21,114 matches
-
fluiere, tipare, descoperite în zonă ne arată că locuitorii se ocupau cu prelucrarea oaselor și a pieilor de animale. La Moldova Veche s-a descoperit un ac finisat, iar unul neterminat. La Gornea; un împungător de fier cu mânerul de os, ace de dimensiuni diferite, lame de cuțite folosite pentru curățarea pieilor. Alte ocupații: - olăritul( dovedit de abundența ceramicii locale executată cu mâna sau roata); - torsul și Țesutul( fusaiole de lut, piatră sau ceramică);comerțul( cel mai important partener era Imperiul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost ocupat de rămășițele unui campion de ciclism. Desigur, Jarry ar fi fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
buna și îndelungata lui funcționare o asigură tehnica ireproșabilă a poetului. Să citim: "Aceasta-i biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
fost dibuit undeva în deșertul arab. Undeva lânga apa Vavilonului. Poate că a ajuns aici după nesfârșite pelerinaje, poate că de aici și-a început drumul. În tot cazul și-n pofida cârtelilor, el există, ființă de carne și de oase, spirit de emoție și de trăire.
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
despre moartea dureroasă a primei sale soții, Nina, sau când scria și vorbea pe larg despre artrita sa chinuitoare, Eliade părea adesea încătușat în ego-ul său și incapabil să arate compasiune față de reala suferință a celorlalți oameni în carne și oase. Era adesea tentat să interpreteze astfel de chinuri personale ca pedepse cosmice sau divine de care suferea pe nedrept, care îl împiedicau să-și împlinească misiunea de savant." (p. 37) - mărturisește Douglas Allen. Este evidentă diferența dintre acel Eliade al
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
atom povestea ițită în Nostalgia și în Travesti. Clanul levantin matern al Badislavilor își regăsește corespondentul în familia de nobili polonezi din care descinde tatăl. Victor se încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
exemplu, pagini din revista "Umanitate" în care mari scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm Moberg, au scris articole despre timpul cenzurat, susținând imaginile pictorului Albin Amelin din ciclul Ultimii arieni, în care naziștii se luptă printre oase, lăsând lumea, după masacru, ca pe o spânzurătoare goală. Pe mine m-a interesat Expoziția Zece istorii și pentru faptul că prezentul a fost parcă prefigurat în ea. în primul rând pentru problema exilului, o temă bine "povestită" de pictorița
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
și ne expune, crud, ridiculizărilor. Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a umanului. Disperarea nu poate să coexiste cu simularea. Disperarea cea adevărată, care ajunge la os, este chinuitoare, încărcată de neliniști, de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
aștepți într-o margine/ pînă ce astrele vor fi potrivite pînă ce/ întrebările și răspunsurile se vor fi pus/ de acord te pune să lustruiești amintirile/ din jumătatea de viață trăită/ te scoate gol în stradă să vadă ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mișcare... Ei par să-l ia în seamă. Dar mai degrabă prudența, grija față de propriul trup care trebuie să lovească și să desființeze, e cea care întârzie iminența unei încleștări pe viață și pe moarte. Toți știu ce-i poate osul Cocârlatului ăsta mare când se pornește. - Dreapta, Mite! țipă scurt Vicențiu Popa, și-n același moment dreapta lui Mite îl făcu pe Cocârlatu să se cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
un simplu cocoș de tablă ruginită, gata să cadă de pe acoperiș la prima adiere de vânt mai serioasă. Jenanta poziție pe care s-a cantonat PRM-ul cu ocazia moțiunii "Tăriceanu trebuie să plece" arată deruta, neputința și spaima din oasele acestor supraviețuitori ai războiului rece. În esență, discursurile peremiste au pedalat pe ideea următoare: "N-am fost de acord cu înscăunarea guvernului Tăriceanu, și prin urmare nu suntem de acord nici cu debarcarea lui!" Cu alte cuvinte, partidul e incapabil
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
de blues, rock sau pop. O demonstrație cotidiană, oră de oră, că un radio comercial poate să aibă succes, chiar fără concesii comerciale în plan estetic. Punctul maxim de interes este atins sâmbăta la orele prânzului, când se difuzează emisiunea Os Cariocas, dedicată deliciilor muzicale braziliene. Reconfortanta mixtură de poesie, ritm și melodicitate lansată pe la finele anilor 1950 la Rio a reușit, pentru prima dată, să spargă monopolul lingvistic al englezei în materie de jazz. Calitatea muzicii fiind garantată, dar eu
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
1950 la Rio a reușit, pentru prima dată, să spargă monopolul lingvistic al englezei în materie de jazz. Calitatea muzicii fiind garantată, dar eu neavând altminteri acces la vreun aparat de radio, îmi petrec amiezele de sâmbătă în mașină, ascultând Os Cariocas. Bun subiect pentru o viitoare emisiune cu Pi Mușlea la TVR Cluj. Și, ca să vă faceți o imagine despre ambientul sonor lisabonez, în genere, vă întreb dacă mai cunoașteți prin lume stații de metro unde să fiți învăluiți, până la
