc. În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te duc spre El. Acel scurt schimb de cuvinte a avut darul de a preciza relațiile dintre noi: el era învățătorul, iar eu eram discipolul. M-am conformat cu ușurință, la fel ca alții înaintea mea, cred, tocmai din pricina acelei oribile înfățișări, în spatele căreia se ascundea ceva înălțător. Credeam că voia să mă îndoctrineze, târându-mă pe nesimțite sub cupola bisericii romano-catolice. Nici vorbă de așa ceva! Mi-a arătat pur și simplu niște căi care ar fi trebuit să mă călăuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Împuțite, când ieșise la pensie. Cu siguranță că și ea auzise zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi, dar atât de Îndepărtați acum, Încât păreau intangibili și ireali, ca un vis. O, Emma, Emma, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt atât de exclusiviste. Noi, În vara asta, vom face o croazieră cu iola În Insulele Tonga. Voi ce faceți, Maja? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea lucruri oribile, fără sens. Întotdeauna a avut o fantezie debordantă, Camilla. Îi pusese o mulțime de Întrebări nebunești, voia să știe dacă și Elio ucisese pe cineva, dacă are gloanțe În pistol, dacă are o pușcă de război și unde o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se apere. Nu vorbim aici despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu ori de Zogru. Lumea nu era deloc pașnică, iar condiția de bătut îi adusese o amăreală în suflet și-o neputință oribilă. Așa că, în loc să se-ntoarcă spre ciung și să dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]