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne și oase, și care au putut păstra, deschizîn-du-i lucrările, imaginea vie a autorului. Deplasarea interesului de pe om pe operă e tipică pentru genul de cărturtar căruia îi aparține Șora: cărturarul ale cărui lucrări nu le citești decît dacă mai întîi l-ai
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
trecând prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a literaturii decât de o istorie a ei. Cu rădăcini - asumate sau
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context prin asociație cu un scurt eseu al ei mai vechi, un fel de profesiune de credință morală care m-a impresionat cu mult timp, înainte de a o cunoaște în carne și oase. Ea scria că nu poate să urască și să lovească pe nimeni din exces de imaginație, pentru că se pune întotdeauna în locul celuilalt, încercînd să-l înțeleagă, chiar nedîndu-i dreptate. Iar această înțelegere îmi slăbește reacția, mă împiedică să-l pot
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
trei, care fuseserăm desemnați". Dorin Cârlan își amintește că Elena Ceaușescu nu murise și se zbătea. "M-am dus la un metru jumătate de ea și am tras. Aveam 30 de cartușe. Le-am descărcat în capul ei. Bucăți de oase, de creier și sânge au sărit pe pantalonii mei". Tot el spune că soții Ceaușescu au fost urcați în elicopter, alături de militari, și duși la Boteni. "Am stat pe cadavrul lui Ceaușescu, pentru că nu mai era loc în elicopter", a
”Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drum spre moarte”- mărturia soldatului care i-a executat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80374_a_81699]
-
să mă simt unul din "apropriații" săi. Aflând că va concerta la București, am încercat, mai ales la presiunea unor prieteni, să îl întâlnesc. În adâncurile mele, cred că, de fapt, nici nu voiam să-l văd în carne și oase. Nu știu ce-aș fi avut să-i spun și nici nu cred că el ar fi avut să-mi spună ceva. Așa că emailul pe care mi l-a trimis acum câteva zile Leon Wieseltier a sosit ca o ușurare
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
cer de pomană? Acum a rămas să-mi vărs/ mațele... Sunt confuz. Îți simt prezența în casă. Deși sunt atât de singur...// Aud un huruit. Tu erai așa neîndemânatică! Vino/ înapoi, dragostea/ mea. De ce nu mai apari în carne și oase? Alerg de la birou la/ geam, poate m-ai chemat? Ai bătut în geam? Nu/ am auzit bine... Mă uit înlăuntrul meu. Am senzația de întreg. Ah, luminițele caselor amestecate cu luminițele ochilor/ tăi, mănunchiuri de steluțe, deasupra/ gheții patinoarului/ din
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
cine ne va citi și cu ce tulburare, si cu ce folos? Nemulțumirea de sine e vizibilă de pe-acum. Vinovați sunt găsiți părinții, a căror iubire nu mai contează, a căror poezie e plicticoasa, ale căror fete urâțite și oase dureroase ies la suprafață scâncind. Scris la 15 ani, textul Evadata este o performanță de sinceritate pe care o veți păstra vrând-nevrând și textele va vor însoți valabile și în scurtul viitor, care a și trecut pentru multi: Nu deranjați
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
în fine, chestiunea?! Răspunsul nu e prea complicat: din egoism și indiferență. O autostradă presupune o strategie la nivelul întregii țări, o abordare de ansablu a problemelor ridicate de dinamica economică și socială a întregului sistem. Cuțitul a ajuns la os în ultimii trei-patru ani, odată cu explozia numărului de automobile din țară, și mai ales din București. Sistemul leasing, ca și accesul facil la piața second-hand au făcut ca numărul automobilelor să crească exponențial. Nu cred că am vreun prieten sau
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
fost revendicările salariale, privatizările ori luptele pentru diverse facilități? Unde e gândirea prospectivă? Unde sunt proverbele de genul " Gospodarul își face vara sanie și iarna car"? Ne isterizăm doar când plonjăm în situații imposibile, când ne-a ajuns cuțitul la os. În România, noțiunea de bun public sau bun comun pur și simplu nu există. Egoismul exacerbat, disprețul pentru părerea celuilalt, indiferența față de semen, inexistența unui comportament civic real au făcut ravagii. Observăm frecvent exemple de paralizie a voinței în fața agresiunii
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
iar simplitatea și concizia elementelor mereu potrivite în contextul lor. Doar tematica, bat-o vina! Romanul Vincent nemuritorul înfățișează, cu precizia celui care s-a documentat îndelung, procedeul și rezultatele transformării lui Vincent de la stadiul de om în carne și oase la acela de entitate electronică. Personajul, aflat în împrejurarea unei morți iminente din cauza unui cancer în fază terminală, trece - printr-un transfer științific complicat al intelectului - într-o casetă care adăpostește un minicalculator individual numit modulul SAW (Spring after Winter
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
o mare/ Ce cuprinde tot pământul, plină de viață și culoare!" (Ovidiu Ciobică) * Chiar dacă ni se vor împuțina nădejdea și puterea în a ne menține pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei și credinței și va fi ca o rupere de oase cu durere și lacrimi desfacerea de obișnuințele blândeții, fiecare cu sacul lui de cărți la șold și în memorie, într-o crâncenă negare și singurătate, vom rămâne cumva, plutind în nostalgia lui de a nu fi oprit. Am primit urările
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]